Spectacolul cu piesa lui Matei Vişniec „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal" e dedicat oamenilor sănătoşi

Pe urmele lui Vişniec şi în consens cu intenţiile lui, regizorul Florin Fătulescu elaborează cu fantezie supravegheată atmosfera ambiguă de la marginea realităţii, spaţiul unde orice deraiere se înscrie în mersul trenurilor stabilit de tiran. Delirul se naşte din realitate şi se întoarce acolo, parcurs urmărit cu mijloacele satirei, fără să lipsească lirismul.

Magdalena Boiangiu - Cotidianul

Piesa lui Vişniec este o fantezie atroce, o poveste a intelectualului care „iartă, dar nu uită". Regăsim aici un Vişniec pe care experienţa comunistă îl obligă ca om şi ca artist să se exprime. Replici ca „Stalin, tu ne alinţi gândirea / Amant al revoluţiei ce eşti" trezesc amintiri de coşmar (...). Povestea fiecărui nebun despre întâlnirea cu Tovarăşul este transpusă în scene lungi, dar cu multe semnificaţii. Cuvântul - cheie este utopia. Chiar şi după moartea comunismului vom avea sentimentul remanenţei lui, este mesajul piesei. Piesa lui Vişniec este construită tocmai pe această utopie. Regizorul Florin Fătulescu şi Matei Vişniec redau expresiv farsa, râd de acest experiment, nu cad în derizoriu şi nu uită să ne amintească prin ce am trecut. Avem nevoie de „reîmprospătarea memoriei", aşa cum scrie Matei Vişniec, după cum avem nevoie şi de teatru clasic şi de comedii. Am stat prea mult timp plânşi şi încruntaţi.

Aura Clara Marinescu - Cronica română