Meniu

Conferințele TNB

 

Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalitaţi marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante.

Adunate într-o colecţie de DVD-uri care-şi propune să pastreze aceste mărturii de întelepciune, cultura şi civilizaţie, 32 dintre conferinţele stagiunilor anterioare pot fi achizitionate la agenţia de bilete sau în foaierele sălilor înainte sau după spectacole. Lista titlurilor din colecție este disponibilă aici.

Ordonare

Bogdan Aurescu: Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii.Politica externă a României şi paradigma învingătorului

24 Ianuarie 2022

Vizionează online - 24 ianuarie 2022, ora 18.00   Duminică, 21 aprilie, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Domnul secretar de stat Bogdan Aurescu va susține conferința cu tema Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii.Politica externă a României şi paradigma învingătorului. Preț bilet: 16 lei. Despre conferință Mai este actual conceptul interesului naţional într-o lume profund globalizată şi acut interdependentă? În ce constă interesul naţional? Mai este necesară suveranitatea statului şi, dacă da, cum mai arată ea astăzi? Ce este interesul naţional pentru România din perspectiva politicii externe? Care sunt mijloacele prin care interesul naţional al României, din unghiul politicii externe, poate fi realizat mai bine, mai eficient? Putem folosi lecţiile învăţate până acum din marile dosare de politică externă pe care România le-a rezolvat cu bine? Putem vorbi despre - sau construi - o "paradigmă a învingătorului" în politica externă a României? Conferinţa Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului va încerca să dea un răspuns, argumentat, la aceste întrebări. Bogdan Aurescu Despre Bogdan Aurescu Diplomat de carieră, Bogdan Aurescu lucrează în Ministerul Afacerilor Externe din 1996, începându-şi activitatea în Direcţia Juridică şi Tratate, ca referent relaţii. Între 1998 şi 2003, a ocupat succesiv funcţiile de consilier în cadrul Cabinetului Ministrului, director adjunct al Direcţiei Juridice şi Tratate, director de cabinet, director al Direcţiei Juridice şi Tratate / Drept Internaţional şi Tratate, director general al Direcţiei Generale Afaceri Juridice. În perioada 2003-2004 a deţinut, în cadrul MAE, funcţia de subsecretar de stat - Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în intervalul 2004-2005, pe cea de secretar de stat pentru afaceri europene. Începând din septembrie 2004, Bogdan Aurescu a fost Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie, coordonând - pe tot parcursul procedurilor - activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de Justiţie privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la 3 februarie 2009. Bogdan Aurescu a fost numit secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE la 4 februarie 2009. În perioada august 2010 - februarie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri europene, coordonând, de asemenea, Direcţia Politici de Securitate. În perioada martie - iunie 2012 a fost secretar de stat pentru afaceri globale. Din iunie 2012, este secretar de stat pentru afaceri strategice. Are, în prezent, gradul diplomatic de ministru-plenipotenţiar. Este membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga, membru supleant în Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) a Consiliului Europei,  reprezentant supleant al României la Comisia Dunării şi Arbitru desemnat de România în conformitate cu articolul 2 din Anexa VII la Convenţia ONU privind Dreptul Mării. Este preşedintele Secţiei de Drept Internaţional a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi al Ramurii Române a „International Law Association" (Londra), redactor-şef al Revistei Române de Drept Internaţional, precum şi membru al Colegiului de Redacţie al revistei Curierul Judiciar. Bogdan Aurescu este, din 2012, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (unde a predat sau predă Drept Internaţional Public, Drept Diplomatic şi Consular, Organizaţii şi Relaţii Internaţionale, Jurisdicţii Internaţionale, Dreptul Tratatelor şi Practica Negocierilor şi Dreptul Internaţional al Protecţiei Minorităţilor). A debutat în activitatea didactică în anul 1998 (asistent universitar 2002-2004; lector universitar 2004-2012). A mai predat sau predă cursuri de Drept Internaţional Public şi Dreptul Tratatelor şi în cadrul altor instituţii academice precum Academia Diplomatică/Institutul Diplomatic Român, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, respectiv, din 2004, cursul de Jurisdicţii Internaţionale la programul de Master de Drept Internaţional şi European la Universitatea „Nicolae Titulescu" din Bucureşti. În iulie 2006 a fost visiting professor la Facultatea de Drept a Universităţii din Hamburg, în cadrul mobilităţii ERASMUS Teaching Staff. Bogdan Aurescu este doctor în ştiinţe juridice, specializarea drept, cu calificativul „foarte bine" şi distincţia « Summa cum laude », cu teza Conceptul de suveranitate şi supremaţia dreptului internaţional (2003). A absolvit Colegiul Naţional „Sfântul Sava" (1992), Facultăţile de Drept (1996, cu Diplomă de Merit) şi Istorie (1998) ale Universităţii din Bucureşti, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor şi Cooperare Internaţională „Nicolae Titulescu - Henri Capitant" (1996) şi Colegiul Naţional de Apărare din Bucureşti (2000). În 2002 a primit din partea MAE „Diploma de merit pentru contribuţie de excepţie la activitatea diplomatică a României". A fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Cavaler (2007), Ordinul Naţional Steaua Romaniei (2009) în grad de Cavaler, Crucea de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Polone (2009) şi Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2013). Este autor, co-autor sau coordonator al unui număr de 13 volume în domeniul dreptului internaţional, 26 de capitole şi studii publicate în cărţi şi volume ale conferinţelor internaţionale de specialitate şi peste 80 de articole, studii, comentarii, recenzii publicate în reviste româneşti şi străine, cum ar fi Revista Română de Drept Internaţional, Analele Universităţii din Bucureşti-Seria Drept, Curierul Judiciar, Annuaire Français de Droit International, The International Journal of Marine and Coastal Law, Helsinki Monitor. Security and Human Rights, European Yearbook of Minority Issues, Revue Hellenique de Droit International, Chinese Journal of International Law. Ca membru supleant (expert independent) al Comisiei de la Veneţia, a fost raportor sau co-raportor pentru 20 de rapoarte, opinii sau studii ale acestei instituţii.

Citește mai mult >

Paul Cozighian: Fața nevăzută a zilelor Revoluției române

22 Decembrie 2021

Vizionează aici  Duminică, 16 decembrie, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, va avea loc conferința susținută de Paul Cozighian care va vorbi despre Fața nevăzută a zilelor Revoluției române (... în spatele camerelor de luat vederi, al telefoanelor cu fir și al ușilor închise). Preț bilet: 16 lei. Despre conferință Prin intermediul camerei de filmat, Paul Cozighian, pe atunci student la regie de film, a fost unul dintre martorii privilegiați ai primelor ore ale Revoluţiei. În seara de 21 decembrie 1989, a filmat încleştările dintre populaţia Bucureştiului şi Armată, în zona Hotelului Intercontinental, iar o zi mai târziu a pătruns, o dată cu manifestanții, în sediul Comitetului Central al PCR, unde a filmat evenimentele petrecute după fuga cuplului Ceaușescu. Acesta a fost doar începutul, pentru că, prin acțiunile întreprinse în zilele următoare, Paul Cozighian s-a aflat în centrul celei mai importante polemici (care nu a fost nici astăzi pe deplin elucidată) legate de Revoluția Română: „a fost sau n-a fost... ?" Despre Paul Cozighian Regizor şi jurnalist independent, Paul Cozighian s-a născut în 1962 în România, dar trăieşte din 1990 la Paris, unde a obţinut masteratul în audiovizual la Sorbona. De mai bine de treizeci de ani, lucrează în cinematografie, televiziune şi radio, fiind rând pe rând corespondentul TVR la Paris, apoi corespondent de război la Belgrad pentru France Télévisions, Radio France si TVR, autor de filme documentare şi, din 2000, consultant în comunicare pentru mari grupuri industriale din Franţa. În prezent, Paul Cozighian este corespondentul France TV la Bucureşti şi, din 2009, iniţiatorul şi animatorul proiectului 2112 care comemorează la sfârşitul fiecărui an memoria martirilor Baricadei de la Intercontinental, din 21 decembrie 1989, unde şi-au pierdut viaţa 49 de români.

Citește mai mult >

Ion Caramitru: Limitele așteptării

01 Decembrie 2021

Expozeul are la bază conferința susținută în 1992 în Camera Comunelor din Londra și a fost gândit pentru a exprima respectul și recunoștința familiilor celor căzuți în Revoluție și revoluționarilor. Conferința păstrează structura celei de la începutul deceniului trecut, însă este actualizată, raportată la ziua de astăzi și subliniind ideea că nimic nu s-a schimbat de atunci și până acum. “Daca stau să mă uit și să îmi reamintesc existența mea de când am deschis ochii asupra vieții, mai logic, mai concret – am fost într-o veșnică așteptare. Așteptam ceva care, de cele mai multe ori nu se împlinea, sau se împlinea cu lipsuri, sau ducea spre un orizont de așteptări din ce în ce mai dramatice. Am așteptat când aveam 7 ani – două zile ca sora mea să se întoarcă dintr-o cercetare milițienească, am așteptat două luni să se întoarcă mama mea, după ce a fost arestată împreună cu tata, și am așteptat doi ani, prima oară, dupa ce s-a întors din prima recluziune. Și iarăși am așteptat ca viața mea să se schimbe, ca lucrurile să se îndrepte, evident, ca lumea să capete un contur mai semnificativ, mai viu, cerul să fie nu plumburiu, ci albastru…”. Ion Caramitru  

Citește mai mult >

Conferințele TNB pe DVD

03 Iulie 2021

Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalitaţi marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante. Adunate într-o colecţie de DVD-uri care-şi propune să păstreze aceste mărturii de înţelepciune, cultură şi civilizaţie, 59 dintre conferinţele stagiunilor anterioare pot fi achiziţionate de la agenţia de bilete sau în foaierele sălilor înainte sau după spectacole.                   Colecţia de DVD-uri, însoţite de broşurile conţinând textele conferinţelor, cuprinde următoarele titluri: Titluri noi Bogdan Aurescu - Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătoruluiCristian Bădiliță - Ochelarii lui Mircea EliadeVladimir Beliș - O jumătate de veac în serviciul medicinii legaleGigi Căciuleanu - L'Om Gigi: Linii_Trasee_Semne_SensuriDorin Chirtoacă - Neamul românesc. Trecut, prezent și viitorNeagu Djuvara - Actor și interpret de poezieNora Iuga - Domnul Beligan e de vină că am devenit poetRadu Penciulescu - Lungul drum al textului spre scenăGheorghe Piperea - Despre talibanismul juridicIrinel Popescu - Transplantul de organe - o aventură a spiritului umanAlexander Rodewald - Originea genetică a poporului românAlex Ștefănescu - Cine mai are nevoie azi de literatură?Matei Vișniec - Teatru și jurnalism. Influențe reciproceDan Voinea - Adevărul juridic despre Mineriada din 13-15 iunie 1990Dan Voinea - Adevărul juridic despre decembrie 1989 N. C. Munteanu - Eu și câinele meu, Securitatea Basarab Nicolescu - Universul are oare sens? Dialogul contemporan dintre știință și religie Ion Pop - Din avangardă în ariergardă Cristian Bădiliță - De ce avem nevoie de o noua traducere a Septuagintei si a Noului Testament Ilina Gregori - Când a fost secolul al XIX-lea? Eminescu și modernitatea Teodor Marieș - În căutarea adevărului Alex Leo Șerban - Și totuși, de ce vedem filme? Andrei Șerban - Despre Cehov sau Cine mai vrea să meargă la Moscova? Alexandru Tocilescu - Despre teatru şi ale lui Dorana Coşoveanu - Atunci când tablourile au fost împuşcate Bujor Nedelcovici - Scriitorii şi exilul ASR Principele Radu - Înţeleapta cârmuire Neagu Djuvara - Războiul de 77 de ani (1914-1991) Mircea Dinescu - Blestemul de a fi pamfletar Nicolae Manolescu - Oare n-avem dramaturgi? Lucia Hossu Longin - Exerciţiul memoriei Dan C. Mihailescu - Cine sunt şi ce vor neointerbelicii Octavian Paler - Cu melancolie, despre barbari Stelian Tanase - Cazul Panait Istrati Theodor Baconsky - Ortodoxia şi Europa unită Adrian Cioroianu - Comunismul românesc între speranţa şi capcane Ileana Malancioiu - Vina tragică Ion Caramitru - Limitele aşteptării Radu Beligan - Profesorii mei Cristian Tudor Popescu - Omul abţibild Robert Turcescu - Înmormântarea unui mit: adio, presa liberă! Ion Vianu - Antigona, o dizidentă Andrei Pleşu - Despre inimă Doina Jela - Memoria înşelătoare Neagu Djuvara - O scurtă experienţă cu Serviciile occidentale de spionaj Constantin Ticu Dumitrescu - Deconspirarea Securităţii, imperativ al democraţiei Vladimir Tismăneanu - Anul revoluţionar 1956 Mihai Răzvan Ungureanu - Morala şi simţul public la români acum 200 de ani Adrian Vasilescu - Religia şi vedeta Varujan Vosganian - Elite şi contraelite în România tranziţiei Radu Beligan - Radu Beligan 90 Emil Hurezeanu - România în Europa şi Europa în România Ana Blandiana - Băscalia la români, de la aparare la sinucidere Herta Müller - E mereu aceeaşi zăpadă şi mereu acelaşi neică Theodor Paleologu - Actualitatea teologiei politice Sorin Alexandrescu - Cultura vizuală, pro şi contra Solomon Marcus - O culme a culturii româneşti: Traian Lalescu Horia-Roman Patapievici - Despre şansele irosite în istorie Cristian Bădiliţă - Iuda şi Maria Magdalena între damnare şi reabilitare Seria conferinţelor va continua şi în această stagiune în fiecare duminică, o dată la două saptămâni, cu noi provocări spirituale, teme de discuţie şi prelegeri. Preţul unui DVD este de 25 lei!

Citește mai mult >

Conferințele Teatrului Național București prezentate publicului italian

27 Martie 2021

Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Teatrul Național București “Ion Luca Caragiale”, prezintă publicului italian proiectul Conferințele Teatrului Național București. Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de către Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalități marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante. Conferințele selectate pentru această primă serie vor fi disponibile, în limba română și subtitrate în limba italiană, pe pagina de Facebook Accademia di Romania in Roma și pe canalul YouTube al Teatrului Național București: 27 martie 2021: Matei Vișniec - Teatru și jurnalism. Influențe reciproce / Teatro e giornalismo. Influenze reciproche   29 aprilie 2021: Gigi Căciuleanu - L'Om Gigi: Linii_Trasee_Semne_Sensuri / L’Om Gigi: Linee_Percorsi_Segni_Sensi   29 mai 2021: Ioan Aurel Pop – Cultura română între Occidentul latin și Orientul bizantin / La cultura romena fra l’Occidente latino e l’Oriente bizantino 30 iunie 2021: Andrei Pleşu - Despre inimă / Parlare del cuore 27 iulie 2021: Bogdan Aurescu - Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului / L’interesse nazionale e l’attualità della sovranità. La politica estera della Romania e il paradigma del vincitore. Prima conferință, Matei Vișniec - Teatru și jurnalism. Influențe reciproce / Teatro e giornalismo. Influenze reciproche va fi prezentată pe 27 martie 2021, cu ocazia Zilei Internaționale a Teatrului. În ultimii ani, dramaturgul Matei Vișniec a intrat în atenția publicului și a creatorilor din Peninsulă, unde forța textului dramatic, actualitatea temelor abordate și caracterul insolit al stilului său poetic sunt puse în valoare prin traduceri și montări pe numeroase scene ale multor orașe italiene. Conferința reprezintă o oportunitate culturală de excepție și o extraordinară ocazie de a cunoaște povestea jurnalistului Matei Vișniec și cea a dramaturgului Matei Vișniec și felul în care acestea conviețuiesc și se influențează reciproc. Matei Vișniec a studiat filosofia la Universitatea București și a devenit un membru activ al Generației optzeciștilor, care a lăsat o amprentă pregnantă asupra literaturii române. Așa cum a declarat în mai multe ocazii, crede cu tărie în rezistența culturală și în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Mai presus de toate, Matei Vișniec consideră că teatrul și poezia pot denunța manipularea prin „idei mari”, precum și spălarea creierului prin ideologie. Înainte de 1987, Matei Vișniec își făcuse un nume în România cu poezia sa clară, lucidă și amară. Începând cu 1977, a scris teatru; piesele sale au circulat mult în spațiul literar, dar punerea lor în scenă a fost interzisă. În septembrie 1987, Vișniec părăsește România pentru Franța, unde i se acordă azil politic. Începe să scrie în franceză și să colaboreze cu Radio France Internationale. În prezent, piesele sale sunt puse în scenă în mai mult de 20 de țări și sunt o prezență constantă la marile festivaluri teatrale europene. În România, după căderea comunismului, Matei Vișniec a devenit unul dintre autorii cu cele mai multe piese puse în scenă. Accademia di Romania in Roma mulțumește Teatrului Național București “Ion Luca Caragiale” pentru generoasa donație a Colecției Conferințelor Teatrului Național, care acum face parte din patrimoniul Bibliotecii Române de la Roma.                 

Citește mai mult >

101. Dialog cu Mihai Șora

18 Iunie 2020

Vizionează online  Prima conferință a Teatrului Național în 2018 va avea loc pe 21 ianuarie, de la ora 11.00, la Sala Studio și va fi susținută de filosoful și eseistul Mihai Șora. Conferința se va intitula: 101. Dialog cu Mihai Șora. Despre conferință De-a lungul timpului, dl. Șora a mai susținut două conferințe la TNB, dar de data aceasta, la incredibila vârstă de 101 ani, a optat pentru o întâlnire inedită cu publicul Naționalului bucureștean. Conferința va începe cu proiecția, în premieră, a unui film, un portret-documentar cu o durată de 45 minute, urmată de un dialog cu publicul. Ființa Mihai Șora este una profund (și autentic) dialogală, lucru atât de rar întâlnit în cultura noastră. Or, un film (în care Mihai Șora este personajul principal, firește) are tocmai acest rost: de a introduce publicul pe teritoriul atât de complex, de neobișnuit și atipic al acestui filosof tăcut, pătrunzător, smerit, pe care numai după ani, zile, ore întregi de vecinătate răbdătoare și atentă începi să-l cunoști… Și poți – într-o oarecare măsură – să-l „împărtășești“ și altora, acelor oameni care nu au timpul, prilejul ori privilegiul de a-i fi mereu în preajmă. Despre Mihai Șora Născut la 7 noiembrie 1916, în Ianova, județul Timiș, Mihai Șora este filosof și eseist. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române. După studii liceale la Timișoara, va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal / Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal. Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinteÎn această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Editura Gallimard. În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948. Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani. Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii Biblioteca Pentru Toți. Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie. A tradus din Jean-Jacques Rousseau (Visările unui hoinar singuratic), Jean-Paul Sartre (Cu ușile închise), Benjamin Fondane. A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998). După decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, și singurul ministru care și-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcție în aparatul de Stat. În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler. Opera: Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006; Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006; A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006; eu & tu & el & ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001; Locuri comune, Universalia, 2004; Clipa și timpul, Paralela 45, 2005

Citește mai mult >

Matei Vișniec: Festivalul de la Avignon - capitala mondială a teatrului

17 Iunie 2020

Vizionează online  Duminică, 8 ianuarie 2017, de la ora 11.00, la Sala Mică a TNB, va avea loc conferința susținută de Matei Vișniec cu titlul: Festivalul de la Avignon - capitala mondială a teatrului. Despre conferință „Festivalul de la Avignon este cel mai important din Franţa şi unul dintre cele mai mari din lume. Din 1947 încoace, a devenit o veritabilă legendă culturală internaţională, inspirând numeroase alte oraşe. În fiecare lună iulie, în oraşul Papilor de pe malul Ronului se produce un fel de vast pelerinaj cultural, teatrul fiind prima dimensiune a sa, dar nu singura. Acest festival este şi un fenomen social-politic (întrucât se transformă într-un forum de dezbateri), şi unul turistic, şi unul economic, precum şi o veritabilă piaţă de spectacole. Din 1990 încoace, n-am lipsit în niciun an de la Avignon (unde am avut, de asemenea, piese jucate în mod sistematic în secţiunea sa neoficială, OFF). Am fost, oarecum fără să vreau, martorul unei evoluţii, a unei creşteri exponenţiale a festivalului, întrucât astăzi, pe afişele sale, figurează în jur de 40 de spectacole în IN şi peste 1300 în OFF. Aceste festival este o fascinantă aventură culturală şi umană, pusă deseori sub semnul avangardei şi al provocării, care merită povestită.” Matei Vișniec Conferinţa susţinută de Matei Vişniec va fi ilustrată cu imagini din filmul documentar „Matei Vişniec – rege la Avignon”, o producţie TVR Iaşi 2015 realizată de Andreea Știliuc (realizator), Relu Tabără (imagine), Dragoș Brehnescu (montaj). Despre Matei Vișniec Matei Vişniec este poet, dramaturg, romancier, jurnalist, membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa. Este născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, oraş fabulos tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată care reprezintă pentru autor axa de simetrie a universului. Oraşul este descris pe larg în romanul publicat de Matei Vişniec la Cartea Românească şi intitulat „Cafeneaua Pas-Parol”. Mama, Minodora, a fost educatoare, tatăl, Ioan, a fost funcţionar. A debutat cu poezie în clasa a patra, când a versificat o fabulă de La Fontaine. Ulterior, a descoperit în literatură un spaţiu de libertate şi s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu şi mulţi alţi scriitori nealteraţi de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul, cu excepţia realismului socialist. Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei ‘80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin „marile idei”, precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice. Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Începând din 1977, scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar, precum romanul „Cafeneaua Pas Parol”, scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu. În septembrie 1987 părăseşte România cu o viză de turist, ajunge în Franţa unde cere azil politic. Începe să scrie în limba franceză, lucrează la BBC între 1988 şi 1999, apoi începe să lucreze pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993, dar îşi păstrează şi cetăţenia română. Din 1987, de când trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 40 de ţări. Pisele sunt publicate la editurile Actes Sud - Papiers, Lansman, Espace D’un Instant, Non Lieu. Matei Vişniec este însă şi autorul unei proze pe care unii critici o consideră atipică. Un prim roman, „Cafeneaua Pas-Parol”, scris în 1983, n-a văzut lumina tiparului decât după căderea comunismului. „Sindromul de panică în oraşul luminilor” a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 și a primit premiul revistei Observator Cultural. Matei Vişniec a mai publicat, în 2010, romanul „Domnul K eliberat”, scris în 1988 în primul an al exilului său parizian, roman pe care a aşteptat mai bine de 20 de ani înainte de a-l încredinţa tiparului. Romanul „Negustorul de începuturi de roman” a fost recompensat în 2014 cu premiul Augustin Frăţilă. A obținut Premiul European acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate; Premiul De Literatură Europeană „Jean Monnet”, acordat în 2016 pentru romanul „Negustorul de începuturi de roman” (Editura Jacqueline Chambon Actes Sud). În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie (cel mai recent în 2015), Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române, Premiul special UNITER pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan (2016). Privire generală în 2016: Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 30 de limbi. Unele dintre piesele sale au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia). Din 2006, piesele sale sunt montate în ritm de una la fiecare doi ani de Teatrul Kaze din Tokyo. Numeroase spectacole cu piesele sale au fost realizate în Brazilia după ce editura É Realizações de la São Paulo a început în 2010 să-i publice masiv piesele (în jur de 20 la această oră). După căderea comunismului, în 1989, Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic. Apariţii editoriale recente în Româna: - la Editura Cartea Românească: Păianjenul în rană (teatru), 2007; Groapa din tavan (teatru), 2007; Omul pubelă. Femeia ca un camp de luptă (teatru), 2007; Cafenaua Pas - Parol (roman), 2008; Sindromul de panică în orașul luminilor (roman), 2009; Domnul K. eliberat (roman), 2010; Dezordinea preventivă (roman), 2011; La masa cu Marx (poezie), 2011; Cabaretul cuvintelor (teatru), 2012; Negustorul de începuturi de roman (roman), 2013; Omul din care a fost extras răul (teatru), 2015; Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă (roman), 2016 - la Editura Paralela 45: Orașul cu un singur locuitor (antologie de poezie), 2005; Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (teatru), 2005; Omul cu o singură aripă (teatru), 2006; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), 2007; Imaginează-ți că ești Dumnezeu (teatru), 2008; Occident Express & Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre (teatru), 2009; Omul din cerc (antologie de teatru scurt), 2010 - la Editura Humanitas: Mașinăria Cehov & Despre fragilitatea pescărușilor împăiați (teatru), 2008; Scrisori de dragoste către o prințesă chineză (proză poetică), 2011; Procesul comunismului prin teatru (teatru), 2012; Trilogia balcanică & Migraaaanți (teatru), 2016 Foto Cato Leim 

Citește mai mult >

Ilina Gregori: Când a fost secolul al XIX-lea? Eminescu şi modernitatea

15 Iunie 2020

Vizionează online   Duminică, 14 iunie, ora 11.oo, la Sala Atelier, vă invităm la conferinţa Când a fost secolul al XIX-lea? Eminescu şi modernitatea, susţinută de doamna Ilina Gregori.„Ce aşteaptă bunul Dumnezeu de la cel ce nu şi-a trăit viaţa din cauza împrejurărilor care i-au înjosit-o şi sacrificat-o?"Cu această întrebare - retorică, de fapt - justifica nu de mult Alexandru Dragomir, filozoful excepţional, dar fără operă, bilanţul tragic al vieţii sale. Constrâns de împrejurări, decisese să saboteze prin solitudine şi tăcere cultura română care „se făcea" în jurul său - atât de falsă şi de rău întemeiată, încât orice participare la activităţile care-o menţineau în funcţiune, constituia în ochii filozofului o vină de neiertat.Dar „ce aşteaptă bunul Dumnezeu" de la un ins genial, care nu a trăit decât treizeci şi nouă de ani, din care ultimii şase nici nu pot fi cântăriţi cu unităţile de măsură potrivite vieţii omeneşti normale? În cazul lui Eminescu, aşadar, Dumnezeu ar trebui să se mulţumească cu puţin - dacă e „bun". Iar dacă asemenea bunătate şi milă nu s-au manifestat până acum nici constant, nici clar în judecata posterităţii, nu trebuie să ne pierdem încrederea în îndurarea cerească, ci doar să cercetăm mai atent de unde provin de fapt acele aşteptări pe care le ştim cu toţii - maximale sau de-a dreptul nemăsurate, dacă nu chiar absurde - care s-au impus mereu şi mereu în receptarea lui Eminescu. Cum de uităm cu atâta uşurinţă împrejurările care i-au deformat viaţa, boala care i-a „înjosit-o" şi abreviat-o brutal?Dacă acel „Dumnezeu al culturii" de care vorbea C. Noica, nu este o simplă figură de stil, lui i s-ar putea atribui o asemenea aşteptare exorbitantă: Eminescu - insul genial, „omul deplin", modelul moral şi intelectual, „Sufletul" naţiunii, „conştiinţa [ei] mai bună".  Dar şi Cioran judecă de sus, din cer, când este vorba de Eminescu. Chiar în anii maturităţii, cu toată luciditatea dobândită în exil, ba chiar căutând provocarea, ofensa, blasfemia, Cioran continuă să creadă că Eminescu a salvat neamul românesc, lipsit până la el de orice merite politice sau culturale, un neam „nevertebrat", fără destin etc. În tinereţe, cum ştim, Cioran pretinsese că Providenţa aşteptase mai mult de la alesul ei: ca Mesia, Eminescu trebuia să proiecteze virtuţile şi triumful naţiei sale în viitorul proxim. Or, Eminescu a rămas un profet al trecutului, reclama Cioran, un eşec aevea al proiectului de „transfigurare" modernă a României.Decepţia tînărului Cioran, ca şi imputaţiile unui Eugen Lovinescu, de pildă, - pentru a nu aminti decât două momente dintr-o bogată tradiţie critică - privesc în esenţă deficitul eminescian în raport cu modernitatea. Dar mai putem accepta astăzi o asemenea apologie a modernităţii? Câtă legitimitate mai poseda această religie seculară în perioada interbelică? Dar ce însemna a fi modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea? Cum era concepută modernitatea la Iaşi? Dar la Viena sau Berlin? Care dintre aceste medii contemporane, interconectate şi totuşi asincrone au influenţat în mod decisiv relaţia lui Eminescu - teoretică, estetică, existenţial-afectivă - cu modernitatea? Propunem câteva subiecte de reflexie în această direcţie, suscitate de etapa berlineză a biografiei poetului. Despre Ilina Gregori: Absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română.Debutează cu articole de critică literară încă din anii studenţiei.Prezentă între 1966-1969 în presa literară, mai ales în revista Luceafărul, cu numeroase cronici literare, semnate Ilina Grigorovici.Îşi continuă studiile (filozofie, romanistică, literatură comparată) în R.F. Germană, unde se stabileşte la începutul anului 1970.Sub îndrumarea profesorului Walter Biemel, îşi dă doctoratul la Aachen (încheiat în 1977), cu o teză despre Maurice Merleau-Ponty şi fenomenologia limbii (lucrare publicată sub titlul Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, în 1977, la Heidelberg, ed. Carl Winter).Din 1976 până în 2005 lector la Institutul de Filologie Romanică al Universităţii Libere din Berlinul Occidental.Începând din 1977 a publicat în volume de sinteză şi reviste de specialitate (din Germania, Olanda, Franţa) o serie de studii, provenite adesea din comunicări la congrese, colocvii, simpozioane internaţionale, despre Eminescu, Caragiale (Ion Luca şi Mateiu), scriitorii români din exil, ş.a.A tradus în germană (în colaborare cu Heinz Hermann) Amintirilelui Mircea Eliade (1987, Frankfurt, Suhrkamp).A colaborat cu articole privind literatura română la Enciclopedia Brockhaus şi Lexiconul Kindlers.Volumul Rumänistische Literaturwissenschaft. Fallstudien zum 19. und 20. Jahrhundert(2007, Heidelberg, ed. Winter) conţine o selecţie de 20 de studii în germană şi franceză, consacrate literaturii române moderne.A revenit în viaţa culturală românească după 1980 cu volumul Singura literatură esenţială: Povestirea fantastică. Balzac. Villiers de l'Isle-Adam. Pieyre de Mandiargues(1996, ed. DU Style).Au urmat volumele Studii literare. Eminescu la Berlin. Mircea Eliade: Trei analize(2002, Ed. Fundaţiei Culturale Române, premiul „Titu Maiorescu" al Academiei României) şi Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze (2008, ed. Art).

Citește mai mult >

Cătălin Ștefănescu: Semnul exclamării!

11 Iunie 2020

Vizionează online   Duminică, 17 aprilie 2016, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Național din București, domnul Cătălin Ștefănescu a susținut conferința cu tema Semnul exclamării! Despre conferință “O călătorie prin câteva feluri diferite de a înțelege ideea de cultură, de la paradigme lingvistice la manipulări ideologice, de la eschimoși și pigmei la secretarul de partid și de la Nea Vasile de la Vadul Moților la Ridley Scott.” Despre Cătălin Ştefănescu Membru UNITER, Cătălin Ştefănescu este, din 1999, realizator şi gazdă a programului Garantat 100% de la TVR 1. Cătălin Ştefănescu a obţinut numeroase premii pentru reportajele şi filmele documentare realizate sub acest generic: între 2003 şi 2006 - Premiul APTR pentru emisiune culturală şi pentru magazin cultural, în 2002 - Premiul pentru cel mai bun documentar românesc - Penitenciar (prezentat, printre altele, la Festivalul Internaţional de Film Antropologic - Sibiu). Tot în 2002, a luat Marele Premiu TELEVEST (la Timişoara) - pentru Regizorul... şi Premiul CNA pentru cel mai bun program local de televiziune - Garantat 100%. În 2010, i-a fost acordat Premiul Flacăra pentru jurnalism. Garantat 100% reprezintă una dintre cele mai longevive şi apreciate emisiuni culturale din România. Lista invitaţilor prezenţi în platoul Garantat 100%, de-a lungul timpului, cuprinde personalităţi de anvergura celebrei actriţe Vanessa Redgrave, a sopranei Sarah Brightman, a scriitorului-filosof Pascal Bruckner sau a regizorului Andrei Şerban. Născut pe 29 decembrie 1968 la Râmnicu Vâlcea, Cătălin Ştefănescu a absolvit în 1995 Facultatea de Litere a Universităţii Babeş Bolyai, din Cluj-Napoca, lucrarea de licenţă pe care a susţinut-o fiind despre teatrul antic din Grecia. Între 1991 şi 1998, a publicat o serie de articole în Contemporanul, Steaua, Cotidianul (suplimentul Litere, arte, idei ), Canava Odeon, Direcţia 9. A fost şeful compartimentului de difuzare şi imagine la TVR Cluj, apoi secretar general de redacţie la TVR Cluj, dar şi realizator şi prezentator al emisiunii Întâlnirea de Sâmbătă (TVR 1 şi TVR2).

Citește mai mult >

Sorin Alexandrescu: Cultura vizuală, pro și contra

10 Iunie 2020

Vizionează online Duminică, 4 martie 2007, în cadrul programului Conferințele TNB, Prof. Univ. Sorin Alexandrescu a susținut conferința intitulată Cultura vizuală, pro și contra. „Trăim astăzi într-o epocă vizuală, în care arta sau religia, care dominau alte perioade, au scăzut în prezență, în sensul că influențează mult mai puțin ceea ce se întâmplă în lume, iar interesul principal vine de la ceea ce este vizual.” Sorin Alexandrescu Despre Prof. Univ. Sorin Alexandrescu Profesor la Universitatea din Amsterdam, profesor la Universitatea din București și, din 2001, fondator și director al Centrului de excelență în studiul imaginii (CESI) al Universității București și al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”. A lucrat mai întâi ca asistent și lector la Universitatea București în domeniul literaturii comparate și al stilisticii și a publicat mai multe cărți, printre care „William Faulkner”. A emigrat în 1974 în Olanda, unde a funcționat ca profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam. Reîntors, parțial, în România, încă din 1989, a ținut cursuri la mai multe universități din țară și a publicat mai multe cărți, printre care „Paradoxul român” sau „Mircea Eliade, dinspre Portugalia”.

Citește mai mult >
Articole Curente
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+
Sunt de acord

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

TNB I. L. Caragiale Logo