Știri

Colegii și prietenii din Teatrul Național București anunță cu profundă durere încetarea din viață, după o lungă și grea suferință, a marelui actor OVIDIU IULIU MOLDOVAN, personalitate emblematică a scenei și ecranului românesc, fin intelectual, cu studii de filozofie și artă teatrală, cu o rară vocație a prieteniei și cu dragoste pentru mai tinerele generații de actori.

În strălucita sa carieră artistică, OVIDIU IULIU MOLDOVAN a interpretat o variată gamă de roluri, realizând, cu o nesecată fantezie interpretativă, cu vigoare și profunzime, cu farmec și cu o neîntrecută știință a sublinierii nuanțelor - creații memorabile.

   Actor al Teatrului Național București din 1970, Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut la 1 ianuarie 1942. A fost studentul unor mari actori - A. Pop Marțian și Octavian Cotescu. A debutat pe scena Teatrului Național din Timișoara, unde a creat primele personaje importante ale carierei sale, ca Mio din „Pogoară iarna" de Maxwell Anderson (debut), Adam în „Cele patru anotimpuri" de Arnold  Wesker, regia Aurel Manea, Sebastian în „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Marietta Sadova și multe alte roluri care îl anunțau ca un viitor mare actor.

La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" a fost Antonio din „Furtuna" de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei.

Pe scena Naționalului bucureștean a întruchipat personaje de neuitat:

Oswald în „Regele Lear" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, Thomas în „Generoasa fundație" de Antonio Buero Vallejo, Caligula în „Caligula" de Albert Camus, creație de referință subliniind și poziția actorului împotriva dictaturii, prin subtilul său mesaj antitotalitarist, în regia lui Horea Popescu, Gelu Ruscanu în „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, Despot Eraclid în „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez Doroșenco, Malvolio în „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroșenco, Avram Iancu în „Avram Iancu" de Lucian Blaga, regia Horea Popescu, Iason în „O trilogie antică - Medeea" după Euripide și Seneca, Ducele Orsino în „Noaptea regilor" de William Shakespeare, Lopahin în „Livada de vișini" de A.P. Cehov, toate acestea în regia lui Andrei Șerban, Tamerlan în „Tamerlan cel Mare" de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză, Platonov în „Platonov" de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, Penteu în „Bacantele" de Euripide, regia Mihai Măniuțiu, Baronul în „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar. Ultimul său rol a fost în „Celălalt Cioran", pe texte din Jurnalul lui Emil Cioran, dramatizare de George Banu, în regia lui Radu Penciulescu, în 2002.

Cu harul său unic, izvorând dintr-o sensibilitate copleșitoare și cu o inconfundabilă măiestrie a rostirii, OVIDIU IULIU MOLDOVAN va rămâne în conștiința noastră și ca un mare iubitor de poezie. Pentru cei care l-au cunoscut și l-au admirat, versul eminescian Nu credeam să-nvăț a muri vreodată va avea pentru totdeauna inflexiunile vocii sale.

Ultima întâlnire a publicului cu marele actor s-a petrecut în acest an, pe 15 ianuarie, cu ocazia tradiționalului recital de poezie eminesciană „Trecut-au anii", la Sala Amfiteatru a Naționalului bucureștean.

A fost unul dintre cei mai căutați actori români de film, atât de către regizorii noștri, cât și de către cei străini. Dintre remarcabilele sale creații cinematografice amintim  seria cu ardelenii, în care l-a întruchipat pe John Brad. A avut întâlniri definitorii cu regizorii Mircea Veroiu („Somnul insulei", 1993, „Semnul șarpelui", 1982, „Dincolo de pod" și „Între oglinzi paralele" - 1976) și cu Dan Pița („Dreptate în lanțuri", 1984, „Bietul Ioanid", 1980). Dintre numeroasele sale roluri, nu-l vom putea uita pe Horea din filmul cu același nume, în regia lui Mircea Mureșan, sau ultima sa creație, Pantazi din „Craii de Curtea Veche", în regia lui Mircea Veroiu, 1995.

   Voce inconfundabilă a teatrului radiofonic, a dat viață unor personaje celebre din dramaturgia românească și universală în peste patru decenii de activitate artistică. Memoria teatrului de televiziune păstrează alte creații importante, dintre care: Robespierre în „Robespierre" după Romain Rolland, 1973, Gelu Ruscanu în „Turnul de fildeș", după Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1980, Grig în „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Eugen Todoran, 1983 și atâtea altele...

A primit numeroase premii și distincții care i-au răsplătit activitatea teatrală și cinematografică, printre care premiul UNITER pentru întreaga activitate în anul 2004. Post mortem i s-a conferit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler. 

Corpul neînsuflețit al actorului va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național, sâmbătă, 15 martie, la între orele 9,00- 13,00; înmormântarea va avea loc la ora 14,00, la Cimitirul Bellu, pe aleea actorilor.

A fost un om și un actor de o discreție desăvârșită, pe care nu-l vom putea uita niciodată.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

de Oana Cajal

Mesaje de condoleanțe

“Ovidiu Iuliu Moldovan a fost unul dintre cei mai mari actori actori români din ultimele decenii, un intelectual rafinat, un coleg minunat și un prieten bun. Întâmplarea sau Dumnezeu a făcut ca în prima seară în care a lipsit să jucăm “Jocul Ielelor”, spectacol pe care l-am jucat împreună până în urmă cu aproape 20 de ani. A strălucit în rolul lui Gelu Ruscanu, poate și pentru că semăna cu el: avea aceeași sete de absolut.

Fie ca Dumnezeu să-i lumineze Căile Cerului, să-l ierte și să-l odihnească în pace.

Ilinca Tomoroveanu

“Președintele României a primit cu adâncă tristețe vestea dispariției dintre noi a actorului Ovidiu Iuliu Moldovan, personalitate remarcabilă a artei dramatice românești, unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru și film.

Prin noblețea prezenței sale, prin vocea inconfundabilă, Ovidiu Iuliu Moldovan va rămâne în amintirea publicului românesc unul dintre marii interpreți ai poeziei lui Eminescu.

Președintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanțe familiei actorului pentru pierderea suferită

Dumnezeu să-l odihnească!”

Președintele Traian Băsescu

„Un prieten și un actor ne-a părăsit. Vestea, ca toate veștile tragice, ne-a luat prin surprindere. Ne-a părăsit neașteptat, discret, cu demnitate, așa cum a trăit. Va trăi mai departe în inima noastră. Noapte bună, dulce Prinț!”

Radu Penciulescu

"Un creer plin de visuri am fost / și un om de rând / Trăind cu moartea-n suflet / și nemurirea-n gând./"
Un gând pios plin de iubire pentru artistul și prietenul nostru Ovidiu Iuliu Moldovan
Anca Ovanez și George Doroșenco

“Cuvintele sunt prea sărace și nu putem exprima întristarea care ne-a cuprins la aflarea veștii despre plecarea în neființă a colegului nostrum, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

Iată, am ajuns la regrete că nu am știut să profităm mai mult de prezența celor cărora le-am simțit căldura reală din suflet, talentul și onestitatea.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!” 

Colectivul Teatrului Național Târgu – Mureș

“O tristețe amară ne cuprinde în aceste clipe de reală durere pentru întreg teatrul românesc și aplaudăm încă o dată viața exemplară a Marelui Actor Ovidiu Iuliu Moldovan.

Dumnezeu să-l aibă în grijă!”

Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani

“În numele meu, al colectivului Teatrului Național Radu Stanca, al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și al tuturor iubitorilor de teatru din Sibiu ne exprimăm regretul și tristețea în legătură cu dispariția atât de grabnică a inegalabilului actor Ovidiu Iuliu Moldovan.

Primiți gândul nostru pios, lacrima și eterna amintire pentru cel care a fost, este și va rămâne Ovidiu Iuliu Moldovan.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Constantin Chiriac, director general Teatrul Național Radu Stanca, Sibiu

“Ne alăturăm și noi celor care vor resimți pentru totdeauna lipsa acestui artist și ne rugăm pentru liniștea sufletului său.Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Teatrul Clasic Ioan Slavici, Arad

„Ovidiu Iuliu Moldovan a făcut parte, în descendența interbelică dintr-o stirpe rară pe cale de dispariție în Teatrul Românesc:  era nu numai un mare actor, ci și un domn. Iar pe deasupra a fost de la început, până la sfărșit, un domn ardelean. Tocmai de aceea a dorit, intens, în ultimii lui ani de viață să joace și pe scena Teatrului Național din Cluj. N-a fost să fie. Colectivul artistic al Teatrului Național din Cluj regretă profund marea pierdere pe care a suferit-o Teatrul Românesc.

Dumnezeu să-l odihnească!”

Teatrul Național Cluj 
 
Sunt unele vești care ajung aici cu întârziere și pe care îți vine greu să le crezi: dispariția lui Ovidiu mi se pare neverosimilă, cu atât mai mult cu cât în memoria mea sunteți toți neschimbați, exact așa cum erați acum câțiva ani, când am plecat spre Berlin… De la distanța la care mă aflu, refuz, parcă, să accept că anii trec, totuși, și că Timpul unora se scurtează în mod nedrept.
 
Primiți așadar, așa cum primește o familie, gândurile mele de tristă și îndurerată compasiune la pierderea unui drag membru al familiei Teatrului, al familiei Naționalului…
 
A voastră, Adriana Popescu

Memento mori

Dormi în pace Ovidiu Iuliu Moldovan

Ovidiu Iuliu Moldovan a plecat în ceruri. În ultimul an a suferit cumplit de o boală nemiloasă, pe care a îndurat-o cu bărbăție și credință în Dumnezeu. Știu aceasta deși nu am fost lângă el fizic, ci doar spiritual, prin rugăciunile mele. Ultima dată când am vorbit a fost în septembrie 2006. Era la Rășinari la casa Goga, unde venea mai în fiecare an ca oaspete al colegilor și prietenilor, iubiți, Traian Stănescu și Ilinca Tomoroveanu, actori și ei la Teatrul Național din București. A fost la mine în casă și în curte la Rășinari și al Sibiu. L-am cunoscut prima dată la București, chiar în sala Teatrului Național, unde după spectacol, Ilinca Tomoroveanu m-a prezentat marelui actor.

Era în 1980. Îmi plăcea fața lui imperială. Avea o voce cu inflexiuni și rezonanțe profetice. Când recita pe tonuri joase, parcă auzeai Dunărea curgând, iar când ridica tonul cu accente sarcastice, parcă era o cavalcadă de tunete într-o furtună de vară toridă. În special recita Eminescu, pe care-l iubea cu patimă. În rolul Împăratului Caligula, pe scena Teatrului Național din București, era maiestuos. Cine nu-i știe filmele polițiste sau western-ul în care juca rolul cowboy-ului nemilos? Dar nu sunt eu cel care să-i enumere palmaresul actoricesc.

În 1983, în primăvară, se turna filmul „Horia" în regia lui Mircea Mureșan. Ovidiu Iuliu Moldovan juca martiriul iobagilor români ardeleni. Tras pe roată pe podiumul unei scene construite pe platoul românilor din Alba Iulia sau călărind un cal murg pe Vălari la Rășinari - așa mi-l amintesc pe marele actor. Era în postul Paștilor și fiind la Alba Iulia, am organizat un simpozion la reședința Episcopului Emilian, cu mâncare de post și vinuri alese de Târnave.

Ovidiu Iuliu Moldovan recita, făcea politică, discuta pe teme de credință și se contrazicea cu Episcopul Emilian, spunând că el este greco-catolic. Erau prezenți fala distribuției: Radu Beligan, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Șerban Ionescu, Constantin Chiriac, Radu Basarab, eu și neuitatul părinte Ioan Boțocan, de la Catedrala din Sibiu. Ovidiu prezida ca un mare pontifex.

Consider că rolul Horia și rolul Caligula sunt de neegalat pe scenele lumii, nu doar în România. Îmi pare rău, prietene, că pleci prea tânăr, deși aveai ce-ți trebuia și nu duceai lipsă de nimic din cele materiale. Mulți bătrâni actori își duc zilele în lipsuri și poate-și roagă moartea care nu vine să îi ușureze. Tu nu ți-ai dorit-o, dar a venit necruțătoare și implacabilă. Adio prietene, adio frate!

Mă voi ruga de acum înainte pentru odihna sufletului tău, Imperatore Caligula, frate Horia, iubit prieten Ovidiu Iuliu Moldovan.

Preot Nicolae Streza