Noutăți CIS
Premieră Tennessee Williams în 9G la TNB
5 proiecte 9G, 4 spectacole în repertoriul TNB, 2 titluri noi care sunt aproape gata să iasă la public. Aşa arată 9G la TNB în cifre.
Cele 4 spectacole ale programului dedicat tinerilor creatori de teatru, incluse în repertoriul Teatrului Național I.L.Cragiale până în prezent, sunt: DISTOPIE.shakespeare.REMIX (un spectacol conceput de Catinca Drăgănescu), ActOrchestra (teatru muzical care nu e musical), Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen (amândouă în regia lui Horia Suru) și Piesă pentru frate şi soră după Tennessee Williams, regia Iris Spiridon.
Premiera spectacolului Piesă pentru frate şi soră va avea loc sâmbătă, 29 noiembrie, ora 20.00, la Sala Mică a Teatrului Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti.
Piesa celebrului dramaturg american este tradusă şi jucată pentru prima dată pe scenele noastre. Piesă pentru frate şi soră – o poveste autobiografică, unde viaţa se întrepătrunde cu arta, iar spectatorul este invitat la un exerciţiu de imaginaţie. Tennessee Williams, autorul lumilor fragile şi al menajeriilor de sticlă, ni se destăinuie, ne mărturiseşte, ne şopteşte povestea lui şi a surorii lui.
“Voi nu o cunoaşteti pe Rose şi nu o veţi putea cunoaşte decât prin intermediul operei mele. De aceea o voi aşeza pentru voi în raftul de cărți, sau pe scena teatrului”. Iris Spiridon o scoate din raft şi o aduce pe scenă, într-o realitate de hârtie care imită viaţa până la identificarea cu iluzia ideală a unei cărţi.
O carte (concepută şi realizată de scenografa Cristina Milea) care are toate şansele de a intra într-o altă carte, cea a recordurilor, dacă nu ca dimensiuni (cum ne arată datele existente pe internet), în mod sigur pentru frumuseţea şi poezia imaginii. Între filele ei, Istvan Teglaş şi Ioana Mărcoiu prind viaţă în Piesă pentru frate şi soră.
“Dintre temele piesei regăsim claustrofobia, izolarea şi bolile mentale. Doi actori, Clare şi Felice, la fel ca şi personjele pe care le joacă, nu reuşesc, oricât se străduiesc să se elucideze pe ei înşişi şi să evadeze din starea lor mentala deteriorată. Spectatorii se confruntă la rândul lor, în timp ce privesc Piesa celor 2 personaje cu adevărurile întunecate a ceea ce înseamnă să fie oameni. O iluzie fără o iluzie, o piesă fără scenariu, o frântură de adevăr fără discernământ” – Iris Spiridon