“Ultima cafea cu Iuliu Maniu” de Dinu Grigorescu îmbină inspirat dramaturgia cu istoria şi memorialistica, faptul real şi documentul, aşezându-le într-o construcţie teatrală atent gândită şi captivantă. Acţiunea este dinamică, ea se desfăşoară în spaţii foarte diverse şi în diferite momente istorice, semnificative pentru evoluţia României. (…) Este un teatru istoric de foarte bună calitate, un exemplu de cum trebuie făcut teatrul istoric, în adevăratul sens al cuvântului, iar caracterul autobiografic face piesa unică, fără îndoială.”

Domnica Țundrea

“Piesa mea nu este o biografie a ilustrului Personaj din istoria românilor, asta e treaba specialiştilor. Pe mine, ca dramaturg, m-a preocupat fascinaţia Idolului politic, vizionar martiric, adică Efectul Maniu (manismul moral patriotic), asupra ,,fanilor” din epocă, deloc puţini, care l-au urmat până la identificare tragică.”

Dinu Grigorescu

“Proiectul intitulat Radio Teatrofonic își propune împletirea procedeelor de cercetare și valorificare a unui text dramatic (prin lectură, interpretare și înregistrare la microfon) într-un proces dinamic (inspirat de cel din studioul de la Teatrul Național Radiofonic) petrecut (în mod inedit) cu participarea intelectuală și emoțională a spectatorilor aflați „la fața locului”.”

Mihai Lungeanu

““Ultima cafea cu Iuliu Maniu“ este povestea emoționantă a unui tânăr care e martorul unor evenimente istorice tumultoase ce îi vor afecta pentru totdeauna viața. O dramă de mare sensibilitate, în interpretarea unor mari actori ai Teatrului Național din București. Proiectul combină teatrul cu multimedia într-un mod foarte original, care va atrage tinerii. Este o parte a efortului TNB de a recupera istoria recentă a României și de a da glas dramaturgiei contemporane.”

Alexandra Ares

“Ultima cafea cu Iuliu Maniu" este mai mult decât un text dramatic, e o confesiune sfâșietor de sinceră pe care o asociez unei capodopere a lui E. Munch - Strigătul!!! Surprinzătoare pentru autorul "Iadului vesel" sprințar in calambururi și ingenios în comicul de limbaj, acest document are o forță dramatică uluitoare pe care am primit-o ca pe o lecție de viață. Ascultând cu emoție inspirata formulă de lectură propusă de Mihai Lungeanu cu o distribuție impresionantă, retrăiam clipele petrecute în celula martirului, singurul lucru cu adevărat bine făcut la Memorialul din Sighet! Tragedia a continuat în miile de familii ca cea a autorului, a noastră și sper ca asa ceva sa nu mai fie posibil ...deși istoria se repetă!

Matei Varodi

 Foto Florin Ghioca