Știri
Premieră: Sinucigașul cu Dan Puric
Teatrul Național București anunță premiera spectacolului Sinucigașul de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, cu Dan Puric în rolul principal.
Primele reprezentații: 16, 17, 23 si 24 (premiera oficială) mai 2009, ora 19.00, Sala Amfiteatru.
Despre Sinucigașul:
O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold și Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuși Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia și condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internațională. Sinucigașul se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viața are sens?
Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viața nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu.
Un spectacol de o actualitate șocantă și dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societății.
O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câștigarea dreptului la șoaptă.
Despre autor:
Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg și scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, și nu în 1902, așa cum susțin practic toate dicționarele și enciclopediile. Piesele sale (Mandatul și Sinucigașul), din păcate prea puțin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului și fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol și teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial.
Ca poet, se înscrie în grupul Imaginiștii, curent artistic inițiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri și parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.
În 1924 îi încredințează Mandatul, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar și în alte orașe importante din Uniunea Sovietică, și în Germania sau Japonia.
În 1928 scrie Sinucigașul, piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold dorește să pună în scenă și acest text, dar tentativele lui se izbesc de refuzul categoric al autorităților. Nici Teatrul Vahtangov, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu va reuși să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol și în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă. Iată, însă, răspunsul lui Stalin:
Dragă Konstantin Sergheevici,
N-am o părere prea bun despre Sinucigașul. Tovarășii mei cei mai apropiați consideră această piesă un pic goală de conținut și dăunătoare. Documentele anexate vă vor oferi informații despre avizul și argumentele REPERTKOM. Raportul Repertkom nu mi se pare departe de adevăr. Cu toate acestea, nu mă opun ca teatrul să facă o experiență și să arate produsul muncii sale. Nu este exclus ca teatrul să-și atingă scopul. Secțiunea cultură-propagandă a Comitetului central al partidului nostru (tovarășul Stețki) o să vă ajute în această problemă. Veți fi supervizat de tovarăși care se pricep în chestiunile artistice. Eu sunt diletant în acest domeniu. Salutări, I. Stalin.
Ca o ultimă șansă acordată de autorități teatrului, are loc o reprezentație în fața unei delegații oficiale conduse de Lazăr Kaganovici. Era așteptat să sosească și Stalin însuși, dar acesta nu și-a făcut apariția. După vizionare, repetițiile au fost întrerupte definitiv iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani.
Va obține permisiunea de a reveni la Moscova de-abia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Redus la tăcere, Nikolai Erdman a reușit să supraviețuiască, dar nu a mai scris piese de teatru. Totuși, a avut o activitate literară susținută până la sfârșitul zilelor sale, în 1970.
Vă așteptăm la Sinucigașul!
