Stagiuni Anterioare
Data premierei: 20.09.2014
Data ultimei reprezentații: 28.12.2021
Durata: 1 h 15 min / Pauză: Nu
40 lei
20 lei (reducere pentru elevi, studenți și pensionari)
Copyright©Verlag der Autoren, Frankfurt am Main, Germany
All rights reserved
Comedie neagră
Spectacol nerecomandat copiilor sub 14 ani!
„Stați liniștiți, trăiți într-una din cele mai bune lumi posibile”, auzim zilnic. Și, totuși, Europa stă astăzi pe un butoi cu pulbere. Violența și crima fac parte din banalul cotidian. O lume întoarsă pe dos care nu are nevoie decât de o scânteie pentru a exploda. Aceasta este lumea văzută de dramaturgul macedonean Dejan Dukovski, unul dintre cei mai jucați autori contemporani.
O comedie neagră despre Balcani, montată în nenumărate țări, ecranizată cu succes, Butoiul cu pulbere surprinde o umanitate cinică, alienată, animată de o violență absurdă și care se exprimă printr-un limbaj frust, brutal. Nimic nu pare să justifice nebunia personajelor. Și poate că, totuși, nebunia este singura armă de supraviețuire într-o lume aflată în derivă.
Regizorul Felix Alexa propune un spectacol modern, în care scenele se succed alert, ca într-un carusel al violenței și unde accentele hiper-realiste alternează cu un umor negru extrem.
Credit foto: Tudor Predescu
Parteneri:
Dimitria / Măciucă: | Răzvan Vasilescu | Andrea / Mane: | Marius Manole |
Anghele / Gheorghi: | Mihai Călin | Simon / Paznicul: | Marius Bodochi |
Sveto / Bărbatul: | Andrei Finţi | Ghiore / Kosta: | Istvan Teglas |
Ghela: | Marcelo-S Cobzariu | Svetle: |
Crina Semciuc Ioana Mărcoiu Alexandra Sălceanu |
Evdokia: | Florentina Ţilea | Femeia: | Victoria Dicu |
Ana: |
Alexandra Poiană Amelia Ursu |
“Spectacolul „Butoiul cu pulbere“ ne confruntă cu o lume violentă, o lume a învinşilor ce, o clipă, graţie unui cuţit, se cred învingători.
Nu un teatru ce reflectă lumea, ci un teatru ce-i anunţă crizele – de la Henrik Ibsen la Arthur Miller, aceasta a fost reuşita „pieselor cult“ ale scenei moderne. Şi „Butoiul cu pulbere“ face parte dintre ele.
Felix Alexa îşi conduce şi însoţeşte actorii cu o precizie particulară, cu un deosebit simţ al detaliului concret, cu o acuitate unică a privirii, dar fără a se impune excesiv, fără a se constitui în stăpân autoritar. El e o prezenţă constrângătoare, dar neagresivă. El nu judecă, ci descrie acte şi oameni pe care nu-i iubim, dar pe care ne temem să-i întâlnim.
În acest spectacol, realizările actoriceşti sunt mai împlinite ca oricând şi unitatea de joc asigură o admirabilă senzaţie de „lume“, o lume nebună şi excesivă, ce tulbură fiecare existenţă.
O echipă colectivă cu actori distincţi – iată ce oferă Felix Alexa”.
George Banu, Adevărul - Iminenţa exploziei. Energia “Butoiului cu pulbere”
“Felix Alexa a extras fragilitatea fiinţei umane, dincolo de violenţa etichetată. A scos în evidenţă deci frica şi descumpănirea, laşitatea şi cinismul. E ca şi cum sufletul omului ar fi într-o criză perpetuă. Cineva îl domină. Deznădejdea!
Totul e bine dozat; e un echilibru ce trezeşte curiozitate încă de la prima scenă, când apar Răzvan Vasilescu şi Mihai Călin, într-o crâşmă.
…violenţa din piesă este atenuată cu umorul negru pe care publicul îl gustă cu uşurinţă”.
Maria Sârbu, Jurnalul Național - Cinism! Umor negru!
“Remarcabilă este tratarea piesei “Butoiul cu pulbere” a macedoneanului Dejan Dukovski de către regizorul Felix Alexa (…) Propune un mozaic al violenței în care agresivitatea devine un firesc al vieții, alarmant. Un sprijin pentru această radiografie a violenței îl are în scenografia Andradei Chiriac (…)În acest decor creator de atmosferă pentru conflicte, regizorul Felix Alexa conduce atent o distribuție excelent selectată, în scopul de a sublinia firescul periculos al violenței.
(…)o comedie amară, captivantă pentru spectatori.
Ileana Lucaciu, Spectator - Propunere reuşită pentru ...un altfel de teatru
“Montarea lui Felix Alexa apăsa în mod inspirat pe latura absurdului, narând dramele personajelor în ritm alert şi invitând, adesea, actorii să îşi prezinte personajele în cheie burlescă.
Spectacolul lui Alexa are meritul de a vorbi de o lume al cărei gust încă îl mai simţim din răstimp în răstimp. Universul mizerabil din care, cum-necum, am reuşit să ieşim, universal absurd pe care istoria recentă, dar şi tradiţiile locului l-au avortat în acest spaţiu geografic, pe care se cuvine să îl locuim şi mânaţi de responsabilitatea de a nu mai face nicicând posibilă întoarcerea”.
Mihai Brezeanu, Liternet - Lumea din care am ieşit
"Bun cunoscător al tehnicii insolitării, Dukovski își scrie textul ca și cum ar lua un șir de Matrioșe și le-ar întoarce pe dos: din Matrioșka mică iese una mai mare, din cea mai mare – una și mai mare și tot așa, până la ultima, apocaliptică. Doar că în loc de Matrioșe sunt oameni care se bestializează progresiv, astfel încât o agresiune inițială se prelungește în altă agresiune, mai feroce, crescând precum o epidemie de ciumă bubonică. Lucru înțeles în profunzime de regizorul Felix Alexa, care a știut cum să imprime spectacolului un crescendo susținut cu nerv, energie, subtilitate, cinism.
... spectacol pe care e musai să vi-l treceți în agendă!".
Gabriela Hurezean, Muze și arme - Premieră la TNB: ”Butoiul cu pulbere” sau Matrioșka întoarsă pe dos
Spectacolul, în regia infatigabilului Felix Alexa, propune o distribuție de excepție și e tot mai greu de spus dacă actorii sau textul înalță în noapte acest antielogiu nebuniei. (...) “Butoiul cu pulbere” conține, firește, un limbaj licențios. Licențios, dar nu obscen, vulgar, dar nu fără sens. Așa curge sângele în Balcani, printre cuvinte iuți. Există totuși un cod al onoarei în acest univers alienat, în care regulile par suspendate. E un cod greu de descifrat, căci vine dintr-o istorie încâlcită și din minți care refuză să se predea, cu totul, realității".
Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis - Întâmplări din Balcani
"O suită de violenţe, deseori gratuite, se desfăşoară în faţa ochilor spectatorilor, într-o montare plină de har şi cu nişte actori de mare clasă, precum Răzvan Vasilescu şi Marius Manole, dar nu mai puţin Andrei Finţi, Marius Bodochi, Victoria Dicu, Florentina Ţilea, Marcelo S. Cobzariu, Mihai Călin şi Istvan Teglas.
Cu o scenografie mobilă şi adaptată mediilor diferite în care se petrec aceste scene, semnată de Andrada Chiriac, regizorul Felix Alexa realizează un spectacol atent lucrat, de mare efect la public".
Nicolae Prelipceanu, Teatrul azi, nr.1-2-3/2015 - Violenţă cu orice preţ?
Despre Dejan Dukovski
Dramaturgul macedonean Dejan Dukovski s-a născut la Skopje în 1969. A studiat dramaturgia la Facultatea de Arte Dramatice din Skopje, unde astăzi predă la catedra de scenaristică de film și televiziune.
Cu stagii de rezidență în Hamburg și în Paris, a cucerit rapid publicul european și pe cel mondial cu o operă bântuită de război și violență. După piesele Vampirul balcanic, Silijan - barza, Uriașul și cei șapte pitici,Dukovski se remarcă, în 1993, cu Balcanii n-au murit, montată la Teatrul Național Bitola din Macedonia.
Adevărata confirmare vine odată cu premiera piesei Butoiul cu pulbere, în 1996, la Teatrul Național din Skopje.
Piesa a fost jucată cu succes la festivaluri internaționale (BITEF – Iugoslavia, Bienala de la Bonn, Festivalul de toamnă de la Roma). De atunci, a fost montată în Olanda, Suedia, Slovenia, Grecia, Bulgaria, Austria, Marea Britanie, Croația, Finlanda, Japonia.
În 1998, ecranizarea Butoiului cu pulbere, după un scenariu semnat de Dukovski, a primit Premiul FIPRESCI la Festivalul de Film de la Veneția. A mai obținut Marele Premiu la Festivalul de Film din Antalia și la Festivalul Internațional de Film din Haifa.
Au urmat alte piese de succes, cum ar fi Cine dracu’ a început toate astea?, Cealaltă parte, Orașe pustii/ Ca frații, Uterul ș.a.
Tradusă în peste zece limbi, montată pe scenele din lumea întreagă, opera lui Dejan Dukovski este considerată o chintesență a spiritului balcanic.
Butoiul cu pulbere în presa lumii
"Ideea lui Dukovski este să prezinte Balcanii printr-o sintagmă metaforică: un butoi cu pulbere, locul de unde toată lumea vrea să plece. De aici, și motivația personajelor, faptele lor – crimă, mutilare, infidelitate, conspirații –, însă eforturile lor vor eșua constant. Acești oameni marginali sunt imprevizibili, conduși de frustrări, se împotmolesc, resemnați, într-o fundătură, rememorând momente din trecut; oameni care habar n-au cum să se întoarcă înapoi, ghidați de o balcanică rețetă de viață încriptată adânc în codul lor genetic. În această tragedie contemporană, particulară și colectivă totodată, grotescul sau, mai degrabă, cinismul este cadrul principal în care are loc degradarea socială. (...) Fiecare scenă din Butoiul cu pulbere este o scenă în sine. Deși unul dintre personajele din scena precedentă reapare în următoarea, personajele intermediare sunt acelea care alcătuiesc integritatea virtuală a episodului. Din acest motiv, aceleași nume din prima scenă se regăsesc și în ultima, dar într-un spațiu și un timp diferit – realitate / vis.
Butoiul cu pulbere este o alegorie hiper-realistă a stereotipurilor culturale și sociale balcanice, trăite de noi înșine și observate și interpretate de alții".
Emilija Matanickova – Blesok
"Puternică... O descriere cu mână fermă a cinismului și violenței".
Time Out New York
"Butoiul cu pulbere de Dejan Dukovski tratează violența în același fel în care a tratat Schnitzler poveștile despre dragoste și sex din Hora iubirilor... o privire întunecată și tulburătoare într-o lume a violenței care ia naștere în timp ce guvernele se schimbă iar omul obișnuit plutește în derivă".
American Theatre Web
„Butoiul cu pulbere” este numele pe care Churchill l-a dat Balcanilor după cel de-al doilea război mondial, la momentul constituirii Iugoslaviei. Piesa lui Dukovski, departe de a da o explicație politico-istorică a faptelor, se concentrează pe relațiile dintre oameni – impostură, dragoste, umilință, inimi asemeni unui butoi cu pulbere și violență zilnică.
Theater der Zeit
"Ce este o ființă umană care nu are amintiri și, de aceea, nu a putut învăța nimic din propria experiență? Dramaturgul macedonean Dejan Dukovski ridică această întrebare în excelenta sa piesă Butoiul cu pulbere și dă următorul răspuns: un animal... un butoi cu pulbere ambulant, gata să explodeze din întâmplare sau detonat întâmplător. În același timp, dramaturgul arată că acest animal nu e neapărat rău... ideea autorului e că sistemul – atât cel vechi cât și cel nou – a produs o brutală strategie de supraviețuire fără amintiri sau perspective".
Me Lund - Berlingske Tiende
"În aceste episoade vag interconectate – dintre care unele extrem de realiste, altele mai degrabă umoristice, majoritatea episoadelor fiind și una, și alta – violența poate izbucni oricând sau chiar izbucnește. Butoiul cu pulbere este un mozaic al părții întunecate a Europei și se numără printre cele mai bune piese scrise în acea parte a Europei de Est sfâșiate de război. Cu toate acestea, nu este o piesă despre război, ci despre urmările lui: ființe mutilate, dezumanizate, lipsite de speranță, agresive."
Jens Kistrup - Weekendavisen
"Prin imagini condensate, Dukovski aduce în fața publicului violența lipsită de sens și ura fără emoții. Bunătatea și răul se contopesc, iar caruselul violenței poate continua la nesfârșit. Această tragicomedie cu trimitere imediată la războiul din Iugoslavia a produs senzație în Serbia."
Junges Theater Göttingen
"Mai țineți minte piesa lui Arthur Schnitzler, Hora iubirii? Un personaj dintr-o scenă apare în următoarea pentru a crea un lanț erotic. Dejan Dukovski, un tânăr dramaturg macedonean, a avut ingenioasa idee de a aplica aceeași tehnică în cazul violenței urbane.
Violența, susține Dukovski, îmbracă forme diverse: răzbunare, sinucidere, auto-apărare sau doar respingere verbală și emoțională. Plasând acțiunea în cârciumi, autobuze, trenuri și parcuri, ne reamintește că violența este nu numai omniprezentă, ci și infecțioasă".
Michael Billington - The Guardian
Prezentat pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Chișinău, martie 2016
Selectat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru NETA, septembrie 2015
Selectat în cadrul Festivalului Național de Teatru - ediția 25, octombrie 2015