Conferințele TNB

Difuzare online Duminică, 31 mai, începând cu ora 11.oo, Sala Atelier a Teatrului Naţional va fi gazda unei întâlniri inedite - Neagu Djuvara: Actor şi interpret de poezie. Pentru a treia oară pe scena TNB, Neagu Djuvara, rafinat om de cultură, diplomat de carieră, cu o viaţă tumultoasă, petrecută în mare parte în Africa şi la Paris, şef în serviciile occidentale de spionaj din timpul celui de-al II-lea război mondial, ne va surprinde printr-o ipostază necunoscută publicului larg, aceea de interpret al unor versuri din lirica franceză şi română. Selecţia poemelor aparţine conferenţiarului şi dovedeşte marea sa lejeritate în a parcurge teritoriile vaste ale poeziei. Despre Neagu Djuvara: Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). În 1972 obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică.  Este numit secretar de legaţie la Stockholm, de guvernul Sănătescu. Va rămâne în Suedia până în 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Se hotărăşte să rămână în exil, militând, până în 1961, în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I" etc). În 1961 pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va rămâne timp de 23 de ani, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică. Din 1984 este secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991 este profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D.Xenopol" din Iaşi precum şi al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga" din Bucureşti. Dintre numeroasele sale lucrări amintim: Le droit roumain en matière de nationalité, Paris, 1940 (teză de doctorat); Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor, Humanitas, 1999; Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; Aromânii - istorie, limbă, destin, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, ed. a IX-a, 2008; Amintiri din pribegie, Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008; versiune franceză: Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990), L'Harmattan, Paris, 2004; Există istorie adevărată?, Humanitas, ed. a III-a, 2008. P r e s ă "Într-o discuţie în care mi s-a confesat, domnul Djuvara mi-a spus că a ascuns în dânsul de multe ori un actor potenţial şi un iubitor de vorbe frumoase, de poezie în special, şi vrea să le facă publice" (Ion Caramitru)  Realitatea FM: Ion Caramitru: Neagu Djuvara mi s-a confesat că este, uneori, un actor potenţial

Difuzare online Războiul de șaptezeci și șapte de ani este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului Neagu Djuvara, o sintagmă ce are șanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Așa cum se vorbește azi de Războiul de treizeci de ani, Războiul de o sută de ani din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagrație mondială (1914) și prăbușirea Uniunii Sovietice (1991) are toate șansele de a se impune atenției opiniei publice drept o epocă pe care și-a pus pecetea, implacabil și în ultimă instanță, marele război pentru revelarea puterii americane, căreia îi revine pe mai departe rolul de a domina ultima fază a civilizației occidentale. Doar că vremea „împărăției“ Statelor Unite va fi de scurtă durată, pentru a lăsa locul unei lungi perioade de dezordine generală și de tulburări haotice.

Duminică, 1 martie 2020, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Acad. Sabina Ispas va susține conferința cu titlul 1 martie, "cap de primăvară". Despre conferințăLuna martie, numită de români marţ sau mărţişor, provine din latinescul Martius. Pentru zonele cu climă temperată şi patru anotimpuri, este prima lună de primăvară. În calendarul iudaic, pe care îl amintim pentru a avea o perspectivă istorică obiectivă asupra marilor sărbători din calendarul tradițional, prima lună, Nisan este martie - aprilie, când are loc sărbătoarea Paştilor, în intervalul dintre 15 - 22. Sărbătoarea care semnifică eliberarea din robie, este o sărbătoare a primăverii, care are străvechi legături cu agricultura. În vechiul calendar roman, 1 martie marca Anul Nou. Poziţia lunii martie în cadrul primăverii, unul dintre cele patru sezoane caracteristice pentru clima României, ne determină să o asociem cu momentul revigorării vegetalului adormit sau amorţit, al trezirii la viaţă a plantelor. Pentru comunitatea românească, „codul vegetal” este unul dintre reperele determinante pentru definirea identităţii culturale. Între persoana umană şi vegetal sunt făcute substituţii şi analogii, mai ales după modelul euharistic, prin care s-a înlocuit sacrificiul sângeros cu cel al vegetalului prelucrat: grâu – pâine - colac, strugure - vin. Acad. Sabina Ispas       Despre Acad, Sabina IspasMembru titular al Academiei Române din 2009; Director general al Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“Absolventă a Facultății de Limba şi Literatura Română a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi și a Facultății de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, specialitatea folcloristică.Doctorat în ştiinţe filologice la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti.Autoare sau coautoare a mai multor cărți de specialitate, între care: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic, vol. I-V, 1985 - 1989; Lirica populară de dragoste, 1985; Flori dalbe de măr. Din poezia obiceiurilor de iarnă, 1987; Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, 1995; Sub aripa cerului, 1998; Omul românesc, 2000; Povestea cântată, 2001; Cultură orală și informație transculturală, 2003; Siminoc și Busuioc. Basme românești, 2005.Deține mai multe premii prestigioase, printre care: Premiul special al juriului pentru studii etno - antropologice, Pitrè-Salomone Marino, al Centrului Internaţional de Etnoistorie, Palermo – Italia (1989) pentru lucrarea în patru volume Lirica de dragoste. Index motivic şi tipologic; Premiul Simion Florea Marian al Academiei Române (1995) pentru lucrarea Cântecul epic eroic în context sud-est european. Cântecele peţirii; Premiul Etnos (2000) pentru întreaga activitate; Premiul „Constantin Brăiloiu” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric”, oferit de Erste Group Immorent România IFN SA, (2013) pentru lucrarea Rosturi și moravuri de odinioară.

Duminică, 16 februarie 2020, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, va avea loc conferința România în care m-am întors, conferință susținută în limba română de către E. S. Andrew Noble, Ambasadorul Marii Britanii la București. Despre conferință„Mă bucur foarte mult să mă întorc în România. După cum probabil știți, am stat trei ani la București, din 1983 până în 1986. Deci am revenit în România, dar am impresia că am ajuns pentru prima oară în România. Altădată am fost în România socialistă, iar acum este o țară diferită, cu un popor care trăiește foarte altfel decât atunci. Deja, în trei săptămâni, am avut niște experiențe care nu ar fi fost posibile în cei trei ani pe care i-am avut în România.”Andrew Noble la prima sa conferință de presă în calitate de Ambasador al Marii Britanii la București  Despre Andrew NobleDin 2018 Ambasador în România2014 - 2017 Ambasador în Algeria2009 - 2013 Berlin, Șef adjunct al Misiunii, Consul-General și Consilier (politic)2007 - 2009 Ministerul britanic de Externe (FCO), Director Departament pentru Securitate și Proprietăți2005 - 2007 Ministerul britanic de Externe, Director Departament pentru Securitate2001- 2005 Atena, Șef adjunct al Misiunii și Consul-General1998 - 2001 Ministerul britanic de Externe, Director adjunct, Departamentul pentru Politica de Securitate1994 - 1998 Cape Town / Pretoria, Șeful Secției Politice1991 - 1994 Ministerul britanic de Externe, Ofițer, ulterior Șef adjunct, Departamentul de Coordonare a Securității1989 - 1991 Ministerul britanic de Externe, Ofițer în cadrul Departamentului Comunității Europene1987 - 1989 Bonn, Secretar II (relații bilaterale și politică externă)1986 - 1987 Detașat la Ministerul de Externe al Germaniei1983 - 1986 București, Secretar III și ulterior II (Politic)1982 Se alătură Ministerului britanic de Externe *Cariera ambasadorului Noble a început în România anului 1983, cu prima samisiune diplomatică în afara Marii Britanii de la angajarea în cadrul Ministeruluibritanic de Externe, un an mai devreme. Andrew Noble a petrecut trei ani înRomânia comunistă ca atașat de presă al Ambasadei britanice, trei ani dificili în care a suferit de frig, de foame și, mai ales, de pe urma lipsei de încredere între oameni. Ca diplomat străin, nu putea comunica cu românii – știa că puținii care seîntâlneau și vorbeau cu el sau cu alți colegi diplomați erau monitorizați de Securitate și trebuiau să raporteze conținutul discuțiilor. Neavând cum să-șidesfășoare activitatea diplomatică la un nivel optim, actualul ambasador a profitat de anii petrecuți în România pentru a învăța cât mai bine limba (pe care acum o vorbește impecabil) și a afla cât mai multe despre cultura țării, prinlecturi, dar și călătorii dese în afara capitalei, în Bucovina (de unde mai are și acum o colecție de ouă de Paște pictate manual), Maramureș sau Transilvania. Trei decade mai târziu, în august 2018, și după numeroase alte misiuni diplomatice în întreaga lume, de la Germania, la Grecia, Africa de Sud și Algeria, Andrew Noble revenea în România. A descoperit o țară complet schimbată, cu o presă liberă și un domeniu cultural impresionant, cu o populație liberă și activă, care beneficiază de noi oportunități după recâștigarea libertății, odată cu prăbușirea spectaculoasă a regimului comunist, în decembrie 1989. A descoperit o țară atractivă din punct de vedere comercial, cu angajați extrem de bine pregătiți profesional, cu înalte competențe de IT și de limbă. L-au impresionat instituțiile sale cheie create într-un timp atât de scurt, care veghează la respectarea democrației și la siguranța cetățenilor, și spiritul civic al acestui popor, redobândit, pas cu pas, în ultimii 30 de ani. Dar, în mod special, a redescoperit oamenii și legăturile strânse ale românilor cu britanicii, în domeniul caritabil, al culturii, al educației, al afacerilor sau pur și simplu puternicele legături de prietenie sau de rudenie între oamenii celor două țări.„România în care s-a întors” este frumoasă, luminoasă și, mai ales, umană! Este schimbată și impresionantă! Este puternică, pozitivă și, mai ales, este liberă! #30YearsOfFreedom #30 de ani de libertate    

Duminică, 2 februarie 2020, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Marius Oprea va susține conferința cu tema În căutarea poporului pierdut. Arheologia victimelor comunismului în România. Despre conferință Conferința prezintă, pornind de la ilustrarea unor cazuri particulare, activitatea de căutare și găsire a osemintelor celor uciși fără judecată de către Securitate în execuții sumare, precum și a celor morți în urma înfometării și a torturii în temnițele și lagărele de muncă ale regimului comunist. Această activitate de pionierat, începută de Marius Oprea și de echipa sa de arheologi în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, creat de el în 2005, a dus la deshumarea a peste o sută de victime ale regimului, dintre care o parte au fost redate familiilor, iar alții își așteaptă încă identificarea, prin teste ADN. Dincolo de caracterul științific sau de investigația istorică, se regăsește un sens profund uman și creștin, prin găsirea morților aruncați în gropile comune, unde au fost aruncați neștiuți și fără cruce, și reînhumarea lor după rânduială. În conferința sa, Marius Oprea prezintă cele mai impresionante momente din cele 42 de campanii arheologice desfășurate pe parcursul ultimilor 14 ani, de identificare a acestor oameni, poporul nostru pierdut, care se ridică din mormintele lor pentru a ne arăta adevăratul chip al comunismului - cel al morții. Marius Oprea        Despre Marius Oprea Marius Oprea (n. 1964 la Târgoviște) a studiat istoria la Universitatea din București și este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul si evoluția Securității (1948-1964). A fost consilier al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu, fiind implicat în elaborarea Legii de deconspirare a Securităţii, şi a făcut apoi parte din echipa de consilieri a preşedintelui Emil Constantinescu şi a prim-ministrului Călin Popescu-Tăriceanu, pe probleme de analiză politică, luptă împotriva corupţiei şi securitate naţională. A lucrat ca ziarist la revista Cuvântul şi a fost corespondent al postului de radio Europa Liberă la Bucureşti. A creat, în decembrie 2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l-a condus până în 2010 şi unde, în prezent, lucrează ca şef al Compartimentului de Investigaţii Speciale. Este autorul a numeroase articole privind istoria Securității, dar a început prin a publica o istorie a vechilor cărți românești (Plimbare pe ulița Tipografiei, 1996). Articolele sale despre poliția politică din România, publicate în presă, difuzate la postul de radio Europa Liberă, incluse în culegeri de studii și publicații academice, au fost urmate de volumul Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989 (Polirom, 2002), premiat de Asociația Editorilor din România drept cea mai bună carte de istorie a anului. În același an, la aceeași editură, a coordonat volumul Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică și a publicat (în colaborare cu Stejărel Olaru) Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov. În 2006 a publicat la Editura Humanitas volumul de eseuri Zorba și catedrala. 59 de povestiri de la frontieră, urmat, în același an, la Editura Polirom, de Chipul morții: în dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului. În 2008, la Editura Humanitas a apărut sub semnătura sa Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu și taina Rugului Aprins, iar la Editura Polirom, monografia Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948‑1964). Urmează, în 2009, volumul de povestiri Șase feluri de a muri, iar în 2012, la Jurnalul Național, Adevărata față a lui Traian Băsescu. A scris patru volume de poezii, Solo de tamburină (1999, Editura Paralela 45), America! America! (2008, Editura Cartea Românească), Întâlnire cu Apostol și Rețeta fericirii (apărute în 2012 și 2015 la Editura Grinta). A mai publicat Mafia arabă în România. De la Ceaușescu la Iliescu (2016, Editura Corint), Moștenitorii Securității (2018, ed. a II‑a revăzutăși adăugită, Editura Polirom) și romanele Turma păstorului mut (2016, Editura Polirom) și Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit (2017, Editura Polirom). A realizat, împreună cu Nicolae Mărgineanu, două filme documentare, Execuția și Patru feluri de a muri, ce reflectă preocuparea sa pentru identificarea rămășițelor celor care au fost uciși de Securitate. S‑a făcut cunoscut publicului larg prin acțiunile de deconspirare a aparatului represiv comunist și activitatea lui a fost pe larg reprezentată, fiind protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate, realizat de Mirel Bran și Jonas Mercier, și al cărții La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime, scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), apărută în traducere în Spania și România (la Editura Corint).

Vizionează online Duminică, 19 ianuarie 2020, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Prof. Dr. Dinu Antonescu a susținut conferința Impactul comunismului asupra medicinii românești. Despre conferințăPentru a putea aprecia impactul comunismului asupra medicinei românești, se face inițial o analiză a situației medicale din anii premergători celui de al doilea razboi mondial. Se demonstrează că în 80 de ani, din 1859 până în 1940, medicina românească a cunoscut o devoltare impetuoasă, care a plasat-o în contextul medicinei europene. Aceasta însemna nu numai că profesorii ei şi o parte din medici erau formaţi în totalitate sau cel puţin specializaţi în centre europene de prestigiu, că organizarea sanitară şi cea universitară era asemănătoare cu cea apuseană, dar şi că performanţele ei erau la nivel european, că erau apreciate peste hotare şi că exista o legătură permanentă, un schimb fructuos de idei între medicina românească şi cea apuseană.Comunismul a adus şi în medicină, ca şi în toate celelalte aspecte ale vieţii sociale, o totală răsturnare de valori! Era admisă o singură ideologie, cea marxistă, era dezavuată şi interzisă orice altă optică asupra fenomenelor sociale, istorice, politice. S-au ideologizat toate disciplinele medicale, în special cele care se pretau la interpretări, ca biologia de exemplu, introducându-se noţiuni şi teorii pseudo-ştiinţifice. Era aproape obligatoriu ca orice nume de savant occidental să fie premers de un nume rusesc, precum era obligatorie şi preamărirea ştiinţei medicale sovietice. S-a înlocuit selectarea pe baza valorii cu criteriul politic și al originii sociale, ajungând în funcţii medicale de conducere persoane impuse de forurile comuniste, fără pregătirea corespunzătoare şi fără autoritate morală şi profesională. S-au utilizat minciuna, delaţiunea, şantajul, teroarea, pentru a intimida şi a obliga pe profesori şi pe medici să se alăture doctrinei comuniste şi pentru a le anihila personalitatea şi a-i îndepărta din funcţie pe cei care nu acceptau compromisul. S-a impus o izolare completă în spatele „cortinei de fier”, contactele cu lumea medicală occidentală fiind permise numai elitelor comuniste. Decalajul dintre medicina românească şi cea occidentală s-a accentuat progresiv în tot cursul perioadei comuniste. Sunt date numeroase exemple.Comunismul a distrus medicina românească iar urmările se fac resimțite până astăzi! Prof. Dr. Dinu Antonescu              Despre Dinu AntonescuMedic primar, ortopedie - traumatologie Născut în 1935, la Ploieşti. Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj (1952 – 1958), absolvită ca şef de promoţie.Activitate: Asistenţă medicală: medic primar din 1971 (Clinica Ortopedie Spital Brâncovenesc); şef secţie Ortopedie Spitalul Foişor 1991 – 2001; Învăţământ: UMF Carol Davila: Profesor 1992 - 2001; profesor consultant din 2001. Cercetare: doctor în ştiinţe medicale 1970; Cercetător ştiinţific principal Gr.I din 2001.Publicaţii: prim autor în volumele: Semiologia aparatului locomotor în monografia Semiologie Medicală sub redacția I. Bruckner Edit. Medicală 2002; Fracturile generalități în Tratat de Patologie chirurgicală sub redacția N. Anghelescu Edit Medicală 2001; Tumorile aparatului locomotor, şi Tratamentul chirurgical al reumatismului inflamator în Tratat de Medicină Internă, Reumatologie sub redacția R. Paun Edit. Medicală 1999; Actualități în Ortopedie și Traumatologie în Actualități în Chirurgie sub redacția E. Constantinescu, Edit Medicală 1989;  Elemente de patologie Osteo-articulară Edit Teora 2000; Diseases of the foot in Dečja Ortopedija sub redacția Zoran Vukašinović Beograd 1999; Corectarea deviațiilor coloanei vertebrale Edit. Medicală, colecția medicina pentru toți, 1993; Metode de calcul și tehnici experimentale de analiza tensiunilor în Biomecanica Edit tehnica 1986; Elemente de Ortopedie şi traumatologie pentru studenţi, Publisar 1999.Distincţii: Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer 2000, Ordinul “Coroana României, în grad de Ofițer”, 2014.

Duminică, 22 decembrie 2019, ora 11.00, la Sala Mică a TNB va avea loc conferința Revoluția - 30 de ani. Profitori și beneficiari ai Revoluției. O dezbatere a revistei „22” la Teatrul Național București. Despre conferințăSunt 30 de ani de la revoluția românilor. Persistă întrebări fără răspuns despre vinovații pentru morții Revoluției, despre felul cum s-au poziționat instituțiile statului și politicienii față de nevoia de adevăr.Dar există și întrebări mai generale despre evoluția României în cele trei decenii, despre dreptatea socială, despre câștiguri și pierderi. Acestea vor fi temele puse în discuție de Revista „22” la ediția din 22 decembrie 2019, ora 11 a Conferințelor Teatrului Național București sub titlul Revoluția - 30 de ani.Profitori si beneficiari, dezbatere care va avea loc în Sala Mică a TNB. Moderată de jurnalista Brîndușa Armanca, dezbaterea are invitați de prestigiu care vor contura o imagine consistentă a României postdecembriste: Andreea Pora, redactor-șef al revistei, Prof.univ.Dr. Andrei Cornea - editorialist, Germina Nagâț - membră în Colegul CNSAS, Andrei Oișteanu, scriitor și Dan Perjovschi, artist plastic, designerul revistei.Contribuțiile din sală vor completa tabloul și vor reitera practica dialogului deschis despre ceea ce ne preocupă pe toți. Invitați: Andreea Pora, Andrei Cornea, Germina Nagâț, Andrei Oișteanu, Dan PerjovschiModerator: Brîndușa Armanca Desenul afișului de Dan Perjovschi

Seria Conferințelor TNB în parteneriat cu cele mai importante reviste românești de cultură continuă, în luna decembrie, cu două dezbateri organizate de Revista 22. Duminică, 8 decembrie 2019, ora 11.00, la Sala Mică a TNB va avea loc conferința 1989-2019: Eșecul liberalismului?Invitați: Andrei Cornea, Raluca Alexandrescu, Sorin Ioniță, Octavian ManeaModerator: Ștefan Vianu   Desene de Dan Perjovschi

Difuzare online Duminică, 8 decembrie 2019, de la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB a avut loc conferința Silvia Colfescu la povești cu Anamaria Smigelschi: Despre boema românească din anii '70-'80. Revedere cu arta lui Ion Alin Gheorghiu și Vladimir Șetran. Despre conferință După o primă conferință susținută la TNB în 2018, cu titlul Povești din București - un oraș cu vocația supraviețuirii, scriitoarea și graficiana Silvia Colfescu revine cu o nouă conferință, de data aceasta sub forma unui dialog cu graficiana Anamaria Smigelschi. Sunteți invitați la o discuție despre fascinanta boemă a anilor ’70-’80, dar și la o revedere cu arta plastică a lui Ion Alin Gheorghiu și a lui Vladimir Șetran, o parte dintre tablourile acestora fiind expuse permanent în foaierul Sălii Atelier.  Silvia Colfescu este absolventă a Facultății de Istoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (azi Universitatea Națională de Arte). Co-fondatoare a editurii Vremea din București, este traducătoare din franceză și engleză, ilustratoare, scriitoare. Bibliografie selectivă: 1982 – O familie veselă, Ed. Ion Creangă, Buc., republicat 1990, Ed.Vremea, Buc.; 1985 – Dicționarul limbii române pentru elevi, secțiunea arte plastice, Ed. Didactică și Pedagogică, republicat 1999 Ed. Cartier, Buc.; 2000 - București, ghid istoric, turistic, artistic, Ed. Vremea, Buc., republicat în 12 ediții actualizate; 2004 – Două luni în Europa, Ed. Vremea, Buc.; 2009 – Pisici din Bucureşti – Cats of Bucharest, Ed. Vremea, Buc.; 2013 – Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, Ed. Vremea, Buc.  Anamaria Smigelschi este fiica arhitectului Victor Smigelschi, fiu al pictorului ardelean de origine poloneză Octavian Smigelschi, și a Mariei Anna Giuseppina Trinchieri, de origine italiană. A fost căsătorită cu pictorul Ion Alin Gheorghiu, decedat în 2001. Artist plastic - grafician, Anamaria Smigelschi a fost distinsă de-a lungul carierei cu numeroase premii naţionale şi internaţionale; a făcut grafică de şevalet, gravură, concepție grafică pentru reviste ilustrate, emisiuni de televiziune, grafică publicitară şi afiş, grafică de carte. Este autoarea a opt cărţi pentru copii şi a ilustrat nenumărate altele. A publicat la Editura Humanitas volumele de memorii "Gustul, mirosul și amintirea" (2013) "Mai de ieri, mai de departe"(2015) şi la Editura Vremea "Trecători Trecători" (2019) 

Duminică, 24 noiembrie 2019, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB va avea loc conferința România literară în dialog cu cititorii. Participă: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Cristian Pătrășconiu, Răzvan Voncu Invitați speciali: Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Livius Ciocârlie, Alex Ștefănescu, Mihai Zamfir