Știri
George Banu: Se poate salva Livada cu vișini?
Duminică 23 mai, ora 11.oo, renumitul profesor de studii teatrale George Banu vine la Teatrul Național, Sala Atelier, în cadrul Conferințelor TNB, să răspundă la întrebarea Se poate salva Livada cu vișini?
"Livada cu vișini e ultima piesă a lui Cehov. Cu ea, în același timp, se termină secolul XIX și începe secolul XX. Ea se află la răscruce de vremuri, dar întrebările de atunci revin și azi, când un nou secol a debutat fără ca acela dinainte să fi murit pe deplin.
Azi, eliberați de prejudecăți și interpretări simpliste, ne întrebăm: care-i soarta frumosului și a inutilului pe care o încarnează Livada, cu ce preț se plătesc victoriile atunci când roata istoriei se învârte și « timpul și-a iețit din țâțâni » ? Există vinovați și acuzați? Textul cehovian răsună în noi și ne confruntă cu neliniști actuale. De aceea o întrebare apare: « Se poate salva Livada? » Livada e parabolă a culturii în zilele noastre.
Cehov s-a născut acum 150 de ani. Europa, cu emoție, și-l amintește. De aceea voi propune și un voiaj de-a-lungul câtorva dintre cele mai celebre Livezi plasate toate sub semnul sfârșitului sau al reînnoirii, al melancoliei sau al comicului. Livada e o enigmă ce exclude răspunsul unic. A o revizita e șansa oricărui regizor, ca Felix Alexa azi, dar admițând însă că răspunsul nu poate fi global, ci doar personal, legat de viața și vârsta sa tot atât cât de destinul valorilor în societatea căreia îi aparține. Livada e oglinda fiecărui om de teatru." (George Banu)
Despre George Banu:
George Banu este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris. Este Președinte de Onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) și co-redactor șef al revistei Alternatives théâtrales.
A publicat un număr important de cărți consacrate regizorilor europeni, cum ar fi Peter Brook, Klaus Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez sau Ariane Mnouchkine. Este autorul unei trilogii despre teatru și pictură: Le Rideau, L′homme de dos și Nocturnes (ed. Adam Biro). A lucrat cu celebrul scenograf Yannis Kokkos, publicând lucrarea Le scénographe et le héron (ed. Actes Sud). A scris eseuri importante consacrate teatrului Bouffes du Nord sau Cartoucherie de Vincennes, Festivalului de la Avignon sau marilor teatre cu scenă în stil italian.
Lucrarea sa Rouge et or (ed. Flammarion Rizzoli) reprezintă o lucrare de referință pentru poetica teatrului á l′italienne. Este autorul studiului Mémoires du théâtre (ed. Actes Sud) și al unui volum dedicat spectacolului japonez L′acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard). A consacrat un volum colectiv de renume internațional Thèâtre d'art en Europe și un altul Repetitions de Stanislavski á Robert Wilson. A colaborat cu Jerzy Grotowski pentru traducerea în franceză a lucrării lui Thomas Richards despre Actions physiques (ed. Actes Sud).
A obținut de trei ori premiul pentru cea mai bună carte a Franței. Textele lui sunt traduse în italiană, germană, spaniolă, rusă, română, slovacă.
A coordonat ediții speciale consacrate teatrului și operei : Théâtre et opéra: une mémoire imaginaire, Le théâtre de la nature, Le théâtre testamentaire, Choralités, Des acteurs singuliers, Le corps travesti.
A realizat două filme, dedicate lui Shakespeare și lui Cehov, ambele premiate de UNESCO.
Cărțile sale au fost traduse în română, la mai multe edituri:
Nemira: Spatele omului, Dincolo de rol sau Actorul nesupus, Repetițiile sau reînnoirea teatrului, Shakespeare, lumea-i un teatru, Teatrul de artă, o tradiție modernă.
Polirom/Unitext: Peter Brook spre teatrul formelor simple, Scena supravegheată, de la Shakespeare la Genet.
Paralela 45: Ultimul sfert de secol teatral.
Allfa: Teatrul nostru, Livada cu vișini.
Apostrof: Uitarea.
Fundația Culturală Română: Roșu și aur, Actorul pe calea fără de urmă.
Univers: Teatrul memoriei.
