Repertoriu curent
Nimic nu e întâmplător
de David Schwartz
Nimic nu e întâmplător
de David Schwartz
Durata: 2 h 10 min / Pauză: Nu
De aproape 20 de ani, regizorul David Schwartz semnează spectacole de teatru documentar implicat social, politic, la instituții de stat (Iași, București etc.) și independente (Replika, Reactor etc.). Lucrează, de cele mai multe ori, cu texte contemporane, de multe ori scenarii proprii, bazate pe cercetare prin interviu, materiale jurnalistice sau alte surse preexistente. Este și cazul noii montări pe scena Naționalului bucureștean, Nimic nu e întâmplător, al cărei scenariu s-a născut în urma atelierului de teatru documentar despre practicile dezvoltării personale și spirituale, coordonat de regizor, în cadrul Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”, în 2023-2024. La atelier și la procesul de documentare au participat actrițele și actorii Ada Galeș, Iuliana Moise, Mihai Munteniță, Crina Semciuc, István Téglás, Ionuț Toader și Florentina Țilea.
Subiectul practicilor de transformare spirituală și vindecare a traumelor transgeneraționale este de o actualitate copleșitoare. La o simplă accesare pe google, zeci de linkuri trimit către specialiști în procesul anevoios al eliberării de suferințe moștenite. Aceste servicii sunt tot mai controversate, stârnind dezbateri aprinse între cei care le practică cu pasiune și detractori sceptici. Spectacolul își propune să vorbească în detaliu despre serviciile de dezvoltare spirituală și despre persoanele care le accesează, subliniind rolul și semnificația lor socială, cauzele pentru care au proliferat în ultimii ani, precum și dimensiunea teatrală a acestor practici.
În spațiul intim al sălii Atelier, spectatorii sunt invitați să asiste la o „constelație” de situații și personaje prinse în mod bizar, întâmplător sau nu, între problemele imediate din viața de zi cu zi și problemele transgeneraționale pe care le descoperă în sesiunile de Constelații familiale. Ghidați de o facilitatoare de Constelații familiale, veți descoperi legăturile subtile dintre un speaker motivațional care nu-și mai găsește motivația, un team manager anxios, un timid lucrător la call center cu aspirații de coach, o femeie care lucrează în îngrijire și își descoperă o boală gravă, și o doctoriță sceptică.
| Mia: | Ada Galeș | Olga: | Iuliana Moise |
| Gora: | Crina Semciuc | Mike: | István Téglás |
| Vicențiu: | Ionuț Toader | Camelia: | Florentina Ţilea |
"Cel mai interesant aspect al noii premiere a Naţionalului bucureştean este că pornește de la un amalgam de clișee contemporane, pe care nu suntem obișnuiți să le vedem pe scenele noastre rămase mult în urma realităţii galopante, și le transformă într-un text românesc nou-nouț, puternic, de anvergură și surprinzător; ba chiar şi cu substanță intelectuală – ceva din ce în ce mai greu de găsit în teatrele bucureștene, care servesc preponderent remake-uri și teatrul comercial de import, cu spoială trendy.
(…) David Schwartz folosește teatrul documentar pentru a observa și expune absurdul culturii alternative contemporane. Nu doar terapiile spirituale şi medicale alternative, ci la tot ethosul culturii “self-improvement”, “transformare personală”, “inner work”, care s-a transformat, în multe cazuri, într-un trend foarte bine vândut.
(…) Prin constelațiile familiale, spectacolul pune spectatorul față în față cu propriile obsesii, frici și ambiții, făcând din TNB un loc unde documentarul și ficțiunea se întâlnesc în mod neașteptat, dar memorabil".
Alexandra Ares, Revista Rinocerul - „Nimic nu e întâmplător”: Constelații familiale la TNB. Premieră absolută: originală și memorabilă
"În ciuda faptului că “Nimic nu e întîmplător” este, posibil, cel mai comic dintre creațiile lui David Schwartz, iar scena în care Mike Brătescu îl învață pe Vic dansul maori Haka (în scopul nobil de a-l ajuta să-și capete vocea și capacitatea de a transforma „Pisicii mă-tii“ într-o înjurătură veritabilă) e de un haz absolut irezistibil, spectacolul tratează constelațiile familiale ca pe o subspecie a unui întreg domeniu economic cât se poate de capitalist, ce alimentează bidirecțional un binom cerere-ofertă, cu efecte în viața reală imposibil de combătut prin deriziune. Poziția antagonică a scepticei Mia e, aici, slabă: argumentele peer-reviewing-ului metodelor științifice au contra-argumentele peer-reviewing-ului antiștiințific, medicația alopată nu garantează, desigur, vindecarea în toate cazurile, în timp ce tratamentele holistice oferă măcar speranța, există suferințe fizice ale propriului corp cărora Mia însăși nu le poate găsi o explicație. Știința e slabă, căci nu oferă mereu salvare ori răspunsuri, antiștiința oferă speranță cu garanții. Camelia va afla mult prea târziu că speranța asta e un bun pe o piață centrată pe profit, care se oferă atât timp cât plătești pentru ea și în limita fondurilor din cont.
Cu o echipă actoricească care funcționează foarte bine împreună, inclusiv fizic (există o scenă colectivă de ecstatic dance – în coregrafia lui Florin Fieroiu –, în care corpurile interpreților se armonizează într-o expresivitate neașteptată a propriilor suferințe), Nimic nu e întîmplător este el însuși o constelație, una despre diversitatea eșecurilor societale pe care nimeni nu le poate accepta ca atare".
Iulia Popovici, Observator cultural, Nr. 1260 - În căutarea unui sens al vieții
"Jucat cu atenție la păstrarea întregului cadru ludic în zona realismului, fără tușe groase sau caricaturale, care ar fi distras atenția de la fondul problematic al temei, spectacolul are marea calitate de a înțelege nevoia oamenilor de a-și găsi un spațiu comun de sprijin și descărcare emoțională, în timp ce devoalează delicat modul în care această nevoie este monetizată de noii guru, facilitatorii spirituali (costurile arată că destinatarii terapiilor sînt din clasa de mijloc sau mai sus). Mai apare aici și pericolul real pe care această industrie îl poate aduce prin alternativele de tratament pe care le oferă, fără nici o bază științifică, la medicina clasică. Peste toate, este un discurs despre cum sîntem fascinați de un obscurantism hilar, dar periculos, care ne atrage într-un amplu război al civilizațiilor. Și asta tocmai într-o perioadă în care dezvoltarea științifică și tehnologică pare să atingă niveluri neimaginate pînă acum. Sau tocmai de aceea?"
Oana Stoica, Dilema - Noul obscurantism
"Chapeau bas în fața muncii, a efortului și a perfecționismului echipei datorită căreia Textul m-a captivat, de la primele la ultimele replici.
(...) Și ca autor al scenariului, și ca regizor, David Schwartz a reușit performanța de a ajunge la acest eu profund al fiecărui personaj și de a-l explora, sub ochii spectatorilor, și pe dimensiunea lui psihologică, și pe cea morală, pe cea spirituală, ca pe un construct rațional, ca pe unul socio-cultural...
(...) Aici, în acest teatru documentar și profund uman, cele șase personaje sunt, toate, principale; și istoria de viață a fiecăruia este la fel de importantă; și la fel de atent investigată.
(...) Finalul spectacolului are o intensitate dramatică neobișnuită, dar una - după cum am văzut - extrem de atent și de laborios construită. Decât să dați bani grei unor "terapeuți" șarlatani sau să votați cu țăcăniți, nu e mai bine să mergeți la teatru? Nimic nu e întâmplător este un spectacol memorabil, de neratat".
Daniel Cristea-Enache, Liternet - Șase personaje fără un Autor - Nimic nu e întâmplător
"În noul atelier, David Schwartz ia la pilă creațiile teatrale ale unor amatori în propriile roluri slujind drept material documentar pentru acest spectacol, arătându-ne cum se face teatru real cu sprijinul unei echipe remarcabile de artiști profesioniști, care-și trec în cont creații actoricești strălucite. Îi plasează pe actori printre noi, ca să ne transmită că oricine putea fi oglindit pe scenă. Și le potențează prestațiile, până când ating ireproșabilul artistic: ritualul Haka cu István Téglás și Ionuț Toader impune tandemul masculin al stagiunii datorită măiestriei cu care e construit antagonismul demn de marile cupluri comice".
Horia Ghibuţiu, Publicistul - Bun găsit în atelierul de șlefuit teatralitatea Constelațiilor familiale!







