Știri

Dumincă, 28 martie, ora 11.oo, la Sala Atelier, profesorul, poetul, criticul și istoricul literar Ion Pop va susține conferința intitulată Din avangardă în ariergardă. „Din avangardă în ariergardă este traseul „modernismului extremist" românesc, urmărit analitic de conferință. Tema ar putea fi formulată și prin sintagma: „Avangarda literară românească și politica". Pornind de la exigențele exprimate programatic de diversele grupări de avangardă,  care vizau ruptura față de tradiții și convenții literare și artistice și, implicit, inovația radicală a limbajului, o totală libertate și disponiblitate a spiritului creator, se evidențiază alterarea treptată a acestor programe, pe măsura „angajării" politice   a unor militanți avangardiști. Este o situație ce se agravează odată cu ocupația sovietică și instalarea regimului comunist la noi după 1944.  În contradicție radicală cu aspirațiile inițiale, foștii contestatari ai ordinii burgheze, dar și ai oricăror subordonări față de „oficialitate", încep să-și renege propriul trecut, aliniindu-se „adevăratei avangarde" a partidului unic și doctrinei sale „realist-socialiste". Nu se scapă din vedere nici consecințele acestei demisii în perioada imediat următoare, cu dificilele eforturi de recuperare din anii '60 ai secolului trecut și cu ecourile acestora asupra generațiior mai noi." (Ion Pop)   Despre Ion Pop: Ion Pop (n. 1941), Profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca. A condus, ca redactor șef, apoi ca director, revista "Echinox", între anii 1969 și 1983. A fost director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993) și decan al Facultății de Litere a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj (1996-2000). A publicat volumele  de poezie : Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cumințenie (1969), Gramatică târzieSoarele și uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere și albine (2010). (1977), Este autorul unor studii de critică și istorie literară : Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generațiiNichita Stănescu - spațiul și măștile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmentareJocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viață și texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007) , "Echinox".Vocile poeziei (2008). (1973), (1983), A realizat două serii de interviuri, publicate în volumele:  Ore franceze, I-II, 1979, 2002). A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1973, 1979, 1985, 2001, 2008.  Premiul Academiei Române (1985). A coordonat Dicționarul analitic de opere literare românești (4 vol. 1998-2003, reeditat în două volume în 2007). A realizat o antologie a avangardei literare românești, La réhabilitation du rêve, Paris-București, 2006. Traduceri din Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricoeur, Benjamin Fondane, Paul Morand.   Pentru mai multe informații legate de bilete și rezervări: 021/314 71 71 (Agenția de bilete).   Vă așteptăm cu plăcere!

Ziua Mondială a Teatrului este un prilej de sărbătorire a Teatrului în nenumăratele sale forme. Teatrul este o sursă de divertisment și inspirație care are puterea de a uni diversele culturi și popoare din întreaga lume. Dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa și informa. În toată lumea se joacă teatru, dar nu întotdeauna într-o sală clasică. Spectacolele pot avea loc într-un mic sat din Africa, lângă un munte din Armenia, sau pe o insuliță din Pacific. Este nevoie numai de un spațiu și de public. Teatrul ne poate face să zâmbim și să plângem, dar ar trebui să ne facă și să gândim sau să analizăm. Teatrul este o muncă de echipă. Cei care se văd sunt actorii, însă există și niște oameni extraordinari care nu sunt vizibili. Acești specialiști sunt la fel de importanți ca actorii, deoarece diferitele lor capacități sunt cele care fac posibilă producția teatrală. De aceea, orice bucurie sau succes trebuie împărțite cu ei. 27 martie este data oficială la care se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului. Din multe puncte de vedere, fiecare zi ar trebui considerată o zi a teatrului, fiindcă avem datoria de a purta mai departe tradiția divertismentului, de a educa și de a lumina publicul, fără de care noi nu am exista.   Judi Dench Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internațional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI și de comunitatea teatrală internațională. Diverse evenimente teatrale naționale și internaționale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internațional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitația ITI, o personalitate de renume mondial împărtășește reflecțiile sale asupra Teatrului și asupra păcii între oameni. Primul Mesaj Internațional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franța) în 1962. Autori ai mesajului internațional dedicat Zilei Mondiale a Teatrului 2010 Judi DENCH 2009 Augusto BOAL 2008 Robert LEPAGE 2007 Sultan bin Mohammed AL QASIMI 2006 Victor Hugo RASCON BANDA 2005 Ariane MNOUCHKINE 2004 Fathia EL ASSAL 2003 Tankred DORST 2002 Girish KARNAD 2001 Iakovos KAMPANELLIS 2000 Michel TREMBLAY 1999 Vigdís FINNBOGADÓTTIR 1998 50th Anniversary of ITI - Mesaj Special 1997 Jeong Ok KIM 1996 Saadalla WANNOUS 1995 Humberto ORSINI 1994 Vaclav HAVEL 1993 Edward ALBEE 1992 Jorge LAVELLI - Arturo USLAR PIETRI 1991 Federico MAYOR, Director General al UNESCO 1990 Kirill LAVROV 1989 Martin ESSLIN 1988 Peter BROOK 1987 Antonio GALA 1986 Wole SOYINKA 1985 André-Louis PERINETTI 1984 Mikhaïl TSAREV 1983 Amadou Mahtar M'BOW, Director General al UNESCO 1982 Lars af MALMBORG 1981 mesaje naționale 1980 Janusz WARMINSKI 1979 mesaj național 1978 mesaj național 1977 Radu BELIGAN 1976 Eugène IONESCO 1975 Ellen STEWART 1974 Richard BURTON 1973 Luchino VISCONTI 1972 Maurice BEJART 1971 Pablo NERUDA 1970 Dimitri ȘOSTAKOVICI 1969 Peter BROOK 1968 Miguel Angel ASTURIAS 1967 Hélène WEIGEL 1966 René MAHEU, Director General al UNESCO 1965 Anonim 1964 Laurence OLIVIER - Jean-Louis BARRAULT 1963 Arthur MILLER 1962 Jean COCTEAU

Sâmbătă, 27 martie, se pun în vânzare biletele până pe data de 18 aprilie. Programul poate fi consultat în calendar - zilele marcate cu roșu. Vă așteptăm la Național!

Teatru după Teatru Am fost veșnic obsedat de timpul pe care omul îl are la dispoziție numai pentru el. Dacă împărțim orele zilei, așa cum cere disciplina vieții, avem 8 ore pentru somn, 8 ore pentru a lucra la stăpân și 8 ore pentru noi înșine. Dacă mai adaugi și timpul petrecut în tren, mașină sau metrou, el mai scade cu puțin. Calculul nu ține cont de intensitatea unor fapte care pot compensa pierderea de timp. Dragostea, creația, bucuriile mărunte ale vieții pot fi calculate altfel. Ceasul nu răspunde la asemenea solicitări. Numai Einstein poate oferi o explicație, și aceea relativă, la cum reușește omul să atingă sentimentul veșniciei. Mai contribuie aici și puterea dedublării, efectul unei filosofii care ia în calcul apropierea omului de Dumnezeu și capacitatea lui de sacrificiu. Visul mai adaugă timp și spaimei de a fi doar trecător pe acest pământ. Adunate la un loc, cioburi de oglindă a realității, toate aceste elemente ne trimit spre teatru, spre cunoașterea de sine care garantează supraviețuirea speciei în disprețul miilor de accidente ale vieții. Teatrul te pândește ca să te închidă între ziduri, unde poți găsi liniștea de care ai nevoie pentru a gândi liber și spontan. Unde, dintr-odată, te trezești copil gata de a pune mâna fie pe o floare, fie pe un buzdugan. Unde poți fi sigur că visezi aievea. Că ochii tăi deschiși văd lumea așa cum este, nu cum vrea să pară, unde, dacă adormi, pierzi șirul de surprize care ți sau rezervat. Când vii la Teatru, să-ți iei în ghiozdan și gustarea de a doua zi. Ai să uiți de tine și-o să-ți fie foame, chiar la miezul nopții, când, cu ochii mari deschiși, vei simți că viața are pentru tine un loc rezervat în stal. Tot timpul.   Președinte UNITER Ion Caramitru

La sfârșitul lunii martie, Teatrul Național București prezintă, în Italia, Lecția de Eugène Ionesco. Spectacol de succes din repertoriul Teatrului Național din București, Lecția de Eugène Ionesco, în regia lui Horațiu Mălăele, va fi prezentat la Barberino di Mugello și Florența, în perioada 26 - 31 martie 2010. Cele patru reprezentații ale turneului cu Lecția în Italia fac parte dintr-un proiect internațional, realizat de Catalyst și Regiunea Toscana, în colaborare cu Associazione Teatro Puccini, Primăria din Barberino di Mugello, sub patronajul Ambasadei României în Italia. Regizor și protagonist al spectacolului, alături de actrițele Aylin Cadîr și Natalia Călin, Horațiu Mălăele, aflat la prima montare la Naționalul bucureștean, a cules aplauze și aprecieri frumoase, în dubla sa calitate, din partea publicului și a criticilor. Horațiu Mălăele a văzut în Lecția lui Ionesco „o farsă tragică ce denunță atât absurditatea tezelor unice și exclusiviste, limbajul ca instrument al puterii, cât și relația letală dintre sexualitate și dictatură. Pe de altă parte, prostimea contemplativă, o masă de manevră la îndemâna casapilor investiți. Cum lumea n-a învățat mai nimic din greșelile istoriei, lecția acestui spectacol nu-și propune să fie un îndreptar moralizator și plicticos, ci mai degrabă o limpede oglindă″. Interpretul ne oferă un recital actoricesc de excepție, în spiritul autorului, valorificând, expresiv, teritoriul ofertant al absurdului prin mijloace actoricești (gest, mimică, voce) inspirat alese. Lecția se joacă vineri 26 martie și sâmbătă 27 martie la Teatrul Comunal Corsini din Barberino di Mugello, iar marți 30 martie și miercuri 31 martie, la Teatro Puccini din Florența.

La Teatrul Național București, duminică   28  martie, ora 11.00, în  Sala 99, Teatrul Național pentru Copii se aniversează pentru a 9-a oară!   Au trecut nouă ani de când în ziua de Florii, Teatrul Național pentru Copii își deschidea porțile. De atunci, în fiecare duminică, toți copiii care doresc să-și continue joaca sunt invitați pe scenă, într-un joc minunat, de-a Teatrul și de-a Povestea. Personajele din poveștile românilor, scrise cu tâlc de Mihai Eminescu, Ion Creangă, Petre Ispirescu, Ion Luca Caragiale i-au invitat pe cei mici să devină și ei Eroi de poveste. Nouă ani sunt mai mulți decât opt și mai puțin decât zece - numărul universului. Teatrul Național pentru Copii, avându-i în distribuție  pe Buna Poveștilor - Adina Cristescu, Clovnul cel Trist - Gabriel Spahiu și Magicianul Marian Râlea, continuă în această stagiune „judecata Poveștilor". Întreaga echipă vă mulțumește, celor care ați intrat în sala 99 a T.N.B., pentru aplauzele dumneavoastră. Un gând bun și primăvara să intre în sufletele voastre! Să așteptăm cu bucurie și credință „Sărbătoarea Paștelui", cea mai înălțătoare sărbătoare de peste ani.   Sărbători fericite vă urează  Teatrul  Național  pentru  Copii  și La Mulți Ani!   „Dacă vrei să fii erou de poveste, vino cu noi în lumea de vis!"

La sfârșitul lunii martie, Teatrul Național București prezintă, în Italia, Lecția de Eugène Ionesco. Spectacol de succes din repertoriul Teatrului Național din București, Lecția de Eugène Ionesco, în regia lui Horațiu Mălăele, va fi prezentat la Barberino di Mugello și Florența, în perioada 26 - 31 martie 2010. Cele patru reprezentații ale turneului cu Lecția în Italia fac parte dintr-un proiect internațional, realizat de Catalyst și Regiunea Toscana, în colaborare cu Associazione Teatro Puccini, Primăria din Barberino di Mugello, sub patronajul Ambasadei României în Italia. Regizor și protagonist al spectacolului, alături de actrițele Aylin Cadîr și Natalia Călin, Horațiu Mălăele, aflat la prima montare la Naționalul bucureștean, a cules aplauze și aprecieri frumoase, în dubla sa calitate, din partea publicului și a criticilor. Horațiu Mălăele a văzut în Lecția lui Ionesco „o farsă tragică ce denunță atât absurditatea tezelor unice și exclusiviste, limbajul ca instrument al puterii, cât și relația letală dintre sexualitate și dictatură. Pe de altă parte, prostimea contemplativă, o masă de manevră la îndemâna casapilor investiți. Cum lumea n-a învățat mai nimic din greșelile istoriei, lecția acestui spectacol nu-și propune să fie un îndreptar moralizator și plicticos, ci mai degrabă o limpede oglindă″. Interpretul ne oferă un recital actoricesc de excepție, în spiritul autorului, valorificând, expresiv, teritoriul ofertant al absurdului prin mijloace actoricești (gest, mimică, voce) inspirat alese. Lecția se joacă vineri 26 martie și sâmbătă 27 martie la Teatrul Comunal Corsini din Barberino di Mugello, iar marți 30 martie și miercuri 31 martie, la Teatro Puccini din Florența.

În perioada 18 martie - 3 mai, Muzeul Național de Istorie a României găzduiește expoziția Istoria la feminin, realizată cu efortul mai multor instituții de cultură. Vizitatorii pot admira obiecte de recuzită și mic mobilier din diferite epoci istorice, puse la dispoziție de Teatrul Național din București. Expoziția Istoria la feminin propune o imagine asupra feminității și a rolului femeii în istorie, pe teritoriul tării noastre, din epoca preistorică până în prezent. Podoabe, documente scrise, statui, fotografii stau mărturie rolului femeii în familie, societate și istorie, de-a lungul timpului.  De la Zeița-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic și frumoasele podoabele feminine, aparținând epocii bronzului, Istoria la feminin trece la femeia elină, retrasă în interiorul locuinței sale. Femeia din lumea romană este surprinsă ca deținătoare a unei oarecare independențe materiale, patrimoniale și juridice, ea fiind și cea care dă naștere celor dintâi asociații feminine. Deși mărturiile privind femeia dacică sunt puține, podoabele descoperite în urma săpăturilor arheologice denotă bun gust și eleganță. Câteva scene de pe Columna lui Traian și de pe monumentul triumfal de la Adamclisi o înfățișează zveltă, cu fața ovală și trăsături fine, ochi expresivi și buze frumos conturate. În Evul Mediu, indiferent de statutul social, odată cu căsătoria, femeia preia toate îndatoririle casei, tot ceea ce era de împlinit în interiorul și în jurul acesteia, în timp ce bărbatul se îngrijea de tot ceea ce era legat de lumea din afara căminului. Istoria la feminin intră într-o nouă etapă când, prin legea electorală din 1939, femeia româncă pătrunde în universul consacrat până atunci numai bărbaților. După cel de-al doilea război mondial, ca răspuns al instalării comuniștilor la putere, în 1945, a luat naștere mișcarea de rezistență din Munții Făgăraș, din care femeile nu s-au temut să facă parte. Documente provenite de la supraviețuitoare stau mărturie chinurilor și umilințelor la care acestea au fost supuse. Regimul comunist a impus femeia ca "muncitor socialist egal" cu bărbatul, femeia muncitor și mamă a națiunii socialiste, soție și fidelă apărătoare a păcii. Anul 1980 aduce în atenția istoriei refuzul acceptării statului impus de regim și ideea emancipării feminine în România. Alături de Teatrul Național, la realizarea expoziției Istoria la feminin au mai participat: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan", Muzeul Național Filatelic și Societatea Română de Radio.   Istoria la feminin - un eveniment recomandat și susținut de Teatrul Național din București!

Duminică, 14 martie 2010, ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Bujor Nedelcovici, autor de romane, eseuri, teatru, film, jurnal, fotografie și publicistică, a ales să ne vorbească despre Scriitorii și exilul. "Exilul se poate împărți în mai multe categorii: exilul interior și exilul exterior, care poate fi și el de mai multe feluri: exilul voluntar și involuntar.Exilul voluntar a început în urmă cu 1300 de ani (înainte de Christos), prin fuga din Egipt a poporului evreu, a continuat cu Sf. Paul și Sf. Augustin și nu s-a sfârșit nici în secolele XIX și XX. Exilul involuntar a început cu Ovidiu (43 înainte de Christos), a continuat cu Platon și apoi s-a prelungit în secolele XVII, XIX și XX. Scriitorii ruși au o lungă tradiție în exil. Scriitorii germani și austrieci au plecat înainte de Primul război mondial, iar scriitorii francezi au fugit din Franța după ce a fost ocupată de Germania.Scriitorii români au cunoscut și ei exilul voluntar sau involuntar. Exilul meu în Franța a început în 1987" - mărturisește Bujor Nedelcovici în preambulul conferinței pe care o va susține la Teatrul Național din București.   Despre Bujor Nedelcovici: Născut la 16 martie 1936 la Bârlad. În 1959 absolvă Facultatea de Drept din București. Este avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde este radiat din motive politice (tatăl a fost arestat) și muncește timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară - Bicaz, Brașov, București. Debutează în 1970 cu romanul Ultimii, colaborează la mai multe reviste și ziare și publică romanele Fără vâsle, Noaptea, Grădina Icoanei, Zile de nisip, Somnul Vameșului, premiate de Uniunea Scriitorilor și Asociațiile Scriitorilor din România. În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras de pe ecrane de către Ceaușescu, care îl critică în 1983 la Conferința ideologică de la Mangalia. În 1982 devine redactorul-șef al Almanahului literar și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București. Romanul Al doilea mesager și volumul de nuvele Oratoriu pentru imprudență sunt interzise de cenzura din România. Al doilea mesager este trimis pe căi clandestine în Franța - este publicat de Editura Albin Michel de la Paris și primește Premiul Libertății oferit de Pen-Club Français. În 1987 părăsește România și cere azil politic în Franța unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză a romanului Zile de nisip, Le matin d'un miracle (Dimineața unui miracol), Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), Le provocateur (Provocatorul). În 1992 primește Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei. În 1990 este distins cu gradul Chevalier de l'Ordre des Artes et des Lettres și devine membru al Societății Oamenilor de Litere Francezi. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada eseul Întâlnirea cu secolul XXI-lea. În 2000 i se acordă Ordinul Național pentru merit în grad de Comandor, iar în 2007 primește Premiul pentru promovarea culturii românești în străinătate.

Pe 2 martie, la TNB, Un eveniment teatral de excepție: Exilații, după Ivan Vazov, regia:  Alexander Morfov. Pe 2 martie 2010, ora 19:00, la Sala Mare, cunoscutul regizor bulgar Alexander Morfov aduce la București, într-o singură reprezentație, o adevărată raritate teatrală: Exilații după Ivan Vazov, un spectacol aclamat în aceeași măsură de critici și de public, câștigător a numeroase premii. Născut în anul 1960, la Yambol, Bulgaria, absolvent al Academiei de Teatru și Film din Bulgaria, studentul unei celebre profesoare exilate din Rusia, Iulia Ognianova, Alexander Morfov este, de departe, regizorul celor mai impresionante performanțe artistice din teatrul bulgar al ultimelor decenii. După mai multe montări în teatre din Bulgaria, din anul 1993 începe seria spectacolelor de succes de la Teatrul Național din Sofia: Don Quijote (1994), Visul unei nopți de vară (1995), Furtuna (1996), Don Juan (2004). Spectacolele sale au primit numeroase premii printre care: Premiul Național pentru Teatru „Askeer", Premiul Criticilor de Teatru din Bulgaria, Premiul „Ikar" al Uniunii Actorilor din Bulgaria. Din 2005 montează spectacole pe scenele rusești din Sankt Petersburg și Moscova. Producția sa Eclipsa din 2006, bazată pe romanul lui Ken Kesey „Zbor deasupra unui cuib de cuci", a fost extrem de apreciată de critici. Furtuna a primit cel mai prestigios premiu pentru teatru din Rusia, „Masca de aur". În urma acestui succes răsunător, Alexander Morfov a fost invitat la Moscova de către renumitul actor Alexander Kaliaghin la teatrul său „Et cetera". Spectacolele care au urmat, Don Quijote și Ubu rege, au fascinat audiența rusă. În prezent, Alexander Morfov este unul dintre regizorii importanți invitați la Teatrul „V. Komisarjevskaya" din Sankt Petersburg. Montările sale au vizitat în turneu țări precum: Maroc, Ucraina, Polonia, Austria, Macedonia, Rusia, Spania, Italia, Germania, Olanda. Spectacolele sale au participat la festivaluri din Viena, Casablanca, Kiev, Torun (Polonia), Belgrad (BITEF), Hamburg, Moscova (NET, „Masca de aur"), Utrecht, etc. Exilații după Ivan Vazov, regia Alexander Morfov, va avea o singură reprezentație la Teatrul Național din București, Sala Mare, pe 2 martie 2010, ora 19:00. Exilații - un spectacol pe care dacă-l ratați în martie la Național, cu siguranță veți merge să-l vedeți în Bulgaria!