Știri

Sărbătoarea Sfintei Învieri să vă aducă pace în suflet și bucurii!     Amintim faptul că Teatrul Național din București oferă o serie de producții teatrale remarcabile, la toate cele patru săli ale sale. Cei care vizitează Bucureștiul în această perioadă, și nu numai ei, vor avea ocazia să vadă spectacole de mare succes, care s-au bucurat de aprecierile criticii și de săli pline. Program spectacole  

Din 18 aprilie 2008, la Sala Atelier, Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" sub egida Teatrului Național București anunță premiera pe țară a piesei Complexul România de Mihaela Michailov.   Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" prezintă premiera piesei câștigătoare a premiului UNITER - „Cea mai bună piesă a anului 2006", Complexul România de Mihaela Michailov. Piesa este pusă în scenă de regizoarea Alexandra Badea, cunoscută prin spectacolele sale remarcabile montate atât în țară, cât și în străinătate. Spectacolul este rezultatul unui atelier de creație în timpul căruia textul a fost îmbogățit cu scene și situații în funcție de interpreți și de viziunea regizorală. În distribuție se întâlnesc mai multe generații din trupa Naționalului, de la Raluca Zamfirescu până la cel mai nou intrat în trupa Teatrului Național, Mihai Calotă. În rolurile principale îi veți întâlni pe actorii Răzvan Oprea și  Diana Dumbravă. Complexul România este o piesă despre noi, cei care am fost făcuți pionieri, dar nu am ajuns uteciști, cei care am fost educați cu: frică, minciuni și stereotipuri. Cei care ne-am trezit brusc într-o lume așa zis liberă, dar în care nu ne-am mai găsit repere, cei care am plecat sau am fost tentați să plecăm cât mai departe pentru a ne regăsi. „Un spectacol puzzle în care sunt surprinse câteva destine fragmentate, în care vocea actorilor se confundă uneori cu cea a personajelor, în care spectatorii sunt integrați în dispozitivul scenic", ne-a declarat regizoarea Alexandra Badea. Complexul România este o radiografie a societății în care acceptăm să trăim. Distribuția: Georgică: RÄ‚ZVAN OPREA Mircică: EDUARD ADAM Mama lui Georgică: DIANA DUMBRAVÄ‚ Tatăl lui Georgică: IOAN ANDREI IONESCU Bunica lui Georgică: RALUCA ZAMFIRESCU Mama lui Mircică: CARMEN UNGUREANU Securistul: MIHAI CALOTÄ‚ Echipa Scenografia: LILIANA CENEAN Muzica și proiecția video: TOM BRÂNDUȘ                       Regia: ALEXANDRA BADEA Vă așteptăm la Sala Atelier a Teatrului Național, Departamentul Comunicare și Relații Publice Teatrul Național București Pentru mai multe informații despre piesă, regizor și fotografii, vizitați https://www.tnb.ro/, pagina Spectacole.

Din 20 aprilie 2008, la Sala Amfiteatru, Teatrul Național București anunță premiera pe țară a piesei Ecaterina cea Mare de George Bernard Shaw. Cu Maia Morgenstern și Ștefan Iordache în rolurile principale. Ecaterina cea Mare de George Bernard Shaw este un spectacol plin de haz despre lumea intrigilor de curte  și a iubirilor frivole. O comedie cu ritm, cu surprize, cu tensiune, „totul într-o cheie a bunului gust" - potrivit viziunii regizorale. O galerie cu monștri ale căror vicii și toane vor face deliciul publicului, oferindu-i, încă o dată, revelația că în lumea celor puternici nu e nimic nou sub soare.   „Am avut șansa să găsesc în Ștefan Iordache un interpret de excepție pentru unul dintre cele mai pitorești personaje din toată dramaturgia lui Bernard Shaw, prințul Potemkin", ne-a declarat regizorul. Cornel Todea s-a arătat încântat în aceeași măsură de colaborarea cu actrița Maia Morgenstern în rolul temutei, dar și senzualei împărătese Ecaterina cea Mare a Rusiei. Un rol de anvergură, o adevărată provocare actoricească i se oferă tânărului și îndrăgitului Silviu Biriș. „O mare bucurie a fost pentru mine colaborarea cu tinerii actori din trupa Naționalului" ne-a mărturisit regizorul spectacolului. Ștefan Iordache dă glas cu haru-i binecunoscut unor refrene inspirate din folclorul rusesc, compuse de Nicu Alifantis, parafrazând poezii rusești potrivite situațiilor din piesă. Distribuția: Ecaterina cea Mare: MAIA MORGENSTERN Prințul Potemkin: ȘTEFAN IORDACHE Charles Edstaston: SILVIU BIRIȘ Claire: ANA MACOVEI Varenka: NATALIA CÄ‚LIN Narîșkin: MIHAI CALOTÄ‚ Dașkova: ALICE CARACOSTEA Sergentul: FLORIN LÄ‚ZÄ‚RESCU Alioșa: RADU CAPTARI Echipa Muzica: NICU ALIFANTIS Coregrafia: PÄ‚STOREL IONESCU Coregraf lupte: BOGDAN URITESCU Scenografia: ȘTEFANIA CENEAN Regia: CORNEL TODEA Vă așteptăm cu drag, Departamentul Comunicare și Relații Publice Teatrul Național București Pentru mai multe informații despre piesă, fotografii și un interviu complet cu regizorul spectacolului, vizitați https://www.tnb.ro/, pagina Spectacole.

Din 20 aprilie 2008, la Sala Amfiteatru, Teatrul Național București anunță premiera pe țară a piesei Ecaterina cea Mare de George Bernard Shaw. Cu Maia Morgenstern și Ștefan Iordache în rolurile principale. Ecaterina cea Mare de George Bernard Shaw este un spectacol plin de haz despre lumea intrigilor de curte  și a iubirilor frivole. O comedie cu ritm, cu surprize, cu tensiune, „totul într-o cheie a bunului gust" - potrivit viziunii regizorale. O galerie cu monștri ale căror vicii și toane vor face deliciul publicului, oferindu-i, încă o dată, revelația că în lumea celor puternici nu e nimic nou sub soare.   „Am avut șansa să găsesc în Ștefan Iordache un interpret de excepție pentru unul dintre cele mai pitorești personaje din toată dramaturgia lui Bernard Shaw, prințul Potemkin", ne-a declarat regizorul. Cornel Todea s-a arătat încântat în aceeași măsură de colaborarea cu actrița Maia Morgenstern în rolul temutei, dar și senzualei împărătese Ecaterina cea Mare a Rusiei. Un rol de anvergură, o adevărată provocare actoricească i se oferă tânărului și îndrăgitului Silviu Biriș. „O mare bucurie a fost pentru mine colaborarea cu tinerii actori din trupa Naționalului" ne-a mărturisit regizorul spectacolului. Ștefan Iordache dă glas cu haru-i binecunoscut unor refrene inspirate din folclorul rusesc, compuse de Nicu Alifantis, parafrazând poezii rusești potrivite situațiilor din piesă. Interviu cu regizorul Cornel Todea 

Duminică, 13 aprilie 2008, la Sala Atelier a Teatrului Național, va avea loc conferința susținută de Herta Müller: "E mereu aceeași zăpadă și mereu același neică", începând cu ora 11,00. Prețul biletelor este de 23 RON sau 10 RON.  Titlul metaforic al conferinței pornește de la expresia germană "Zăpada de ieri", care se referă la lucruri devenite inactuale, de care nu mai trebuie ținut seama. Numai că, potrivit autoarei, experiența deportării în Uniunea Sovietică, pe care a suferit-o mama ei, în 1945, este similară cu experiența emigrării scriitoarei în Germania, în anii ‘80 - în ambele situații zăpada joacă un rol dramatic; cum tot la fel, în ambele cazuri, anchetatorii sovietici și examinatorii de la biroul de imigrări din Germania federală au același comportament brutal și abuziv. De aici se desprinde ideea că zăpada de ieri a avut o însemnătate covârșitoare, căci altfel de ce-ar mai fi nevoie să-ți amintești și să te lepezi azi de ea? Despre Herta Müller S-a născut în 1953 la Nitzkydorf, în Banat. A lucrat, după absolvirea studiilor de filologie română și germană, mai întâi ca traducătoare într-o fabrică de echipamente industriale. Dar la scurt timp a fost concediată, din cauză că a refuzat să colaboreze cu Securitatea. Prima ei carte, Niederungen („Șesuri"), definitivată în 1978, nu a fost acceptată spre publicare. Abia în 1982, aceasta a văzut lumina tiparului într-o formă cenzurată. Versiunea originală avea să apară în Germania în 1984. Amenințarea din partea Securității continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în 1987 în RFG. Mai multe invitații de a preda la diverse universități o poartă spre Anglia, Statele Unite și Elveția. Temele recurente în poezia și proza autoarei sînt: despărțirea, emigrarea, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinație. Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii, printre care: premiul „Franz Kafka", „European Literary Prize Aristeion", „International IMPAC Dublin Literary Award", premiul pentru literatură al fundației Konrad-Adenauer sau „Berliner Literaturpreis". În prezent, Herta Müller trăiește și creează la Berlin.

Din 18 aprilie 2008, la Sala Atelier,  Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" sub egida Teatrului Național București anunță premiera pe țară a piesei Complexul România de Mihaela Michailov. Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava" prezintă premiera piesei câștigătoare a premiului UNITER - „Cea mai bună piesă a anului 2006", Complexul România de Mihaela Michailov. Piesa este pusă în scenă de regizoarea Alexandra Badea, cunoscută prin spectacolele sale remarcabile montate atât în țară, cât și în străinătate. Spectacolul este rezultatul unui atelier de creație în timpul căruia textul a fost îmbogățit cu scene și situații în funcție de interpreți și de viziunea regizorală. În distribuție se întâlnesc mai multe generații din trupa Naționalului, de la Raluca Zamfirescu până la cel mai nou intrat în trupa Teatrului Național, Mihai Calotă. În rolurile principale îi veți întâlni pe actorii Răzvan Oprea și  Diana Dumbravă. Complexul România este o piesă despre noi, cei care am fost făcuți pionieri, dar nu am ajuns uteciști, cei care am fost educați cu: frică, minciuni și stereotipuri. Cei care ne-am trezit brusc într-o lume așa zis liberă, dar în care nu ne-am mai găsit repere, cei care am plecat sau am fost tentați să plecăm cât mai departe pentru a ne regăsi. „Un spectacol puzzle în care sunt surprinse câteva destine fragmentate, în care vocea actorilor se confundă uneori cu cea a personajelor, în care spectatorii sunt integrați în dispozitivul scenic", ne-a declarat regizoarea Alexandra Badea. Complexul România este o radiografie a societății în care acceptăm să trăim.

Teatrul Național „I.L. Caragiale" anunță cu  durere încetarea din viață a actorului Mircea Cojan, profesionist adevărat, prieten și coleg desăvârșit. În cei peste 60 de ani de carieră, petrecuți pe această scenă a interpretat cu sensibilitate  și dăruire artistică  partituri exemplare în spectacole precum: Nunta lui Krecinski, Fata fără zestre, Liceenii, Doctor fără voie, Tragedia optimistă, Apus  de soare, Cinel- Cinel, Pescărușul, Bădăranii, Cuza- Vodă, D-ale carnavalului, Cine a fost Adam?, Numele trandafirului, Cadavrul viu, Biroul informații eterne, Amanții însângerați ș.a. S-a remarcat de asemenea în numeroase filme și în spectacole de televiziune. Pierderea lui Mircea Cojan este adânc resimțită de toți cei care l-au cunoscut, l-au iubit și aplaudat. Trupul neînsuflețit este depus în Capela Crematoriului uman, Calea Vitan. Dumnezeu să-l odihnească!

Duminică, 6 aprilie 2008, la Sala Atelier a Teatrului Național, Mircea Martin va susține o conferință cu tema "Comunism și colonialism", începând cu ora 11,00. Prețul biletelor este de 23 RON sau 10 RON. Dezbaterile referitoare la perioada comunistă și la comunismul real nu se referă decât extrem de rar și de fugitiv la colonialism, colonizare și colonialitate. Și totuși, a existat un imperialism sovietic și o colonizare sovietică, nu numai în Asia, dar și în Europa de Est, un colonialism de tip nou, o colonizare nu atât economică și culturală, cât ideologică și politică. Despre Mircea Martin S-a născut la Reșița în 1940. A absolvit în 1962 Facultatea de Litere a Universității București, în cadrul căreia a funcționat apoi ca asistent, iar din 1967 până în 1990, ca lector. Din 1990 până în prezent, profesor, șef al Catedrei de Teoria Literaturii. Doctoratul în 1980 cu o teză despre G. Călinescu. A beneficiat, în 1973, de o bursă Pro Helvetia la Universitatea din Geneva, lucrând sub îndrumarea lui Marcel Raymond. A fost conducătorul mișcării literare Cenaclul Universitas, unde au activat, printre alții, scriitorii Horia Gârbea, Cristian Popescu, Simona Popescu, Ioan Bogdan Lefter, Alexandru Mușina ș.a. Director al Editurii Univers (1990-2000), fondator și președinte al Asociației Editorilor din România (1991-2000), vicepreședinte al PEN - Clubului român (1990-2000), membru al Asociației Internaționale a Criticilor Literari (1990) și al Academiei Latinității - Paris - Rio de Janeiro, 2001. Din 2004, editor senior al revistei Cuvântul și director al revistei Euresis. A publicat: Generație și creație, 1969 - Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, Critică și profunzime, 1974, Identificări, 1977 - Premiul Uniunii Scriitorilor, Dicțiunea ideilor, 1981, G. Călinescu și complexele literaturii române, 1981 - Premiul Uniunii Scriitorilor, Introducere în opera lui B. Fundoianu, 1984, Singura critică, 1986, Geometrie și finețe, 2004, ș.a. În perioada 1962 - 2004 a publicat peste 1000 de articole în revistele și ziarele culturale românești: România literară, Contemporanul, Cahiers Roumains d'Etudes Litteraires, Revista 22 etc. În 2003 a fost distins de către Guvernul Republicii Brazilia cu Ordinul Național Crucea Sudului pentru promovarea culturii și literaturii braziliene, devenind Comandor al Științelor și al Literelor.

Dacă doriți să vă regăsiți, pentru o seară, în personajele atât de vii ale irlandezului Brian Friel, pentru a vă mira, încă o dată, de asemănările dintre români și irlandezi, ne face o deosebită plăcere să vă anunțăm programarea unei noi reprezentații cu "Dansând pentru zeul păgân", vineri 11 aprilie, ora 19,00, la Sala Mare. Spectacolul reluat recent, cu Mircea Rusu într-unul din principalele roluri, este pus în scenă de tânăra regizoare irlandeză Lynne Parker. Alături de Mircea Rusu, îi puteți vedea pe Vivian Alivizache, Carmen Ionescu, Carmen Ungureanu, Tania Popa, Rodica Ionescu, Gavril Pătru, Liviu Lucaci. Actuala stagiune i-a oferit lui Mircea Rusu o adevărată provocare. Jack, personajul pe care-l întruchipează în această piesă, este un bărbat depășit de realitatea pe care-o regăsește la revenirea acasă, după o îndelungată absență, comic dar și dramatic, într-o piesă de o poezie specială. Este cel de-al șaselea rol principal pe care îndrăgitul actor al Teatrului Național îl joacă în actuala stagiune, alături de: Kerjențev din "Gândirea", Sinești din "Jocul ielelor", Bormenthal din "Inimă de câine", Jupân Dumitrache din "O noapte furtunoasă" și Dekanozov din "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal". Spectacolul durează două ore și nu are pauză. Mai multe informații despre procurarea biletelor la telefon : 314. 71. 71, Agenția de bilete.

Ziua mondială a Teatrului - Mesajul internațional Există mai multe ipoteze legate de originile teatrului, dar cea care mă atrage în  mod deosebit se prezintă sub forma unei fabule: Într-o noapte, în timpuri străvechi, mai mulți bărbați se adunaseră într-o peșteră să se încălzească în jurul focului și să-și istorisească diverse întâmplări. Deodată, unuia dintre ei îi veni în minte să se ridice în picioare și să se folosească de propria-i umbră ca să-și însuflețească povestea. Ajutat de lumina flăcărilor, el făcu să apară, pe pereții adăpostului de piatră, niște siluete de o mărime neobișnuită. Înmărmuriți de uimire, ceilalți recunoscură în ele, rând pe rând, Omul Puternic și pe cel Slab, Asupritorul și Asupritul, Zeitatea și Muritorul de rând.  În zilele noastre, lumina proiectoarelor a luat locul focului ceremonialului inițial iar echipamentul și accesoriile folosite acum - adevărată mașinărie de scenă - joacă rolul pereților peșterii. Și orice ar spune unii partizani ai purismului, această fabulă ne face să ne reamintim că tehnologia stă la originea însăși a teatrului și că ea nu trebuie deloc privită ca o amenințare, ci dimpotrivă, ca un element de sinteză. Supraviețuirea artei teatrale depinde de capacitatea sa de a se reinventa prin asimilarea unor tehnici noi și a unor mijloace de expresie originale. Cum altfel, oare, ar reuși teatrul să rămână martorul marilor evenimente ale epocii sale și să încurajeze popoarele să trăiască în bună înțelegere, dacă el însuși n-ar da dovadă de deschidere? Și cum ar mai putea el pretinde că oferă soluții în probleme legate de intoleranță, excluziune și rasism dacă, prin propriile reguli morale s-ar opune oricărei influențe și oricărei asimilări? Pentru a reuși să obțină o reprezentare a lumii în întreaga ei complexitate, artistul trebuie să ofere idei și forme noi de expresie și să fie încrezător în inteligența spectatorului, capabil, el însuși, să distingă silueta umanității, în acest perpetuu joc de umbre și lumini.  Este foarte adevărat că, jucându-se prea mult cu focul, omul își asumă riscul de a se arde, dar se bucură, în egală măsură, de șansa de a fi strălucitor de fascinant și de a răspândi lumină. Robert Lepage Québec, 17 februarie 2008 Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internațional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI și de comunitatea teatrală internațională. Diverse evenimente teatrale naționale și internaționale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internațional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitația ITI, o personalitate de renume mondial împărtășește reflecțiile sale asupra Teatrului și asupra păcii între oameni. Primul Mesaj Internațional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franța) în 1962.