Meniu

Conferințele TNB

 

Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalitaţi marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante.

Adunate într-o colecţie de DVD-uri care-şi propune să pastreze aceste mărturii de întelepciune, cultura şi civilizaţie, 32 dintre conferinţele stagiunilor anterioare pot fi achizitionate la agenţia de bilete sau în foaierele sălilor înainte sau după spectacole. Lista titlurilor din colecție este disponibilă aici.

Ordonare

Georgeta Filitti: Ion Ghica, un ctitor al teatrului românesc

19 Februarie 2017

Duminică, 19 februarie 2017, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, doamna Georgeta Filitti va susține conferința cu tema Ion Ghica, un ctitor al teatrului românesc. Despre conferință În istoria noastră a existat o generaţie de aur. E cea formată în prima jumătate a secolului XIX, mai ales în Franţa, unde s-a educat temeinic, şi-a însuşit ideile liberale şi s-a întors în ţară să-şi împlinească menirea. Ion Ghica se desprinde dintre paşoptişti ca omul cu studii tehnice (Şcoala Naţională de Mine de la Paris), dornic să introducă în spaţiul românesc acea excelenţă profesională care a făcut totdeauna gloria Franţei. Ca profesor la Iaşi, în anii 1842-1843, lasă amintirea unui excelent organizator al învăţământului. Rigoarea lecţiilor sale de geometrie şi geologie se regăseşte şi în articolele publicate în „Propăşirea”. Implicat, la Bucureşti şi Paris, în formarea unui curent de opinie propriu timpului, de trezire a conştiinţei naţionale pentru eliberarea de sub protectoratul rusesc, el este o voce ascultată şi respectată. Aşa se explică şi decizia guvernului revoluţionar de la 1848 de a-l trimite la Constantinopol pentru a pleda cauza românilor. Acolo face o bună impresie. Colaborarea la „Journal de Constantinople”, relaţiile cu diplomaţii britanici îi conferă notorietate, în asemenea măsură încât, deşi comiliton al unor revoluţionari care aveau să fie proscrişi, el beneficiază de solicitudinea Porţii otomane. Preţuirea se exprimă, în timpul Războiului Crimeii şi mai târziu, adică în anii 1853-1858, în numirea lui ca guvernator al insulei Samos. Şi aici beiul Ion Ghica îşi dovedeşte calităţile de temeinic organizator. Mărturie stau, peste timp, dincolo de anihilarea piraţilor care făceau ravagii în jurul insulei, construcţiile ridicate de el, drumurile, legislaţia coerentă, săpăturile arheologice etc. 37 de dosare voluminoase păstrate în arhivele din Samos, unde sunt consemnate faptele sale, îşi aşteaptă încă editorul. Întors în ţară, în plină vâltoare politică pentru unirea principatelor, Ion Ghica hrăneşte în taină ideea că el va fi alesul deopotrivă al muntenilor şi moldovenilor. Opţiunea românilor pentru Al.I. Cuza nu-l exclude din avanscena vieţii politice. E prim ministru al acestuia, dar colaborarea lor nu durează. Mai mult, Ghica e în fruntea conjuraţiei care îl îndepărtează pe domnul unirii de pe tron. Partizan al principelui străin pentru ţara sa, el devine unul din autorii morali ai aducerii lui Carol de Hohenzollern în România. Îl va sluji şi pe acesta, dar un incident violent de stradă petrecut la Bucureşti în 1871 pune capăt ministeriatului său. Activitatea publică nu i se opreşte aici. În 1877, după ce pledează pentru neutralitatea României în războiul ruso-turc ce se profila ameninţător, devine director general al teatrelor noastre. Şi din nou inginerul, economistul, profesorul îşi dă măsura valorii sale. Legea teatrelor, întemeierea Societăţii Dramatice, susţinearea materială eficientă a actorilor, deschiderea pentru repertoriul naţional îl situează pe Ion Ghica printre ctitorii Teatrului Naţional, această instituţie fundamentală de promovare a culturii autentice printre români. Incidentul cu I.L. Caragiale, tânărul dramaturg pe atunci care, în 1879, îl cheamă la duel pentru că, la cererea opiniei publice, i-a amputat din textul Nopţii furtunoase, rămâne demonstraţia confruntării unor oameni de geniu. Opera economică şi mai ales cea literară, din care se desprnde, cuceritoare, corespondenţa cu Vasile Alecsandri, l-au transformat pentru posteritate pe Ion Ghica în scriitor clasic. Preşedinte al Academiei în mai multe rânduri, ministru al ţării la Londra, unde a fost ani de zile decan al corpului diplomatic, el rămâne una din valorile spirituale perene ale României moderne. Georgeta Filitti Despre Georgeta Filitti Specialist în istoria modernă şi contemporană a României. Editor de documente. Studii: Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1961); doctor în istorie al Universităţii din Cluj (1971). Experienţă profesională: -      Cercetător ştiinţific la Institutul de istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, până la gradul de cercetător principal I (1961-1998); Consilier la Fundaţia „Ion Ghica” (1997-2004); Bibliotecar, şef de secţie la Biblioteca Metropolitană Bucureşti (2003-2007); Cercetător principal I la Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc (din 2007). Publicaţii (selecție): 1975-2004 – editează Operele lui M. Kogălniceanu (Oratorie, 9 vol., 1864-1891), pentru care primeşte premiul “Nicolae Bălcescu” al Academiei (1983); 1978 – Enciclopedia istoriografiei româneşti (coautor); Din 1982 – editează din opera lui Nicolae Iorga: Opere economice, Istoria poporului românesc, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Istoria românilor, vol. VIII, Istoria românilor pentru poporul românesc, 2 vol., Istoria românilor, vol X, Discursuri parlamentare (1907-1917); 1985-2008 – editează din opera lui I.C. Filitti (Opere alese, Jurnal, 1913-1919; Rolul diplomatic al fanarioţilor, Omul prin operă); 1996 – George Ciorănescu. Românii şi ideea federalistă; 1997 – Memoriile lui Nicolae Suţu, mare postelnic al Moldovei, 1798-1871, trad. din lb. franceză, introducere, note şi comentarii; 1998 – Vocile exilului. Antologie; 2002 – Ion Bălăceanu. Amintiri politice şi diplomatice, 1848-1903, traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii; 2003-2006 – Călători străini despre ţările române în sec. al XIX-lea. Serie nouă, 1800-1840, 3 vol. (coautor şi prefaţator); 2004 – Călători români în Grecia. Antologie; 2006 – Călătorind în timp cu…; Mileniul românesc (coautor, cu versiune şi în limba engleză); 2007 – Testamente. Antologie; Călătorie în timp prin Bucureşti; 2008 – Din viața exilului românesc (1954-1968), vol I: 1954 – 1957; 2010 – Mereu împreună. România-Grecia. 130 de ani de relații diplomatice. Traduceri:              – Matilla Ghyka: Popasuri ale tinereţii mele; Fericit ca Ulise; Ploaia de stele. Rubrici permanente: – Din istoria notariatului, în Revista notarilor publici din România (din anul 2000); – Odinioară oamenii îşi trimiteau scrisori; România acum 100 de ani, în Magazin istoric (din anul 2002); Arhive bucureştene, în revista Biblioteca Bucureştilor a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.                            Duminică, 19 februarie 2017, la TNB, cu ocazia conferinței Ion Ghica, ctitor al teatrului românesc, ce va fi susținută de istoricul Georgeta Filitti (la Sala Mică, ora 11.00), în foaier va avea loc vernisajul unei expoziții dedicate celui care a fost şi primul Președinte al Academiei Române și Directorul general al teatrelor. Vor fi expuse publicului cu această ocazie: documente, fotografii de epocă, afișe de teatru, obiecte din arhiva muzeului și bibliotecii Teatrului Național, într-o încercare de reconstituire a directoratului lui Ion Ghica în fruntea Teatrului Național din Bucureşti (1877 – 1881). Expoziţia are rolul de a însoţi conferinţa şi poate fi vizitată cu această ocazie!

Citește mai mult >

Matei Stîrcea-Crăciun: Brâncuși – recuperarea sublimului

05 Martie 2017

Duminică, 5 martie 2017, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Matei Stîrcea-Crăciun va susține conferința cu tema Brâncuși – recuperarea sublimului. Despre conferință Cu importante cercetări consacrate curentului lansat de Brâncuși în arta secolului al XX-lea, Matei Stîrcea-Crăciun este specializat în antropologie simbolică, brâncușiologie și abordări hermeneutice ale sculpturii abstracte. „Brâncuși rămâne unul dintre cei mai mari sculptori ai sublimului în secolul 20. Prin căutarea esenței, demersul său urmărește identificarea unui numitor comun al civilizațiilor umane, simbolul prim, gradul zero al culturii, cauza materială a cunoașterii, așa cum o definea Aristotel. Deținem în prezent instrumentele necesare pentru a demonstra că aparentul ermetism ce i-a fost imputat este consecința unei inadecvări de metodologie critică. Vom aborda câteva motive celebre, precum Sărutul, Cumințenia Pământului, Rugăciune, Prințesa X, pentru a oferi auditoriului chei de accedere la imaginarul operei brâncușiene.” Matei Stîrcea-Crăciun Despre Matei Stârcea-Crăciun Născut în 1947, obține licența în filologie, Universitatea București (1975); referent de specialitate la Centrul Demografic ONU-România (1975-1984); cercetător la Institutul de Antropologie Francisc Rainer (1984 - prezent ); bursier al Asociației Britanice pentru Europa Centrală și de Est și al Consiliului Britanic (1993); doctorat în antropologie și istorie, Universitatea București (1993); post-doctorat Fulbright, Queens College, City University of New York și Georgetown University, Washington (1995); secretar științific la Institutul de Antropologie Franisc Rainer (1997-2011); bursier Getty, Universitatea East Anglia (2000). Cărți: - Tratat de hermeneutică a sculpturii abstracte, Perspectiva endogenă, Brâncuși – simbolismul hylesic; - Brâncuși – Limbajele materiei, Simbolism hylesic, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte; - Paul Neagu – Nouă stațiuni catalitice, Simbolism hylesic, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte; - Brâncuși – Simbolismul hylesic

Citește mai mult >
Arhivă
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+