Știri

Discursul susținut de Ion Caramitru la Academia Română, în calitate de Ambasador Shakespeare, în cadrul simpozionului "Shakespeare în România, Shakespeare în lume" dedicat împlinirii a 400 de ani de la moartea autorului.

"Marea Britanie a lansat sloganul ”Shakespeare trăiește” pentru cei 400 de ani de la moartea sa, în speranța perpetuării memoriei lui – ceea ce nu avea nevoie de eforturi deosebite ­­- , dar și pentru a onora în fiecare țară a lumii, pe cei care au servit, în sens artistic, idealul shakespearean. Pentru mine, Shakespeare reprezintă unicul autor de teatru care a îmbinat savant poezia și proza, dând viață unor personaje (cu realismul necesar) desprinse parcă din realitate și însoțite de un lirism magic, care le face să capete contur direct sub ochii noștri.

De asemenea, ceea ce adaugă la comemorarea lui, în același timp cu aniversarea contemporaneității lui, este reamintirea faptului că subiectul lui predilect este omul și patimile sale. Cum ciclul vieții omului nu s-a schimbat, cum el mereu se naște, trăiește și moare, și cum Shakespeare e mereu interesat să descrie ce-l domină pe om în diferitele momente ale vieții, întâlnim mereu în piesele sale ceea ce vedem în jurul nostru, zi de zi. Lupta pentru putere, crima, trădarea, furtul, năravurile ascunse, trezirea la realități negre, sau naivități condamnabile sunt în viață ca și în teatrul lui.

Desigur, aspectele materiale ale lumii noastre sunt altele, dar ce diferență este între Richard III de-atunci, care cerea un cal spre a se salva, și cel de azi, care a cerut un helicopter și chiar l-a obținut?!

Shakespeare este imbatabil pentru că el este în toate, tot timpul. Personajele lui devin idei, prototipuri umane. Pe Romeo și Julieta are grijă sa-i omoare tineri, pentru a întreține vie surpriza cerească, dragostea fulgerătoare, iubirea adolescentină care este un miracol al vieții, irepetabil și divin. Bătrâni și obosiți, Romeo și Julieta nu mai sunt Romeo și Julieta, ei nu au voie să îmbătrânească. ”Romeo și Julieta” este o piesă fără va urma.

Hamlet reprezintă prototipul ideal al conducătorului dorit, așteptat de o țară îngenuncheată de o dictatură feroce, având crima drept filosofie. Ne aflăm în fața unui ideal de neatins. Este Hamlet omul nobil, școlit în spirit umanist, romantic și generos, lăsat să conducă o țară, un popor? Mă îndoiesc amarnic. Priviți în jur și veți fi convinși că nu. Nici ieri, nici azi. Și Hamlet trebuie să moară. Regele Lear este ”prostia” la vârsta senectuții. Hotărăște să-și împartă averea la copii, dar naivitatea îl duce la moarte, uitând că obsesia puterii, banii și caracterul apucător al omului apar și în cel mai sfânt lăcaș al vieții - în familie!

În câte ziare nu citim azi despre asemenea drame familiale.

Am jucat mult Shakespeare și încă nu m-am potolit. Mi-am dat licența cu Hamlet, apoi am fost Octavius în ”Iulius Cezar”, bufonul Feste din ”A XII-a noapte” și iar Hamlet la Teatrul Bulandra, Pericle la Teatrul Odeon, Romeo, Eduard III, Macbeth și Prospero din ”Furtuna” la Național. Am montat ”Neguțătorul din Veneția” și ”Othello” la Tokio, în Japonia. Sunt mereu victima unei permanente provocări de a înțelege natura umană, așa cum e ea disecată și aprofundată de Shakespeare cu mijloacele poeziei dramatice și a design-ului fastuos și cinic al personajelor. Mă simt comod și activat când spun ”A fi sau a nu fi”, gandindu-mă cât de acut contemporan sună această întrebare ”Să fii sau să nu fii” (traducerea mai corectă în română) de acord cu ce ne-a rezervat puterea și azi și parcă dintotdeauna? ”Să fii sau să nu fii” de-o parte sau de alta a alternativelor egal nesusținute?

”A fi și ești nebun

De înțelegi... aceste legi”

Și, totuși, nimic mai socratic decât ce se întâmplă în meseria noastră. Trebuie să te pregătești mereu, asiduu, pentru a nu ști nimic. A nu ști nimic în artă înseamnă a rămâne tânăr și ingenuu până la moarte. Și cum despre ea, despre moarte, chiar nu ști nimic, iată, poate, un final deschis dintr-o piesă, cum spune Prospero, ”scrisă de destin din care am auzit prologul”.

Shakespeare te îmbie să te alături lumii lui printr-o lectură în care să te scuturi de toată zgura vremii pentru a-ți lămuri, doar pentru tine, ce-ți mai rămâne de făcut".