Meniu

Noutăți CIS

Rezultatul concursului 9G la TNB

14 Noiembrie 2019
Premieră M de la Murphy la AmfiteatruTNB 15 Septembrie 2020
M de la Murphy sau producția cu numărul 16 de la 9G la TNB, programul dedicate în exclusivitate tinerilor neangajați în instituții de spectacol, lansat de Naționalul bucureștean în 2014, are premiera în 15 septembrie 2020, sus pe teatru, la Amfiteatru TNB. Conceptul, regia și coregrafia sunt semnate de Andrea Gavriliu, un artist al cărui nume este cunoscut oamenilor de teatru și de dans, ea semnând colaborări cu unii dintre cei mai în vogă regizori ai momentului: Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, Andrei Șerban. Cu Teatrul Național din București nu este la prima întâlnire, coregrafia unor spectacole importante din TNB fiind creația ei: Hoți de Dea Loher și Pădurea spânzuraților după Liviu Rebreanu (ambele în regia lui Radu Afrim). Actriță, coregrafă, dansatoare și regizoare (cât și când trebuie), Andrea Gavriliu a semnat un spectacol inteligent, plin de umor, în aceeași măsură și teatru, și dans, unde joacă alături de Ștefan Lupu din 2013, premiat la multe festivaluri și distins cu Premiul Special pentru teatru - dans la Gala UNITER din 2014: Zic Zac. M de la Murphy o lansează într-o zonă diferită față de ceea ce a lucrat Andrea Gavriliu până acum, dar poartă aceeași amprentă personală a obsesiei către mișcări perfecte, structură clară, improvizație controlată, alunecarea în comic atunci când te aștepți mai puțin. Iar tema aleasă, Legea lui Murphy, este ofertantă, universal-aplicată și verificată (de noi toți). Limbajul propus devine accesibil prin cei 8 actori -performeri – Alexandru Chindriș, Eva Danciu, Roxana Fânață, Mariana Gavriciuc, Pedro Aurelian Gâfei, Flavia Giurgiu, Ciprian Valea, Tavi Voina –, care susțin cu o energie debordantă ideile, formele, joaca și fatalitatea celebrelor ziceri ale lui Murphy. Acest cerc al privirii ironice este închis de obiectele simbolice sau semnele plastic - teatrale create de scenograful Alexandru Petre și controlate prin lumini misterioase de Cristian Șimon. Un spectacol de teatru fizic, cu mult dans și mult umor, unde corpul și vocea performerilor – actori și dansatori – devin limbaj comic, susținut de un play-list musical reconfortant, variat și acaparator. Dansul și mișcarea se manifestă într-un uriaș puzzle dinamic. Și, cum viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce ne facem alte planuri și cum a greși este uman, dar și mai uman este să dai vina pe alții și pentru că, în definitiv, dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost, spectacolul „M de la Murphy” se joacă ironic cu fatalitatea de zi cu zi și face haz de necaz. “Având în vedere CV-ul artistic al Andreei Gavriliu, prezența ei în Programul 9G pare cumva atipică. Și chiar este, dacă ne gândim că mulți dintre artiștii incluși la 9G de-a lungul celor șase ediții au fost tineri creatori mai puțin cunoscuți și fără o mare experiență de scenă la acel moment. Mulți dintre regizorii tineri care astăzi au spectacole apreciate în teatre au trecut pe la 9G, având ocazia să propună idei curajoase la Sala Mică. Poate că ceea ce reprezintă acum prezența Catincăi Drăgănescu, a lui Andrei Măjeri, Horia Suru, Ștefan Lupu, Radu Iacoban, a Elenei Morar sau Iris Spiridon se datorează și dezbaterii, controversei, spargerii unor bariere instituționale pe care Programul 9G și le-a asumat încă de la lansare. În situația Andreei Gavriliu povestea este diferită. Spectacolul ei face parte dintr-o altă perspectivă a 9G-ului. Știind că teatrele îi propun spectacole de autor și nu mai are nevoie de confirmare, după ce proiectul a fost ales pentru 9G, prima întrebare a fost: De ce 9G? Răspunsul ei: Pentru că îmi doream să lucrez cu echipa mea ideală, fără temă dată, fără nimic impus. 9G la TNB este singurul program care oferă această libertate.“ Cristiana Gavrilă, coordonatorul Programului 9G la TNB Următoarele reprezentații: 15, 22 septembrie 2020, ora 20:30, la Amfiteatru TNB 9G la TNB este un program al Centrului de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” lansat în anul 2014.
Citește mai mult >
MasterClass Ion Caramitru. Copyright poetic 11 August 2020
Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” organizează în această perioadă, MasterClass-ul Copyright poetic, susținut de Ion Caramitru, la care participă o mare parte dintre actorii Teatrului Național: Lamia Beligan, Amalia Ciolan, Ileana Olteanu, Monica Davidescu, Florentina Țilea, Costina Cheyrouze, Rodica Ionescu, Aylin Cadîr, Irina Cojar, Fulvia Folosea, Silviu Biriș, Ovidiu Cuncea, Tomi Cristin, Eduard Adam, Lari Giorgescu, Ionuț Toader, Ciprian Nicula, Mihai Munteniță, Axel Moustache, Petre Ancuța, Alex Voicu. Fin și experimentat actor al expresiei poetice și al sensurilor ei conținute, Ion Caramitru scria în revista Dilema veche din aprilie, un explicit eseu, cu valoare de manifest actoricesc, despre transfigurarea cuvântului scris în emoție trăită. Acest traseu-concept este punctul de pornire și metoda de redescoperire a versurilor lui Nichita Stănescu, Nina Cassian, Mihai Eminescu, Leonid Dimov, Tudor Arghezi, Geo Bogza etc. Copyright poetic De Ion Caramitru Existența artistică pe care am parcurs-o până acum a stat, mai mult sau mai puțin, sub semnul poeziei: ca gen, pe de o parte, ca șansă, pe de alta. Meseria de actor presupune observarea vieții în toate detaliile ei. Dar ea se exprimă, se finalizează prin rostirea pe o scenă a unor cuvinte, replici, versuri care nu aparțin artistului și care sunt proprietatea absolută a câte unui autor. La Shakespeare, de exemplu, autorul a hotărât ca personajele să vorbească când în proză, când în versuri. E un balans care presupune vagi cunoștințe muzicale, dar, neapărat, o serioasă cultură a contrastelor, a paradoxului. Și, desigur, un autentic simț al umorului. Poezia este un miracol al folosirii limbii, al limbii literare în speță. Și asta nu numai pentru că face economie de spațiu tipografic și de hârtie, ci și pentru că, într-un cadru minimal, ascunde semnificații profunde. În poezie, ceea ce se citește este mai puțin semnificativ decât ceea ce trebuie descifrat din misterele metaforei ori simbolurilor. Poezia atașează unui cuvânt un altul, într-o logică care nu aparține nici limbii vorbite, nici prozei literare. Asocierile de cuvinte care produc metafore sau simboluri poetice sunt surprinzătoare, stranii, contradictorii de cele mai multe ori. Descifrarea și înțelegerea poeziei presupune parcurgerea mai multor etape. Prima e lectura intimă, în singurătate. Prin simpla citire, te apropii fără ocol de text. Apoi când, tot singur fiind, o citești cu glas tare și o abordezi din perspectiva sunetului. Se mai poate întâmpla, apoi, ca, după ce ai citit-o și în gând și cu glas tare, să vrei s-o „povestești” cuiva, să verifici ce-a vrut „să spună”. Să verifici dacă intenția a fost percepută. Aceasta adaugă lecturii ambiția de a transpune textul din substanța lui în limba interlocutorului. Următoarea treaptă de apropiere, de percepere a misterului ascuns, e memorarea, mai mult sau mai puțin spontană, a versurilor. Le înveți pentru tine însuți și le rostești cu vocea gândului. Urmează apoi (în cazul meu, al nostru, al actorilor) momentul culminant, când urci pe scenă și spui poezia în fața publicului. În situația aceasta, ea capătă valori aparte. Le-aș numi valori de folosință neașteptate. Rostirea care mă interesează este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te emoționează trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului, cea care i-a dictat mâinii lui să scrie. Poetul transmite un bun, un bun finit, încremenit în pagină. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilității mele. Sunt uimit de valoarea estetică, de lumea pe care o descopăr în spatele metaforei și fascinat de temperamentul autorului. Poezia a devenit, organic, și a mea. Și tocmai de aceea mă simt atras, mă văd silit s-o rostesc. Pornesc în grabă spre înapoi, spre locul unde poetul căuta, în singurătate, să stăpânească vorbele. Simt fierbințeala momentului de grație, sunt partener nemijlocit. Poezia devine și a mea. Mi-o însușesc cu voluptate și adaug discursul meu metodei. Urc pe scenă și pretind drept de autor. Toate acestea primesc sens și aură atunci când îmi iau drept aliat poezia lui Eminescu. Prin el m-am îndrăgostit de limba română. El știa cel mai bine că lumile poeziei sunt lumile visurilor noastre. Iată de ce, avându-l alături, am curajul de a mă urca pe scenă și de a pretinde public dreptul de a fi eu însumi autor. Text publicat la 30 Aprilie, revista Dilema veche 
Citește mai mult >
Toate Articolele
Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+
Sunt de acord

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

TNB I. L. Caragiale Logo