"Doamnelor și domnilor, bine ați venit la King Lear – show-ul în care viața bate inima. Puls, ritm, eficiență, candoare, luminozitate, excelență, abis, universal, aici, acum, acolo.

... un Lear răpus de dragostea față de pământ – momente din subconștientul perisabil al celui care, cu siguranță va rămâne în registrele teatrului românesc – Majestatea Sa Mihai Lear Constantin.

Am simțit cu toții nevoia unui Shakespeare la Sala Mare a Naționalului bucureșean și l-am primit, așa cum se cuvine. Cu dăruința unui Lear care mai mult ca orice își iubește meseria de „majestate” a unui regat despre care, acum nu mult timp, se spunea că se prăbușește, reușind însă să-și construiască noi ziduri de apărare și să se ridice la un nivel estetic, comunicațional, calitativ impunător. (...)

Mă-nclin. Bătăile inimii sunt pentru King Lear".            

Dragoș N. Savu, Dilema Veche - Lear – electrocardiograma  

"Cele mai frumoase momente sunt cele mai simple – un actor în lumina reflectorului care ne spune, ne transmite, adevărul personajului său. Mihai Constantin – Regele Lear – este un actor paradoxal: o forţă copleşitoare prin prezenţa sa scenică dublată de o candoare şi o duioşie interioară care îţi aduce lacrimi în ochi. Un uriaş cu suflet de copil care dincolo de ceea ce spune şi cum o spune emite atâta adevăr şi umanitate, încât cucereşte o sală întreagă; cu un instinct scenic rar, profesionalism evident şi o credinţă autentică în ceea ce face pe scenă.

(...) „Regele Lear” de la TNB este un eveniment, fără doar şi poate. Este o montare care se ia foarte în serios şi tronează deplin, monumental, pe scena mare".

Alina Epîngeac, Yorick - Monumentalul Rege Lear    

"Sedimentate sub rocile a patru secole de istorie – pofta de putere, invidia, minciuna, lăcomia și ura – sunt “recondiționate” într-o haină nouă de ingeniosul regizor David Doiashvili, un nume cu rezonanță nu doar în Georgia natală, ci și în spațiul teatral european.

David Doiashvili aduce – prin acest spectacol – un omagiu teatrului însuși, nu doar prin teatralitatea sa organică, ci și prin modul în care directorul de scenă a descoperit sensuri nebănuite în poetica marelui Will. Textul lui Shakespeare primeşte straie noi, iar setea de putere, conotaţii actuale.

Lumea de pe scenă mustește de vitalitate, clocotind de patimi și uneltiri (...). Regizorul își confirmă măiestria în a realiza fresce tragice, devoalând inflexiunile unei epoci apuse, dar și pe cele rămase actuale, ilustrând obscuritatea din spatele luminii și monstruozitatea dosită după discursuri.

David Doiashvili contextualizează, parafrazează, în registru postmodern și păstrează temele dramaturgiei shakespeariene, iar Regele Lear de pe scena Teatrului Național din București devine o ilustrare a acumulării și intensificării procesului de (auto) cunoaștere, în ritm “à bout de souffle”.

Mădălina Dumitrache, Web Cultura - Severa armonie a monocromiei     

"Individualitatea montării se configurează convingător prin altitudinea mesajelor puse în evidență de regizor, fie că vorbim despre conflictul dintre generații, cu „păcate” ce apasă atât pe umerii tiraniei ori ai slăbiciunilor părinților, cât și a energiei sau chiar a violentei reacții a celor tineri, fie că ne referim la caruselul Răului provocat de vulnerabilitățile Puterii, manipulată și însuşită de două dintre fiicele nefericitului rege, a cărui decizie iscată de eroare va dezlănțui oroare în regat și în viața „noilor actori politici”, nedemni și sângeroși, pregătind domnia haosului.

Mihai Constantin (...) ne oferă nu puține momente de adâncă vibrație artistică, de varietate emblematică a trăirilor, fie exprimate vulcanic, fie învăluite în mișcare și gest, sau înfățișate cu calmul, seninătatea și incandescența unei mărturisiri, așa cum se întâmplă cu acel monolog rostit în dialogul manifest cu spectatorii, vegheat de indiscreția spotului de lumină. Mai puțin reflexiv decât „înaintașul” său din teatru și familie, adică, dimpotrivă, mai grăbit spre a-și „trăda” gândul şi de a-i imprima o persuasiune electrizantă, mai puțin înclinat spre acel surprinzător anticlimax, când stăpânirea de sine poate transforma deznădejdea în speranță, iar euforia în vehement protest, dar capabil să dea tăcerii un aer grav și amenințător, ori să zburde fericit, să alerge pe scenă cu disperarea fiarei încolțite și pregătită să atace, Mihai Constantin întrupează și el credibil grozăvia „jocului” perfid cu împărțirea regatului, când decizia eronată a Puterii îl va pierde".

Ion Parhon, Revista Teatrală Radio - Provocările Regelui Lear  

"De data asta regizorul a venit tocmai din Georgia, dar este un artist cunoscut în lume, deţinător de premii internaţionale şi mari creaţii în lume. Spectacolul de la Naţionalul bucureştean este unul în care David Doiashvili îmbină plăcutul celor de azi, adică vălurile de fum, muzica şi imaginile video, zgomotul şi furia, cu frumosul adevărat, cel al tragicului profund care se degajă din această piesă, din soarta nefericitului rege nebun. Căci Lear e nebun de la un capăt la altul, atâta doar că are momente sau ore, sau zile, nu, zile nu, e prea mult, de oarecare luciditate, iar Mihai Constantin îl întruchipează cu o forţă şi o abilitate actoricească demnă de toată lauda şi care se vor reţine în – ca să zic aşa – contul său multă vreme. Cred chiar că este un moment dintre cele mai faste ale carierei sale".

Nicolae Prelipceanu, Viața Românească - Regele homeless  

"Final cu valoare de eveniment pentru Anul Shakespeare, prin spectacolul Regele Lear, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, în viziunea regizorului georgian David Doiashvili.

... spectacolul oferă atât un solid eşafodaj al ideilor, cât şi acele momente incendiare dominate de violenţă şi de prăbuşiri sufleteşti, ori de o mişcare scenică de o maximă vitalitate, în care, printre cele mai izbutite creaţii actoriceşti, ne-au impresionat cele semnate de Mihai Constantin, de Marius Manole, de Ioan Andrei Ionescu (Contele de Gloucester) și Istvan Teglaş (Edgar, fiul lui Gloucester).

Mihai Constantin impresionează prin consistenţa trăirilor şi expresivitatea dovedită în mimică, gest şi mişcare, prin acel superb mariaj dintre robusteţea fizică şi sensibilitatea sufletească.

(...) Sunt convins ca se va vorbi mult, pro si contra, despre această nouă versiune a Regelui Lear. Vorbele însă vin şi pleacă. Nimic nu poate înlocui gândul pe care îl puteţi trăi acolo, în sală, în "labirintul" drumului către adevăr şi emoţie".

Ion Parhon, Scrisul Românesc, pg.22 - Regele Lear la Naţionalul bucureştean  

"un spectacol mirobolant și grandios, demn de marele teatru. Montarea, o rapsodie în alb-negru datorată nonconformistului regizor georgian David Doiașvili, ar putea fi jucată pe orice scenă de prestigiu din lume. Și ar smulge, fără doar și poate, ovații în picioare, cum s-a întâmplat în București.

Noul „Lear” de la Național aduce pe Scena Mare o distribuție stelară: Mihai Constantin, în rol titular (...). Îi ține hangul cel mai mare actor tânăr din România, Marius Manole.

Acesta își trece în cont o bufonadă pe care numai un tragedian autentic o poate calibra – căci râzi în toate felurile cu putință de modul în care glăsuiește, se gudură, cade acrobatic, se bălăcește, se tupilează, se arcuiește, țopăie, se contorsionează Bufonul. În prolog, în secvențele proiectate în care Manole maimuțărește agasantul prototip al reporterului de covor roșu, râzi fără pauză. Dar când, îmbrăcat în zdrențe și ud până la piele, escaladează scaunele din sală, printre spectatorii înmărmuriți, recitând nemuritoare sonete, Marius întruchipează, solemn și zguduitor, tragedia ultimă.

Îi secondează o garnitură de actori omogenizată de regizor – cu inerent subiectivism cronicăresc, îi evidențiez pe hărăzitul, nestăpânitul Istvan Teglas (Edgar) și pe Ioan Andrei Ionescu, care se achită memorabil de o sarcină dificilă, în rolul Gloucester. Toate aceste mostre de virtuozitate sunt potențate de o viziune regizorală rocambolescă. Și de o scenografie, întrucât și aceasta îl are ca autor pe omul de teatru georgian, ce seduce.

„Regele Lear” la TNB dezvăluie, fără tăgadă, actualitatea Marelui Will. Cum a anticipat Shakespeare rezultatul alegerilor de la noi? Simplu, punând în gura unui personaj următoarea replică: nenorocirea e că nebunii îi conduc pe orbi".

Horia Ghibuţiu, Blog de Ziarist - „Regele Lear” la TNB. Acesta e marele teatru pe care-l așteptam!  

"Mihai Constantin construiește un personaj bonom, jucăuș, infantil, incapabil să distingă adevărata față a oamenilor. Regatul său e alcătuit din rățuște de cauciuc, ah, poporul rățuștelor de cauciuc, măcănind asurzitor și zadarnic. Gălețile cu jucării vor fi dăruite fiicelor care știu să se prefacă mai bine. Să mintă. Că doar asta e regula jocului.

Trebuie să recunoaștem, cea mai importantă calitate a lui Doiashvili este că știe să-și aleagă distribuția.

După un lung șir de Duci de Albany anoști, pe care i-am văzut în alte spectacole, David Doiashvili vine cu o inovație remarcabilă: Albany e paralizat, în cărucior.

Iar Rareș Andrici este cea mai bună alegere pentru acest rol. Puțini actori am văzut, ca el, în stare să spună totul stând nemișcat și tăcând. Din fericire, aici nu e tocmai nemișcat. Se zbate, se târăște, nu suportă umilințele la care e supus, este bărbat și își exprimă răscolitor bărbăția. Personajul Albany este, după părerea mea, apogeul acestui spectacol, prin insolitul viziunii regizorale și al interpretării actoricești".

Gabriela Hurezean, Muze si arme - Premieră la TNB: Learu-i Lear, plâns și râset și delir

Festivaluri & Turnee

2017- Festivalul Național de Teatru