Conferințele TNB

Difuzare online  Duminică 8 martie 2015, la ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Național, Dr. Vasile Ciubotaru a susținut conferința cu tema Jurământul lui Hipocrat și epoca actuală. Despre conferință        Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au încredințat suferințele trupului si sufletului altor semeni: tămăduitori, vindecători. Relația dintre bolnav si tămăduitorul său a stat sub semnul unor reguli cuprinse în jurământul lui Hipocrat, reguli păstrate si respectate cu grijă de-a lungul timpului. Acestea au rezistat în forma inițială milenii, dar, în societatea actuală, tind să-și modifice înțelesul prin influențarea direcțiilor terapeutice, sub presiuni tehnologice, sociale și economice. Trebuie luate în seamă preferințele pacienților și factorii administrativi care, la rândul lor, sunt influențați de mass-media, companii și opinia publică? Medicul contemporan este obligat să ia în considerare idealurile hipocratice și să le adapteze medicinii moderne? Jurământul rămâne doar un moment festiv la despărțirea de Alma Mater? Este medicina o profesie vocațională sau medicul rămâne funcționar public? Despre Dr. Vasile Ciubotaru Născut la 19.09.1953, în județul Timiș. Studii: 1973-1979 - Facultatea de Medicină Generală și Pediatrie - IMF Iași. Medic primar neurochirurg, locul 1 pe țară la examenul concurs din 1993. Șef Secție Neurochirurgie III, Spitalul Clinic de Urgențe „Prof. Dr. Bagdasar Arseni”, București. Doctor în Științe Medicale, teză de doctorat „Indicații și metode în tratamentul neurochirurgical al tumorilor hipofizare”, 1998. Pregătiri de specialitate: Cursuri în specialitatea neurochirurgie în România, Germania, Maroc, Franța, Turcia. Realizări profesionale deosebite (în colaborare): - Prima ventriculocisternostomie endoscopică în România -Prima determinare intraoperatorie a potențialelor evocate în România -Introducerea microscopului operator și asistarea endoscopică în abordul transsfenoidal al tumorilor hipofizare -Primul abord transfenoidal endoscopic al unei tumori hipofizare în România Activitate profesională (operații din 2000): - peste 2200 tumori hipofizare și de bază a craniului -peste 5000 tumori cerebrale -peste 5000 intervenții în patología vertebro-medulară Publicații: Lucrări comunicate-160 în țară și străinătate Lucrări publicate-50 în țară și străinătate 11 cărți publicate Membru în societăți științifice: Societatea Internațională de Chirurgia Hipofizei (din 1994) Membru corespondent al Societății De Neurochirurgie de Limba Franceză (din 1998) Societatea Română de Neurochirurgie (din 1984) Membru fondatator al Asociației de Endocrinologie Clinică din România (2005) Membru individual al Societății Europene de Neurochirurgie (2010) Vicepreședinte al Societății de Neurooncologie din România Membru în National Geographic Society (din 1995) Distincții de recunoaștere socială: Cetățean de onoare al comunei Udești, jud.Suceava, 2004 Cetățean de onoare al Municipiului Suceava, 2010

Difuzare online  Duminică, 29 noiembrie 2009, ora 11.oo, la Sala Atelier, vă invităm la conferinţa susţinută de istoricul şi criticul de artă Dorana Coşoveanu, cu titlul Atunci când tablourile au fost împuşcate. Istoric şi critic de artă, membră a Uniunii Artiştilor Plastici, Dorana Coşoveanu este colaborator permanent al mai multor emisiuni culturale radio şi TV, iniţiator al unor expoziţii de artă plastică modernă, în ţară şi străinătate. În perioada comunistă a avut de parcurs un traseu profesional complicat, încărcat de obstacole din cauza statutului de deţinut politic al tatălui - cdor. de aviaţie Ion Coşoveanu, care a suprotat 17 ani de detenţie. Respinsă de mai multe facultăţi -  Filologie, Arte Plastice, Teatru - reuşeşte în sfârşit să-şi încheie studiile la Academia de Arte - Secţia Istoria şi Teoria Artei (1966) şi Restaurare frescă (1967). Alege apoi postul de muzeograf-cercetător la Muzeul de Artă al RSR. Din 1966 şi până în decembrie '89 este conservator, redactor, muzeograf în cadrul Galeriei de Artă europeană al acestui muzeu. Publică studii, cataloage, comunicări ştiinţifice, articole de presă, mnografii, printre care: Peisajul olandez în gravura secolului al XVII-lea(1975, Meridiane), Gravura franceză în secolul al XVII-lea (1978, Meridiane), Octav Grigorescu (1985, Meridiane), Sever Frenţiu (2000, Meridiane), Camilian Demetrescu (2000, Monitorul Oficial), Cela Neamţu (2002, Monitorul Oficial), Rodica Lazăr (2006, Humanitas), Iacob Lazăr (2006, Humanitas). Revoluţia din decembrie '89 este evenimentul decisiv care transformă omul de studiu în luptătorul pentru apărarea patrimoniului, considerând că nu este o "fărădelege mai mare decât a încerca să distrugi şi să răstorni scara de valori din cultura unei naţiuni". În ianuarie 1990 sunt numiţi Director general al Muzeului Naţional de Artă ilustrul istoric de artă Theodor Enerscu şi Director General Adjunct, Dorana Coşoveanu. Directoratul celor doi, benefic pentru muzeu, în cea mai grea perioadă de restaurare şi afirmare muzeală internaţională, a fost doar de patru ani (până în 1994). Din 1997 până în 2000 Dorana Coşoveanu este Consilier ministerial la Ministerul Culturii. În anii postrevoluţionari este activă ca membră a Alianţei Civice şi membră fondatoare a Fundaţiei Academia Civică, în cadrul căreia a colaborat la proiectul muzeografic al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. În decembrie '89, Dorana Coşoveanu, istoric, critic de artă şi muzeograf al Muzeului Naţional de Artă al României, proteja şi depozita cele mai importante lucrări ale Galeriei europene (Rubens, El Greco, Memling, Van Eyck, etc), înaintea începerii incendierii nocturne a clădirii. Asigurând permanenţa în muzeu, în perioada 21-25 decembrie, reuşea - împreună cu câţiva colaboratori curajoşi - să protejeze şi să depoziteze operele de artă importante, în timpul acţiunilor „teroriste" din palat. Patricia Coste, redactor la postul Antene II - Paris, a transmis o parte din aceste acţiuni, generând valul de simpatie şi de întrajutorare al unor mari muzee occidentale. În cadrul conferinţei, se va proiecta un film realizat de TVR pe 3 ianuarie 1990 (redactor Mihaela Creţulescu), care prezintă distrugerile provocate operelor de artă ale MNAR. Mai bine o zi om decât o mie de zile umbră", spune un proverb chinezesc. Revoluţia mea - pentru că fiecare dintre noi cred că este posesorul uneia, strict personală - m-a făcut să mă simt cu adevărat om. Pentru asta nu pot să o uit şi să nu o iubesc. Ea m-a convins, o dată în plus, că spiritul nu-i în stare să facă nimic fără iluzia libertăţii. (Dorana Coşoveanu) Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete)

Difuzare online  Duminică, 27 martie 2011, de la ora 11.00, la Sala Atelier, regizorul Alexandru Tocilescu a prezentat conferinṭa cu tema Despre teatru şi ale lui. Despre conferinṭǎ Alexandru Tocilescu nu se dezice de preocuparea lui constantă pentru investigarea istoriei recente. După ce a montat cu succes piese ca „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", „Elizaveta Bam", „Comedie roşie" (în cadrul programului TNB «Procesul comunismului prin teatru »), „Casa Zoicăi", cunoscutul regizor susţine la Conferinţele TNB o prelegere intitulată „Despre teatru şi ale lui", pe tema , mereu actuală, a rezistenţei prin cultură. ''Subiectul conferinţei ar fi o încercare de a limpezi aspecte ale rezistenţei prin cultură în sfera teatrului: cum şi dacă acest lucru a existat!'', declară regizorul care a montat în plină cenzură un extraordinar „Hamlet" în cheie anticomunistă. Reamintim că, în 27 martie se serbeazǎ în mod simbolic Ziua Mondială a teatrului - ceea ce conferă conferinţei lui Alexandru Tocilescu o semnificaţie aparte.

Difuzare online Duminică, 20 septembrie 2009, ora 11.oo, la Sala Atelier a TNB, în cadrul conferinţelor Teatrului Naţional, Gheorghe Florescu, autorul Confesiunilor unui cafegiu, cartea anului 2008 la Editura Humanitas, a vorbit despre Ceauşismul citit în zaţul ceştii de cafea. Autorul a fost prezentat, incitat şi... agasat de Ion Caramitru şi Dan C.Mihăilescu. Gheorghe Florescu ne surprinde în Confesiunile unui cafegiu cu dezvăluiri surprinzătoare, învăluite în savoarea cafelei şi axate pe realitatea ultimilor ani ai regimului ceauşist, năpădiţi, sufocant, de cozi interminabile, speculă şi aranjamente de tot soiul. „Ei bine, nu vreţi să ştiţi cum ajungeau mărfurile acelea în depozite, în navete şi apoi în cămările privilegiaţilor, cum îşi rezolvau aprovizionarea mahării de Partid, Securitate, mafiile din toate zonele şi de toate calibrele? Cine şi ce dicta de sus, cine trăgea sforile din culise, cât era întâmplare, prostie sau calcul diabolic deliberat?", ne provoacă Dan C.Mihăilescu la lectură, dar şi la discuţii, deoarece împreună cu Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional, duminică, la TNB, îl vor incita pe domnul Florescu la noi confesiuni. Despre Gheorghe Florescu: Gheorghe Florescu (n. 1944) a învăţat meşteşugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor '60. Devine el însuşi cafegiu şi totodată şef al magazinului de cafea şi delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienţi mari literaţi, actori sau medici bucureşteni, dar şi personaje importante din Securitate şi Miliţie ori alţi privilegiaţi ai regimului. După cutremurul din 1977, Armenaşu, cum i se spunea, e numit şeful unui uriaş complex comercial din Pantelimon, însă continuă să prepare „cafea Avedis" într-un magazin de pe strada Sfinţilor. La mijlocul anilor '80 este arestat în „lotul cafea" şi are nefericita ocazie de a face cunoştinţă cu puşcăria de drept comun din perioada târzie a dictaturii. Din poziţia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuinţelor omeneşti fundamentale: mâncare, băutură, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor fireşti: pentru cafea, alcooluri fine, ţigări occidentale şi orice alte produse „din import" - pentru tot ce lipsea de pe piaţă şi reprezenta pe atunci, alături de sex, o plăcere supremă a vieţii. A cunoscut, mai ales, mecanismele care făceau să funcţioneze acea societate: relaţiile, complicitatea, şpaga, dar şi frica de represalii. Cu un neaşteptat, surprinzător talent literar, apreciază editura, Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist", comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Mica istorie se intersectează cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor '60-'70-'80, cu descrieri incredibil de amănunţite ale străzilor bucureştene de altădată, cu poveşti adevărate şi personaje pitoreşti, multe încă în viaţă, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume - lumea din care s-a născut realitatea de azi.

28 aprilie, ora 14.00 - Difuzare online Duminică 22 martie 2015, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Alex. Ștefănescu a susținut conferința cu tema Cine mai are nevoie azi de literatură? Despre conferință „Mi se adresează de multe ori întrebarea: cine mai are nevoie azi de literatură? Iată răspunsul meu: toți avem nevoie de literatură, dar nu știm că avem nevoie. Cu sute de ani în urmă, marinarii care călătoreau pe mări și oceane vreme îndelungată se îmbolnăveau de o boală misterioasă: le apăreau pete pe față și pe picioare, le sângerau gingiile, deveneau hidoși. Nimeni nu cunoștea cauza. După mult timp avea să se afle că boala – numită scorbut – era provocată de absența vitaminei C din alimentația marinarilor (care, prin forța împrejurărilor, mâncau pesmeți, pastramă, dar nu și fructe și legume proaspete). Într-o situație asemănătoare ne aflăm noi. Ne facem tot mai urâți și nu înțelegem de ce. Oamenii care citesc sunt frumoși. Lectura nu schimbă, bineînțeles, plastica feței. Design-ul fizionomiei rămâne mereu același pe care îl avem din naștere. Dar chipul unui om cultivat iradiază noblețe, se înconjoară de un fel de aureolă ușor de recunoscut.” Alex. Ștefănescu Despre Alex. Ștefănescu Critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Redactor (începând din 1990) și redactor - şef (în perioada 1995–2010) al revistei România literară. Autor a mii de articole şi a 24 de cărţi, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, apărută în 2005 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei). Volumele Jurnal secret, 2009 şi Bărbat adormit în fotoliu, 2010 s-au epuizat din librării şi au fost reeditate la cererea publicului. Emisiunea Un metru cub de cultură difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, realizată pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008. În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărţi proaste, Cum te poţi rata ca scriitor. Tot în 2009 a început să realizeze şi o emisiune TV pe această temă, Tichia de mărgăritar. A urmat, între 2011-2013, emisiunea Iluminatul public, consacrată cărților de valoare apărute după 1989. Cele mai recente volume ale lui Alex. Ștefănescu sunt Texte care n-au folosit la nimic, Un scriitor, doi scriitori și Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!, toate apărute în 2014.   La finalul conferinței, scriitorul a acordat autografe pe cea mai recentă carte a sa, Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!, București, Ed. Curtea Veche, 2014 (ediția a II-a – 2015). Prețul unui volum - 20 lei. Foto credit: Eduard Enea

27 aprilie, ora 14.00 și 16.00 - Difuzare online Duminică 13 iunie 2010, de la ora 11.00, la Sala Amfiteatru, în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional, regizorul Radu Penciulescu a prezentat conferinţa cu tema Lungul drum al textului spre scenă. Conferinţa va cuprinde amintiri ale celui care se consideră „un regizor-pedagog foarte bătrân" ca vârstă şi ca experienţă, dar, după cum îl ştim, foarte tânăr în spirit. La cei 80 de ani ai săi, Radu Penciulescu se consideră liber să povestească ceea ce doreşte, fără să-şi asume nicio responsabilitate faţă de cei pe care, într-un fel sau altul, i-ar putea pune în dificultate. Despre  Radu Penciulescu: Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, unde a fost coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu. După absolvire (1955), a fost regizor angajat la Oradea şi a lucrat la Teatrul din Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur. În 1964, a înfiinţat Teatrul Mic şi i-a devenit primul director (post din care şi-a dat demisia în 1969), perioadă în care era şi profesor la Institutul de Teatru (unde existau două clase de regie, una a lui Penciulescu, cealaltă a lui David Esrig). A montat spectacole de referinţă, precum Doi pe un balansoar (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), Richard II, Tango, o dramatizare după Baltagul, Dansul sergentului Musgrave, Regele Lear la Teatrul Naţional Bucureşi, Woyzeck la Piatra Neamţ, Vicarul la Bulandra. A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale. În 1973 a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare. După 1990, Radu Penciulescu a lucrat în România doar în sistem de work-shop (la TNB, pe teme shakespeariene, sau la Olăneşti, pe texte din Cehov), dar şi ca regizor: Celălalt Cioran, un scenariu după Caietele lui Emil Cioran, subintitulat "atelier-lectură", realizat de criticulul George Banu în colaborare cu Radu Penciulescu, în 2002, la TNB; Legenda Marelui Inchizitor, dramatizare după un capitol din romanul Fraţii Karamazov de F.M.Dostoievski, cu Victor Rebengiuc, tot la TNB, în 2009.

Difuzare online Duminică, 8 decembrie 2019, de la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB a avut loc conferința Silvia Colfescu la povești cu Anamaria Smigelschi: Despre boema românească din anii '70-'80. Revedere cu arta lui Ion Alin Gheorghiu și Vladimir Șetran. Despre conferință După o primă conferință susținută la TNB în 2018, cu titlul Povești din București - un oraș cu vocația supraviețuirii, scriitoarea și graficiana Silvia Colfescu revine cu o nouă conferință, de data aceasta sub forma unui dialog cu graficiana Anamaria Smigelschi. Sunteți invitați la o discuție despre fascinanta boemă a anilor ’70-’80, dar și la o revedere cu arta plastică a lui Ion Alin Gheorghiu și a lui Vladimir Șetran, o parte dintre tablourile acestora fiind expuse permanent în foaierul Sălii Atelier.  Silvia Colfescu este absolventă a Facultății de Istoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (azi Universitatea Națională de Arte). Co-fondatoare a editurii Vremea din București, este traducătoare din franceză și engleză, ilustratoare, scriitoare. Bibliografie selectivă: 1982 – O familie veselă, Ed. Ion Creangă, Buc., republicat 1990, Ed.Vremea, Buc.; 1985 – Dicționarul limbii române pentru elevi, secțiunea arte plastice, Ed. Didactică și Pedagogică, republicat 1999 Ed. Cartier, Buc.; 2000 - București, ghid istoric, turistic, artistic, Ed. Vremea, Buc., republicat în 12 ediții actualizate; 2004 – Două luni în Europa, Ed. Vremea, Buc.; 2009 – Pisici din Bucureşti – Cats of Bucharest, Ed. Vremea, Buc.; 2013 – Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, Ed. Vremea, Buc.  Anamaria Smigelschi este fiica arhitectului Victor Smigelschi, fiu al pictorului ardelean de origine poloneză Octavian Smigelschi, și a Mariei Anna Giuseppina Trinchieri, de origine italiană. A fost căsătorită cu pictorul Ion Alin Gheorghiu, decedat în 2001. Artist plastic - grafician, Anamaria Smigelschi a fost distinsă de-a lungul carierei cu numeroase premii naţionale şi internaţionale; a făcut grafică de şevalet, gravură, concepție grafică pentru reviste ilustrate, emisiuni de televiziune, grafică publicitară şi afiş, grafică de carte. Este autoarea a opt cărţi pentru copii şi a ilustrat nenumărate altele. A publicat la Editura Humanitas volumele de memorii "Gustul, mirosul și amintirea" (2013) "Mai de ieri, mai de departe"(2015) şi la Editura Vremea "Trecători Trecători" (2019) 

Difuzare online Duminică, 5 mai 2019, ora 11.00, Ioan Stanomir a susținut conferința cu titlul România, 1989 / 2019 - o fotografie, după treizeci de ani. Despre conferințăUnde ne aflăm, la trei decenii după anul 1989? Care sunt factorii care au modelat  România de astăzi? Care este locul acestui interval în durata secolului scurs de la anul 1918? Acestea sunt întrebările de la care porneşte conferinţa de faţă. Ea nu intenţionează să ofere răspunsuri definitive, ci doar să încurajeze exerciţiul  lucidităţii patriotice. Fără aceasta din urmă, patria noastră nu–şi poate edifica un viitor întemeiat pe libertate şi demnitate umană. Ioan Stanomir Despre Ioan StanomirIoan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Printre volumele publicate se numără Conştiinţa conservatoare: Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator: De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete şi memorie: Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii: Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul şi pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Sfinxul rus: Idei, identităţi şi obsesii (2015), Comunism inc. (alături de Angelo Mitchievici, Humanitas, 2016), Rusia, 1917: Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și autoritarism (Humanitas, 2017), eseul Umbra Rusiei, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase (Humanitas, 2018), La Centenar. Recitind secolul României Mari  (Humanitas, 2018).

Difuzare online Duminică, 7 aprilie 2019, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Andrei Oișteanu a susținut conferința cu tema Evreii din România în context european: asemănări și deosebiri. Despre conferințăIstoria evreilor din România este mai puţin cunoscută în lume. Alte comunităţi evreieşti din Europa răsăriteană (Rusia, Polonia şi chiar Ungaria) au fost mai vocale şi mai vizibile. Încerc să dau culoare acestei pete, dacă nu chiar albe, măcar gri. Mai ales că a fost o comunitate numeroasă şi importantă. În 1939, evreii din România Mare numărau aproape un milion de suflete, fiind a treia comunitate din Europa şi a patra din lume, după Polonia, Uniunea Sovietică şi SUA. O comunitate cvasi-eterogenă, dar unitară, cu un aport deosebit la istoria politică, economică şi culturală a României. O treime dintre ei au pierit în Holocaust, ceilalţi au fugit din calea comunismului. Evenimentul fundamental care a marcat diferenţa dintre evreii din România şi cei din Europa a fost neacordarea cetăţeniei evreilor-români odată cu adoptarea Constituţiei „liberale” din 1866. România a ratat sincronizarea cu Europa, un fapt cu consecinţe socio-politico-culturale majore: apariţia antisemitismului economic (pe lângă cel rasial şi religios); întărirea instituţiilor comunitare proprii; apariţia avant la lettre a mişcării sioniste în spaţiul românesc etc. Evreii din România sunt altfel pentru că (şi în măsura în care) România este altfel. Andrei Oișteanu Despre Andrei OișteanuAndrei Oişteanu este antropolog, istoric al religiilor şi al mentalităţilor, fiind membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română). Este profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice (Univesitatea Bucureşti). Este membru al Grupului pentru Dialog Social. În ultimii ani a publicat la Editura Polirom următoarele cărţi: Imaginea evreului în cultura română (2012), carte tradusă în engleză, germană, franceză, maghiară şi italiană (mai multe premii în România, Italia, Belgia, Israel, printre care Premiul Academiei Române, Premiul B’nai B’rith Europe, Premiul Uniunii Scriitorilor – Asociaţia Bucureşti); Grădina de dincolo (2012); Cutia cu bătrâni (2012); Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească (2013), tradusă în engleză şi italiană; Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi I.P. Culianu (2014); Narcotice în cultura română (2014), tradusă în germană (Premiul Special al Uniunii Scriitorilor); Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură (2016, 2018), în curs de traducere în engleză (Premiul “Scriitorii anului 2016”). Andrei Oişteanu a fost distins cu Ordinul Naţional Steaua României de Preşedintele României (2006) şi cu Ordine della Stella della Solidarietà Italiana de preşedintele Italiei (2005).  

Difuzare online Duminică 24 februarie 2019, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Toni Grecu a susţinut conferinţa cu tema Să fim veseli ca să nu fim trişti. Despre Toni Grecu Născut în 1959 la Iași, Toni Grecu a urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, susținând individual sau în diferite formule spectacole în cadrul cenaclurilor studențești. Tot în acea perioadă formează alături de alți colegi Grupul Divertis. Cariera de inginer este scurtă, intensă si nesemnificativă, dar îl ajută să ajungă la București unde, imediat după Revoluție, renunță la calculatoare și se dedică exclusive activității artistice, atât pe scenă cât și la televizor. În anii '80, susține cu Divertis mai multe turnee prin țară în cadrul unor manifestări studențești precum Galele Amfiteatru, Cenaclul Moldavia, Serbările Mării sau Serbările Zăpezii. În 1983 câștigă premiul întâi la Festivalul Național de Umor Studențesc, atât individual, la secțiunea monolog, cât și cu Divertis. În 1988, alături de Doru Antonesi, scrie texul pentru one man show-ul Astă seară stau Acasă, pus în scenă de Silviu Purcărete și jucat magistral de Ștefan Iordache la Teatrul Mic. A fost un spectacol apreciat, unic în felul lui în primul rând pentru curajul și duritatea satirei pe subiecte de actualitate. Reprezentația, care s-a jucat cu casa închisă, parcă avea să prezică sfârșitul regimului comunist. Din 1990 începe, împreună cu Divertis, activitatea de televiziune, mai întâi la TVR apoi la Pro TV și Antena 1, în calitate de prezentator și scenarist. Alături de Divertis a jucat în peste 1000 de spectacole și în sute de emisiuni TV, obținând adevărate recorduri de audiență. Se retrage din Divertis în 2008 și continuă seria de emisiuni TV într-o formulă nouă, cu proiectul „Serviciul Român de Comedie” la Pro TV pentru încă cinci ani. Realizează apoi news comedy show-ul „Superjurnal” la Digi24, pentru două sezoane în 2015. Între timp scrie împreună cu Adrian Onciu scenariul comediei S-a furat mireasa în 2012 și realizează în 2012-2013 sitcomul Spitalul de Demență, tot pentru Pro TV. Urmând trendul general, din 2016 începe să lucreze ca scenarist și realizator la proiecte de comedie pentru mediul online, care adună milioane de vizionări. Reia activitatea de scenă și, împreună cu Cătălina Grama - Jojo, Cătălin Neamțu, Claudiu Maier și Cosmin Natanticu, face spectacolul de umor O zic din viața mea, un mix de comedie de mai multe genuri, monolog, impro, scheci, stand-up, parodie, imitație, care se va relua în curând într-o nouă stagiune. Toni Grecu, care în2010 a primit Premiul UNITER la categoria spectacol de divertisment, „pentru contribuția Domniei Sale la istoria vie a umorului românesc”, va susține la Teatrul Național București o conferință despre umor, haz de necaz și cormoranii de piscină.