Conferințele TNB

În luna în care Teatrul Național “I.L. Caragiale” din București marchează 170 de ani de la fondare, cunoscut iniţial ca „Teatrul cel Mare”, în anul în care s-au împlinit 170 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale și 110 de la moartea sa, duminică 18 decembrie 2022, de la ora 12.00, va avea loc o conferinţă susţinută de scriitorul, criticul și istoricul literar, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, Ion Bogdan Lefter, cu titlul Caragiale în teatru și pretutindeni. Acum, ca-ntotdeauna de când și-a scris piesele și celelalte texte și de când ele îi sunt citite și jucate de urmași, avem datoria de a-i reinterpreta opera și de a reflecta asupra „rolului” său în „piesa” în care „jucăm” cu toții, însoțindu-l în teatru și pretutindeni... Vă invităm în clădirea în care, de aproape 50 de ani, sub pălăria lui Nenea Iancu, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la numărul 2, spectatorii sunt atraşi de un teatru de înaltă clasă, iar piesele celebrului dramaturg sunt interpretate de unii dintre cei mai renumiţi actori ai teatrului românesc sub semnături regizorale dintre cele mai prestigioase. Vă aşteptăm duminică dimineaţă la conferinţă, în foaierul de la etajul Sălii „Ion Caramitru”.  Intrarea este liberă.

Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Emilia Popescu, Florin Piersic, George Mihăiţă, Alexandru Repan, Marius Manole, Ştefan Bănică, Demeter András,  Pavel Bartoş, sunt actorii care s-au alăturat sau revin în 2022 în proiectul Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet. Noul modul, producţie a Asociaţiei culturale The Culture Club, în parteneriat cu Pro Contemporania, cu sprijinul JTI,  se va lansa oficial pe 27 septembrie 2022, la ora 12.00, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în prezenţa unora dintre cei mai importanţi actori aflaţi în distribuţia noului sezon. Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet este un proiect inedit, de promovare a poeziei româneşti clasice şi moderne, pentru publicul autohton, dar şi internaţional şi poate fi accesat online la adresa aplauzepentrupoet.thecultureclub.ro sau ahandforthepoet.thecultureclub.ro. Iniţiat în 2021, acesta se compune dintr-o serie de recitaluri actoricești video, care punctează repere poetice din cultura română. În acest an, apar pe portalul menționat pagini dedicate poeţilor Miron Radu Paraschivescu, recită Ştefan Banică, Nina Cassian - poezii în lectura Medeei Marinescu, Benjamin Fondane şi Paul Celan, versuri în interpretarea Maiei Morgenstern, Emil Brumaru, în versiuni foarte diferite, semnate de Medeea Marinescu şi Marius Manole, Gellu Naum, tălmăcit de Marius Manole sau Traian Demetrescu, revelat de Pavel Bartoş. Printre noile apariţii, o poziţie specială e ocupată de recitalul lui Florin Piersic, care aduce completări paginilor existente, cu poezii de Coşbuc şi Minulescu, dar deschide și pagini noi, cu versuri de Adrian Păunescu, Leonida Lari, Costache Ioanid, Dominic Stanca. De noi abordări interpretative, adăugând şi alte poezii din volumele acestora, se bucură lirica lui Ion Minulescu, George Topârceanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Marin Sorescu sau Mihai Eminescu. Alte elemente de noutate sunt momentele de poezie românească tradusă în limba franceză – interpretează Emilia Popescu – sau în limba maghiară – recită Demeter András. Alături de versiunile în engleză existente deja pe portal, acestea lărgesc deschiderea internaţională a proiectului. Recitalurile, filmate pe parcursul anilor 2021 și 2022, sunt prefațate de o scurtă prezentare scrisă a fiecărui poet și ilustrate cu fotografii de arhivă, fragmente de manuscris şi comentarii bilingve despre arta sa poetică. Amintim că, la filmările din 2021, au participat inițial actorii Ion Caramitru, Mircea Rusu, Emilia Popescu, Andras Istvan Demeter, Mihaela Rădescu, Alex Ştefănescu, Cătălin Frăsinescu, iar într-o a doua etapă Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Mihai Mălaimare, Constantin  Chiriac, Cristian Şofron, o parte dintre poezii fiind prezentate şi în limba engleză, în lectura lui Michael Pennington şi Anamaria Marinca. Inițiativa este deopotrivă un act de restituție și un demers de susţinere a unui domeniu cultural marginalizat în contemporaneitate, potențând poezia prin arta actorului, rostire, imagine. Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet va fi continuat şi cu alte nume mari, propunându-și să contribuie la o mai bună cunoaştere a celor mai importanţi poeţi români clasici şi moderni, în forma originală, dar şi prin traduceri consacrate, în engleză și franceză, totul într-o manieră accesibilă publicului actual, pentru care principalul vehicul cultural este internetul. Proiectul a fost realizat de o echipă coordonată de Ovidiu Miculescu – producător general şi Oltea Şerban-Pârâu – producător executiv. Filmările anului 2022 s-au desfășurat la sălile ArCuB şi CreART, producţiile fiind semnate de Virgil Oprina – director de imagine / montaj, Attila Vizauer - regia artistică. Producător The Culture Club Cu sprijinul JTI Partener principal Pro Contemporania Parteneri culturali: Universitatea din Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Institutul Cultural Român, Teatrul Naţional Bucureşti, ArCuB - Centrul de proiecte culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, Universitatea din Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Institutul Cultural Român, Teatrul Naţional Bucureşti. Parteneri media: Radio România Cultural, Radio România Regional, România TV, Liternet, Agentiadecarte, Mediatrust, Webcultura aplauzepentrupoet.thecultureclub.ro ahandforthepoet.thecultureclub.ro Spot prezentare 2022     JTI este printre primele companii multinaționale care au investit local încă din 1993, fiind recunoscută pentru susținerea celor mai importante evenimente culturale din România: FITS, TIFF, SoNoRo, Turnee de poveste - muzică clasică în orașe mici. JTI este, de asemenea, sponsor oficial al Gigi Căciuleanu Romania Dance Company.  Întâlnirile JTI, devenite un brand cultural național pentru dansul contemporan, au ajuns în acest an la cea de-a XXIII-a ediție ”dând consistență vieții noastre artistice”. În eforturile de incluziune ale ultimei perioade, JTI sprijină proiectele COOLsound.ro – on line despre scena independentă românească și A Hand for the Poet / Aplauze pentru poet. Mulţumiri specialeDoamnei Gilda Lazăr, Head of Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova & BulgariaDomnului prof. univ. dr. Liviu Papadima, Prorector al Universității din BucureștiDomnului Ioan Cristescu, Director al Muzeului Naţional al Literaturii RomâneDoamnei Mihaela Păun, Director ArCuB – Centrul de proiecte culturale al Primăriei Municipiului BucureştiDoamnei Claudia Popa, Director CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului BucureștiDomnului Mircea Rusu, director general interimar al Teatrului Naţional Bucureşti  

Vizionează online - 24 ianuarie 2022, ora 18.00   Duminică, 21 aprilie, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Domnul secretar de stat Bogdan Aurescu va susține conferința cu tema Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii.Politica externă a României şi paradigma învingătorului. Preț bilet: 16 lei. Despre conferință Mai este actual conceptul interesului naţional într-o lume profund globalizată şi acut interdependentă? În ce constă interesul naţional? Mai este necesară suveranitatea statului şi, dacă da, cum mai arată ea astăzi? Ce este interesul naţional pentru România din perspectiva politicii externe? Care sunt mijloacele prin care interesul naţional al României, din unghiul politicii externe, poate fi realizat mai bine, mai eficient? Putem folosi lecţiile învăţate până acum din marile dosare de politică externă pe care România le-a rezolvat cu bine? Putem vorbi despre - sau construi - o "paradigmă a învingătorului" în politica externă a României? Conferinţa Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului va încerca să dea un răspuns, argumentat, la aceste întrebări. Bogdan Aurescu Despre Bogdan Aurescu Diplomat de carieră, Bogdan Aurescu lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 1996, începându-şi activitatea în Direcţia Juridică şi Tratate, ca referent relaţii. Între 1998 şi 2003, a ocupat succesiv funcţiile de consilier în cadrul Cabinetului Ministrului, director adjunct al Direcţiei Juridice şi Tratate, director de cabinet, director al Direcţiei Juridice şi Tratate / Drept Internaţional şi Tratate, director general al Direcţiei Generale Afaceri Juridice. În perioada 2003-2004 a deţinut, în cadrul MAE, funcţia de subsecretar de stat - Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005, pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie, coordonând - pe tot parcursul procedurilor - activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de Justiţie privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la 3 februarie 2009. Bogdan Aurescu a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE la 4 februarie 2009. În perioada august 2010 - februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcţia Politici de Securitate. În perioada martie - iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012, este secretar de stat pentru afaceri strategice. Are, în prezent, gradul diplomatic de ministru-plenipotenţiar. Este membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga, membru supleant în Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) a Consiliului Europei,  reprezentant supleant al României la Comisia Dunării şi Arbitru desemnat de România în conformitate cu articolul 2 din Anexa VII la Convenţia ONU privind Dreptul Mării. Este preşedintele Secţiei de Drept Internaţional a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi al Ramurii Române a „International Law Association" (Londra), redactor-şef al Revistei Române de Drept Internaţional, precum şi membru al Colegiului de Redacţie al revistei Curierul Judiciar. Bogdan Aurescu este, din 2012, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (unde a predat sau predă Drept Internaţional Public, Drept Diplomatic şi Consular, Organizaţii şi Relaţii Internaţionale, Jurisdicţii Internaţionale, Dreptul Tratatelor şi Practica Negocierilor şi Dreptul Internaţional al Protecţiei Minorităţilor). A debutat în activitatea didactică în anul 1998 (asistent universitar 2002-2004; lector universitar 2004-2012). A mai predat sau predă cursuri de Drept Internaţional Public şi Dreptul Tratatelor şi în cadrul altor instituţii academice precum Academia Diplomatică/Institutul Diplomatic Român, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, respectiv, din 2004, cursul de Jurisdicţii Internaţionale la programul de Master de Drept Internaţional şi European la Universitatea „Nicolae Titulescu" din Bucureşti. În iulie 2006 a fost visiting professor la Facultatea de Drept a Universităţii din Hamburg, în cadrul mobilităţii ERASMUS Teaching Staff. Bogdan Aurescu este doctor în ştiinţe juridice, specializarea drept, cu calificativul „foarte bine" şi distincţia « Summa cum laude », cu teza Conceptul de suveranitate şi supremaţia dreptului internaţional (2003). A absolvit Colegiul Naţional „Sfântul Sava" (1992), Facultăţile de Drept (1996, cu Diplomă de Merit) şi Istorie (1998) ale Universităţii din Bucureşti, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor şi Cooperare Internaţională „Nicolae Titulescu - Henri Capitant" (1996) şi Colegiul Naţional de Apărare din Bucureşti (2000). În 2002 a primit din partea MAE „Diploma de merit pentru contribuţie de excepţie la activitatea diplomatică a României". A fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Cavaler (2007), Ordinul Naţional Steaua Romaniei (2009) în grad de Cavaler, Crucea de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Polone (2009) şi Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2013). Este autor, co-autor sau coordonator al unui număr de 13 volume în domeniul dreptului internaţional, 26 de capitole şi studii publicate în cărţi şi volume ale conferinţelor internaţionale de specialitate şi peste 80 de articole, studii, comentarii, recenzii publicate în reviste româneşti şi străine, cum ar fi Revista Română de Drept Internaţional, Analele Universităţii din Bucureşti-Seria Drept, Curierul Judiciar, Annuaire Français de Droit International, The International Journal of Marine and Coastal Law, Helsinki Monitor. Security and Human Rights, European Yearbook of Minority Issues, Revue Hellenique de Droit International, Chinese Journal of International Law. Ca membru supleant (expert independent) al Comisiei de la Veneţia, a fost raportor sau co-raportor pentru 20 de rapoarte, opinii sau studii ale acestei instituţii.

Vizionează aici  Duminică, 16 decembrie, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, va avea loc conferința susținută de Paul Cozighian care va vorbi despre Fața nevăzută a zilelor Revoluției române (... în spatele camerelor de luat vederi, al telefoanelor cu fir și al ușilor închise). Preț bilet: 16 lei. Despre conferință Prin intermediul camerei de filmat, Paul Cozighian, pe atunci student la regie de film, a fost unul dintre martorii privilegiați ai primelor ore ale Revoluţiei. În seara de 21 decembrie 1989, a filmat încleştările dintre populaţia Bucureştiului şi Armată, în zona Hotelului Intercontinental, iar o zi mai târziu a pătruns, o dată cu manifestanții, în sediul Comitetului Central al PCR, unde a filmat evenimentele petrecute după fuga cuplului Ceaușescu. Acesta a fost doar începutul, pentru că, prin acțiunile întreprinse în zilele următoare, Paul Cozighian s-a aflat în centrul celei mai importante polemici (care nu a fost nici astăzi pe deplin elucidată) legate de Revoluția Română: „a fost sau n-a fost... ?" Despre Paul Cozighian Regizor şi jurnalist independent, Paul Cozighian s-a născut în 1962 în România, dar trăieşte din 1990 la Paris, unde a obţinut masteratul în audiovizual la Sorbona. De mai bine de treizeci de ani, lucrează în cinematografie, televiziune şi radio, fiind rând pe rând corespondentul TVR la Paris, apoi corespondent de război la Belgrad pentru France Télévisions, Radio France si TVR, autor de filme documentare şi, din 2000, consultant în comunicare pentru mari grupuri industriale din Franţa. În prezent, Paul Cozighian este corespondentul France TV la Bucureşti şi, din 2009, iniţiatorul şi animatorul proiectului 2112 care comemorează la sfârşitul fiecărui an memoria martirilor Baricadei de la Intercontinental, din 21 decembrie 1989, unde şi-au pierdut viaţa 49 de români.

Expozeul are la bază conferința susținută în 1992 în Camera Comunelor din Londra și a fost gândit pentru a exprima respectul și recunoștința familiilor celor căzuți în Revoluție și revoluționarilor. Conferința păstrează structura celei de la începutul deceniului trecut, însă este actualizată, raportată la ziua de astăzi și subliniind ideea că nimic nu s-a schimbat de atunci și până acum. “Daca stau să mă uit și să îmi reamintesc existența mea de când am deschis ochii asupra vieții, mai logic, mai concret – am fost într-o veșnică așteptare. Așteptam ceva care, de cele mai multe ori nu se împlinea, sau se împlinea cu lipsuri, sau ducea spre un orizont de așteptări din ce în ce mai dramatice. Am așteptat când aveam 7 ani – două zile ca sora mea să se întoarcă dintr-o cercetare milițienească, am așteptat două luni să se întoarcă mama mea, după ce a fost arestată împreună cu tata, și am așteptat doi ani, prima oară, dupa ce s-a întors din prima recluziune. Și iarăși am așteptat ca viața mea să se schimbe, ca lucrurile să se îndrepte, evident, ca lumea să capete un contur mai semnificativ, mai viu, cerul să fie nu plumburiu, ci albastru…”. Ion Caramitru  

Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Teatrul Național București “Ion Luca Caragiale”, prezintă publicului italian proiectul Conferințele Teatrului Național București. Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de către Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalități marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante. Conferințele selectate pentru această primă serie vor fi disponibile, în limba română și subtitrate în limba italiană, pe pagina de Facebook Accademia di Romania in Roma și pe canalul YouTube al Teatrului Național București: 27 martie 2021: Matei Vișniec - Teatru și jurnalism. Influențe reciproce / Teatro e giornalismo. Influenze reciproche   29 aprilie 2021: Gigi Căciuleanu - L'Om Gigi: Linii_Trasee_Semne_Sensuri / L’Om Gigi: Linee_Percorsi_Segni_Sensi   29 mai 2021: Ioan Aurel Pop – Cultura română între Occidentul latin și Orientul bizantin / La cultura romena fra l’Occidente latino e l’Oriente bizantino 30 iunie 2021: Andrei Pleşu - Despre inimă / Parlare del cuore 27 iulie 2021: Bogdan Aurescu - Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului / L’interesse nazionale e l’attualità della sovranità. La politica estera della Romania e il paradigma del vincitore. Prima conferință, Matei Vișniec - Teatru și jurnalism. Influențe reciproce / Teatro e giornalismo. Influenze reciproche va fi prezentată pe 27 martie 2021, cu ocazia Zilei Internaționale a Teatrului. În ultimii ani, dramaturgul Matei Vișniec a intrat în atenția publicului și a creatorilor din Peninsulă, unde forța textului dramatic, actualitatea temelor abordate și caracterul insolit al stilului său poetic sunt puse în valoare prin traduceri și montări pe numeroase scene ale multor orașe italiene. Conferința reprezintă o oportunitate culturală de excepție și o extraordinară ocazie de a cunoaște povestea jurnalistului Matei Vișniec și cea a dramaturgului Matei Vișniec și felul în care acestea conviețuiesc și se influențează reciproc. Matei Vișniec a studiat filosofia la Universitatea București și a devenit un membru activ al Generației optzeciștilor, care a lăsat o amprentă pregnantă asupra literaturii române. Așa cum a declarat în mai multe ocazii, crede cu tărie în rezistența culturală și în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Mai presus de toate, Matei Vișniec consideră că teatrul și poezia pot denunța manipularea prin „idei mari”, precum și spălarea creierului prin ideologie. Înainte de 1987, Matei Vișniec își făcuse un nume în România cu poezia sa clară, lucidă și amară. Începând cu 1977, a scris teatru; piesele sale au circulat mult în spațiul literar, dar punerea lor în scenă a fost interzisă. În septembrie 1987, Vișniec părăsește România pentru Franța, unde i se acordă azil politic. Începe să scrie în franceză și să colaboreze cu Radio France Internationale. În prezent, piesele sale sunt puse în scenă în mai mult de 20 de țări și sunt o prezență constantă la marile festivaluri teatrale europene. În România, după căderea comunismului, Matei Vișniec a devenit unul dintre autorii cu cele mai multe piese puse în scenă. Accademia di Romania in Roma mulțumește Teatrului Național București “Ion Luca Caragiale” pentru generoasa donație a Colecției Conferințelor Teatrului Național, care acum face parte din patrimoniul Bibliotecii Române de la Roma.                 

Vizionează online   Duminică, 14 iunie, ora 11.oo, la Sala Atelier, vă invităm la conferinţa Când a fost secolul al XIX-lea? Eminescu şi modernitatea, susţinută de doamna Ilina Gregori.„Ce aşteaptă bunul Dumnezeu de la cel ce nu şi-a trăit viaţa din cauza împrejurărilor care i-au înjosit-o şi sacrificat-o?"Cu această întrebare - retorică, de fapt - justifica nu de mult Alexandru Dragomir, filozoful excepţional, dar fără operă, bilanţul tragic al vieţii sale. Constrâns de împrejurări, decisese să saboteze prin solitudine şi tăcere cultura română care „se făcea" în jurul său - atât de falsă şi de rău întemeiată, încât orice participare la activităţile care-o menţineau în funcţiune, constituia în ochii filozofului o vină de neiertat.Dar „ce aşteaptă bunul Dumnezeu" de la un ins genial, care nu a trăit decât treizeci şi nouă de ani, din care ultimii şase nici nu pot fi cântăriţi cu unităţile de măsură potrivite vieţii omeneşti normale? În cazul lui Eminescu, aşadar, Dumnezeu ar trebui să se mulţumească cu puţin - dacă e „bun". Iar dacă asemenea bunătate şi milă nu s-au manifestat până acum nici constant, nici clar în judecata posterităţii, nu trebuie să ne pierdem încrederea în îndurarea cerească, ci doar să cercetăm mai atent de unde provin de fapt acele aşteptări pe care le ştim cu toţii - maximale sau de-a dreptul nemăsurate, dacă nu chiar absurde - care s-au impus mereu şi mereu în receptarea lui Eminescu. Cum de uităm cu atâta uşurinţă împrejurările care i-au deformat viaţa, boala care i-a „înjosit-o" şi abreviat-o brutal?Dacă acel „Dumnezeu al culturii" de care vorbea C. Noica, nu este o simplă figură de stil, lui i s-ar putea atribui o asemenea aşteptare exorbitantă: Eminescu - insul genial, „omul deplin", modelul moral şi intelectual, „Sufletul" naţiunii, „conştiinţa [ei] mai bună".  Dar şi Cioran judecă de sus, din cer, când este vorba de Eminescu. Chiar în anii maturităţii, cu toată luciditatea dobândită în exil, ba chiar căutând provocarea, ofensa, blasfemia, Cioran continuă să creadă că Eminescu a salvat neamul românesc, lipsit până la el de orice merite politice sau culturale, un neam „nevertebrat", fără destin etc. În tinereţe, cum ştim, Cioran pretinsese că Providenţa aşteptase mai mult de la alesul ei: ca Mesia, Eminescu trebuia să proiecteze virtuţile şi triumful naţiei sale în viitorul proxim. Or, Eminescu a rămas un profet al trecutului, reclama Cioran, un eşec aevea al proiectului de „transfigurare" modernă a României.Decepţia tînărului Cioran, ca şi imputaţiile unui Eugen Lovinescu, de pildă, - pentru a nu aminti decât două momente dintr-o bogată tradiţie critică - privesc în esenţă deficitul eminescian în raport cu modernitatea. Dar mai putem accepta astăzi o asemenea apologie a modernităţii? Câtă legitimitate mai poseda această religie seculară în perioada interbelică? Dar ce însemna a fi modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea? Cum era concepută modernitatea la Iaşi? Dar la Viena sau Berlin? Care dintre aceste medii contemporane, interconectate şi totuşi asincrone au influenţat în mod decisiv relaţia lui Eminescu - teoretică, estetică, existenţial-afectivă - cu modernitatea? Propunem câteva subiecte de reflexie în această direcţie, suscitate de etapa berlineză a biografiei poetului. Despre Ilina Gregori: Absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română.Debutează cu articole de critică literară încă din anii studenţiei.Prezentă între 1966-1969 în presa literară, mai ales în revista Luceafărul, cu numeroase cronici literare, semnate Ilina Grigorovici.Îşi continuă studiile (filozofie, romanistică, literatură comparată) în R.F. Germană, unde se stabileşte la începutul anului 1970.Sub îndrumarea profesorului Walter Biemel, îşi dă doctoratul la Aachen (încheiat în 1977), cu o teză despre Maurice Merleau-Ponty şi fenomenologia limbii (lucrare publicată sub titlul Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, în 1977, la Heidelberg, ed. Carl Winter).Din 1976 până în 2005 lector la Institutul de Filologie Romanică al Universităţii Libere din Berlinul Occidental.Începând din 1977 a publicat în volume de sinteză şi reviste de specialitate (din Germania, Olanda, Franţa) o serie de studii, provenite adesea din comunicări la congrese, colocvii, simpozioane internaţionale, despre Eminescu, Caragiale (Ion Luca şi Mateiu), scriitorii români din exil, ş.a.A tradus în germană (în colaborare cu Heinz Hermann) Amintirilelui Mircea Eliade (1987, Frankfurt, Suhrkamp).A colaborat cu articole privind literatura română la Enciclopedia Brockhaus şi Lexiconul Kindlers.Volumul Rumänistische Literaturwissenschaft. Fallstudien zum 19. und 20. Jahrhundert(2007, Heidelberg, ed. Winter) conţine o selecţie de 20 de studii în germană şi franceză, consacrate literaturii române moderne.A revenit în viaţa culturală românească după 1980 cu volumul Singura literatură esenţială: Povestirea fantastică. Balzac. Villiers de l'Isle-Adam. Pieyre de Mandiargues(1996, ed. DU Style).Au urmat volumele Studii literare. Eminescu la Berlin. Mircea Eliade: Trei analize(2002, Ed. Fundaţiei Culturale Române, premiul „Titu Maiorescu" al Academiei României) şi Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze (2008, ed. Art).

Vizionează online Duminică, 4 martie 2007, în cadrul programului Conferințele TNB, Prof. Univ. Sorin Alexandrescu a susținut conferința intitulată Cultura vizuală, pro și contra. „Trăim astăzi într-o epocă vizuală, în care arta sau religia, care dominau alte perioade, au scăzut în prezență, în sensul că influențează mult mai puțin ceea ce se întâmplă în lume, iar interesul principal vine de la ceea ce este vizual.” Sorin Alexandrescu Despre Prof. Univ. Sorin Alexandrescu Profesor la Universitatea din Amsterdam, profesor la Universitatea din București și, din 2001, fondator și director al Centrului de excelență în studiul imaginii (CESI) al Universității București și al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”. A lucrat mai întâi ca asistent și lector la Universitatea București în domeniul literaturii comparate și al stilisticii și a publicat mai multe cărți, printre care „William Faulkner”. A emigrat în 1974 în Olanda, unde a funcționat ca profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam. Reîntors, parțial, în România, încă din 1989, a ținut cursuri la mai multe universități din țară și a publicat mai multe cărți, printre care „Paradoxul român” sau „Mircea Eliade, dinspre Portugalia”.

Vizionează online Conferință și expoziție „Pledoarie pentru pălărie” Teatrul Național „I.L. Caragiale” vă invită în foaierul Sălii Atelier, timp de două săptămâni (8 – 22 februarie) să descoperiți spectaculoasa colecție de costume și pălării a Adinei Nanu, critic și istoric de artă, autoare a uneia dintre cele mai cunoscute cărți de istorie a costumului din România. Expoziția se va deschide cu ocazia conferinței susținute de Adina Nanu pe 8 februarie, de la ora 11:00, la Sala Atelier. Colecția Adinei Nanu cuprinde câteva sute de costume care au aparținut familiei sale sau prietenilor donatori, de la rochii de zi și de seară, pălării, costume masculine, accesorii, obiecte decorative sau de mobilier din budoarul doamnelor din la Belle Époque, din perioada interbelică și până la costume din zilele noastre. Atât conferința, cât și expoziția sunt o pledoarie pentru stil și frumos și promovează rafinamentul estetic, bunul gust și eleganța vremurilor apuse. Punând accentul pe rolul pălăriilor în vestimentația doamnelor de altădată, Adina Nanu va arăta că pălăria nu reprezintă un simplu accesoriu, ci este un indicator definitoriu al profilului social, psihologic și cultural al celui care o poartă. Conferinţa și expoziția se adresează nu numai celor interesaţi de istoria costumului, dar și scenografilor, creatorilor de modă și tuturor iubitorilor de frumos. Sperăm că după participarea la conferință și vizionarea expoziției, publicul TNB va exclama „Chapeau bas!” Despre Adina Nanu Critic și istoric de artă. Între 1945-1950, a urmat, în paralel, Institutul de Arte Plastice din Bucureşti și Facultatea de litere. Între 1947-1950, a frecventat cursurile Facultății de medicină, pentru documentare de anatomie. În 1977 a obținut doctoratul în istoria artei cu o teză asupra costumului bucureştean în secolul al XIX-lea. Repartizată ca asistent la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, a lucrat între 1950 – 1954 la Galeriile de artă universală şi românească. Din 1950, a fost chemată şi la catedra de Istoria Artei din Institutul de Arte Plastice, unde a rămas până la pensionare, ca asistent, apoi ca lector din 1954 şi conferenţiar din 1968. Ca şi colegii săi, Eugen Schileru şi Ion Frunzetti, a ieşit la pensie cu acest grad în 1987, titlul de profesor nefiind acordat de Ministerul Învăţământului în ultimii ani înainte de 1989 decât unor privilegiaţi politic. A predat cursuri de istoria artei universale, cursuri speciale de istoria picturii, a sculpturii şi artelor decorative şi primele cursuri de istoria şi teoria costumului din România, la secţia de Scenografie, apoi şi la secţia de Creaţie vestimentară-modă, la a cărei înfiinţare a participat. Ca urmare, a publicat prima istorie a costumului universal în limba română, Artă, Stil, Costum, în 1976. Din 1994 predă la UNATC Bucureşti cursuri de Educaţie vizuală şi de Stiluri în costum şi decor, în primii ani pentru catedra de Regie de teatru, apoi şi pentru nou înfiinţata secţie de Scenografie, dar şi pentru Coregrafie. Pentru studenţii UNATC a publicat Arta pe om (2001) şi Vezi? Comunicarea prin imagine (2002) şi a rescris şi amplificat Artă, Stil, Costum (ediţia II-a, 2008). Din 1975 este membră INSEA – International Society for Education through Art (UNESCO), iar după 1990 iniţiator şi preşedinte al filialei din România. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România de la înfiinţarea acesteia, din 1950. A expus desene şi sculpturi în cinci expoziţii colective ale UAP şi într-o expoziţie personală la galeria „Galateea” în 2008. Cărţi publicate (selectiv): Pictorul Gh. Tattarescu (1955), Albrecht Dürer (1957), Theodor Pallady (1963), Pe scurt despre sculptură (1966), Pictorul Octav Angheluţă (1967), Pictorul Sabin Popp (1968), Antonello da Messina (1969), Sculptorul A. Bourdelle (1971), Lucas Cranach cel Bătrân (1972), Pe urmele lui Dürer (1976), Artă, Stil, Costum (1976, versiunea engleză în 1981), Sculptorul Donatello (1980), Sculptorul I. Gr. Popovici (1984), Ion Lucian Murnu (în colaborare cu Doina Mândru – 1986), Bărbatul şi Moda (2009). Distincţii: Ordinul „Serviciu Credincios”- comandor, Uniunea Artiştilor Plastici (2000), Diploma de Onoare a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (2002), Profesor Honoris Causa, Universitatea Naţională de Arte (2008) „Colecția s-a format de la sine, ca urmare a interesului şi respectului meu pentru obiectele lucrate cu talent şi pricepere pe care le-am găsit în casă şi le-am păstrat, nu le-am aruncat, cum face tineretul de azi. La început ne-am jucat cu pălăriile şi hainele bunicilor, împreună cu părinţii, apoi cu copiii mei, apoi le-am folosit ca material didactic pentru cursurile de istoria artei şi arta costumului pe care le-am susţinut. Rudele şi prietenii au găsit şi ei prin dulapuri pălării şi rochii demodate, fracuri sau smokinguri care nu mai foloseau la nimic, dar ocupau loc şi ni le-au dăruit. Eu am cumpărat doar manechinele şi câteva piese disparate, verigi care lipseau din lanţul unor demonstraţii. Şi azi, prietenii prietenilor vin să completeze expunerea cu amintiri preţioase. Mie îmi revine plăcerea de a studia fiecare pălărie sau guleraş pentru a-i afla originea, stilul şi moda din care fac parte şi a le găsi locul în expunere pentru ca să se potrivească în compoziţia de ansamblu a încăperii, care trebuie să reconstituie atmosfera şi parfumul fiecărei epoci. Printre altele, am plasat ici şi acolo sticluţe de parfum, de la paciuliile secolului al XIX-lea, la Chanel 5 a lui Coco Chanel şi mai departe. Din pricina acestor continue schimbări, nici una din cele 15 expoziţii pe care le-am organizat până acum nu a semănat cu celelalte, de la prima din Muzeul Colecţiilor din 1997, la următoarele de la Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie, Palatul Cotroceni, Peleş sau Muzeul Costumului de la Veneţia.” Adina Nanu   Click pe foto pentru galerie 

Vizionează online   Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Iași) este un istoric și diplomat român, care a deținut funcțiile de ministru de externe al României între anii 2004-2007 și director al Serviciului de Informații Externe al României între anii 2007-2012. A fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 și aprilie 2012. Într-o conferință care s-a dorit o poveste de duminică, istoricul Mihai Răzvan Ungureanu făcea o trecere în revistă a savuroasele caractere care alcătuiau societatea românească de acum două secole, văzute prin ochii călătorilor străini, dar și ai cronicarilor pământeni. „Moravurile din această țară sunt întru totul ciudate, mai bine zis nici nu există moravuri. Nu există decât obiceiuri proaste, nu există decât prejudecăți. Printre cei de seamă, mult orgoliu și multă josnicie, mult fanatism, chiar superstiție, dar și mai mult libertinaj, dar și mai multă imoralitate”. (Vice-consulul Franței la Iași).