Știri

Programul FNT la TNB: 31 octombrie - 08 noiembrie 2009 Biletele se pot achiziționa de la Agenția de Bilete a Teatrului Național. Program: luni 10.00 - 16.00; marți - duminică (inclusiv): 10.00 - 19.00 Telefon: 314 71 71 Sâmbătă 31 octombrie Sala Atelier, ora 19.oo și ora 21.3o Teatrul „Toma Caragiu" din Ploiești Frumos de Jon Fosse; Traducerea: Carmen Vioreanu; Regia: Vlad Massaci; Scenografia: Andu Dumitrescu cu: Ioan Coman, Oxana Moravec, Andi Vasluianu, Ada Simionică, Cristian Popa, Raluca Zamfirescu Durata spectacolului: 1h 20min (fără pauză) Preț bilet: 23 lei Duminică 01 noiembrie Sala Mare, ora 21:oo Teatrul Național „Radu Stanca" din Sibiu Prințesa Turandot după Carlo Gozzi; Adaptarea: Lia Bugnar; Regia: Andriy Zholdak; Scenografia: Dragoș Buhagiar; Muzica originală: Vladimir Klykov; Light design-ul: Dragoș Buhagiar; Video: Andriy Zholdak și Vladimir Klykov cu: Ema Vețean / Cristina Flutur, Florin Coșuleț, Constantin Chiriac, Pali Vecsei, Cătălin Pătru, Eduard Pătrașcu, Simina Contraș, Veronica Popescu / Arina Trif, Vlad Robaș, Emöke Boldizsar. Durată: 2h 20min (fără pauză) Preț bilet: 40 lei; 25 lei; 16 lei Luni 02 noiembrie Sala Mare, ora 21:oo   Teatrul Național din Târgu-Mureș Krum de Hanoch Levin; Traducerea: Cristina Toma; Regia: Theodor Cristian Popescu; Scenografia: Andu Dumitrescu; Coregrafia și mișcarea scenică: Eduard Gabia; Muzica originală și sound design-ul: Vlaicu Golcea; Light design-ul: Theodor Cristian Popescu și Andu Dumitrescu cu: Mihai Crăciun, Elena Purea, Ion Vântu, Csaba Ciugulitu, Rareș Budileanu, Anca Loghin, Costin Gavază, Roxana Marian, Vero Nica, Ionela Nedelea, Luchian Pantea, Mihaela Mihai Durată: 2h 15min (fără pauză) Preț bilet: 40 lei; 25 lei; 16 lei    Sala Atelier, ora 18:oo Teatrul Național „Mihai Eminescu" din Timișoara Trei Surori de A.P. Cehov; Adaptarea: Codruța Popov, Ciprian Marinescu; Regia: Ada Lupu; Scenografia: Velica Panduru; Muzica: Dan Simion; Light design-ul: Florian Putere Victor Manovici, Ana Maria Cojocaru, Paula Maria Frunzetti, Alina Reus, Claudia Ieremia, Cătălin Ursu, Ion Rizea, Ioan Strugari, Damian Oancea, Traian Buzoianu, Doru Iosif, Benone Viziteu, Vladimir Jurăscu, Mihaela Murgu. Durată: 2h 45min (cu pauză) Preț bilet: 30 lei Marți 03 noiembrie Sala Atelier, ora 18:oo Teatrul Național „Mihai Eminescu" din Timișoara Trei Surori de A.P. Cehov; Adaptarea: Codruța Popov, Ciprian Marinescu; Regia: Ada Lupu; Scenografia: Velica Panduru; Muzica: Dan Simion; Light design-ul: Florian Putere Victor Manovici, Ana Maria Cojocaru, Paula Maria Frunzetti, Alina Reus, Claudia Ieremia, Cătălin Ursu, Ion Rizea, Ioan Strugari, Damian Oancea, Traian Buzoianu, Doru Iosif, Benone Viziteu, Vladimir Jurăscu, Mihaela Murgu. Durată: 2h 45min (cu pauză) Preț bilet: 30 lei Miercuri 04 noiembrie Sala Mare (gradene), ora 18:oo și ora 21:oo Teatrul Național „Mihai Eminescu" din Timișoara Cum Traversează Barbie Criza Mondială de Mihaela Michailov; Regia: Alexandra Badea; Scenografia: Velica Panduru; Coregrafia: Emanuel Pelmus; Light design-ul: Lucian Moga; Muzica: Dan Simion cu: Victor Manovici, Sabina Bijan, Colin Buzoianu, Alina Reus, Catalin Ursu, Sabina Reus Durată: 1h 40min (fără pauză) Preț bilet: 30 lei     Sala Atelier, ora 18:oo și ora 21:oo Teatrul Național „Lucian Blaga" din Cluj Psihoză 4.48 de Sarah Kane; Traducerea: Marian Popescu; Regia: Răzvan Mureșan; Decorul: Răzvan Mureșan, Arhidiade Mureșan; Costumele: Kuncy; Video: Marius Mureșan cu: Patricia Boaru, Ileana Negru. Durată: 1h (fără pauză) Preț bilet: 23 lei Joi 05 noiembrie Sala Amfiteatru, ora 18:oo                 Teatrul Național București Sinucigașul de Nikolai Erdman; regia Felix Alexa; traducere: Mașa Dinescu; scenografie: Diana Ruxandra Ion; adaptare, ilustrație muzicală și lighting design: Felix Alexa cu: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Maria Buză, Andrei Finți, Silviu Biriș, Lamia Beligan, Rodica Ionescu, Florin Lăzărescu, Tatiana Constantin, Vitalie Bichir, Mihai Cuciumeanu, Nikita Dembinski. Durata spectacolului: 2h15' (cu pauză) Preț bilet: 40 lei; 30 lei; *16 lei Vineri 06 noiembrie Sala Atelier, ora 18:oo și ora 21:oo Teatrul Național „Vasile Alecsandri" din Iași România! Te pup. de Bogdan Georgescu; Regia: David Schwartz; Scenografia: Adrian Cristea; Muzica originală: Bogdan Burlăcianu (Fără zahăr) cu: Georgeta Burdujan, Teodor Corban, Andreea Boboc, Clement Alexandru Arnăutu, Florin Caracala, Biatrice Cozmolici, Mirela Nistor, Vlad Volf. Durată: 1h 40min (fără pauză) Preț bilet: 23 lei Duminică 08 noiembrie Sala Mare (gradene), ora 17:oo și ora 22:oo Teatrul Național „Mihai Eminescu" din Timișoara Povestea de Iarnă după William Shakespeare; Traducerea și adaptarea: Ștefan Peca; Regia: Alexander Hausvater; Decorul: Lucian Lichiardopol; Costumele: Stela Verebceanu; Coregrafia: Mălina Andrei; Muzica: Dan Jinga; Light design-ul, concept videoproiecții, laser: Lucian Moga cu: Ion Rizea, Claudia Ieremia, Ovidiu Crișan, Ionuț Pandele, Damian Oancea, Anamaria Cojocaru, Colin Buzoianu, Doru Iosif, Ioan Strugari, Benone Viziteu, Claudia Ieremia, Victor Manovici, Alina Reus, Anamaria Cojocaru, Laura Avarvari, Sabina Bijan, Luminița Tulgara, Alina Reus, Valentin Ivanciuc. Durată: 2h 30min (fără pauză) Preț bilet: 30 lei     Sala Atelier, ora 18:oo și ora 20:3o Teatrul German de Stat din Timișoara Pool (No Water) de Mark Ravenhill; Traducerea: John Birke; Regia: Alexandru Mihăescu; Scenografia: Zsuzsanna Bagoly; Coregrafia: Javier Opazo; Video: Levente Kozma și Alexandru Mihăescu cu: Christine Cizmaș, Ioana Iacob, Ramona Olasz, Horia Săvescu, Radu Miodrag Vulpe Durată: 1h 35min (fără pauză) Preț bilet: 23 lei spectacol în limba germană cu supratitrare *bilete cu preț redus pentru elevi, studenți și pensionari (Sala Mare - balcon; Sala Amfiteatru - rd.8, sector B și sector C; Sala Atelier - ultimul rând)   Teatrul Național își rezervă dreptul de a opera modificări în programul reprezentațiilor

Duminică, 25 octombrie 2009, de la ora 11.oo, la Sala Atelier, în cadrul Conferințelor Teatrului Național, Domnul Mihai Șora prezintă conferința cu tema Partea daruită a jocului: Brancuși văzut de Fondane. „Dumnezeu, care a creat lucrurile, viețuitoarele, formele, a căzut pradă unei nemaipomenite lenevii; a face lumea în șase zile e semn de pripeală; cu dalta, cu ferăstrăul și cu mâinile sale, Brâncuși reia, una după alta, făpturile neduse până la capăt: a îndreptat până acum cocoșul, pasărea, ba chiar și pe Socrate l-a redat sieși. Căci Brâncuși este un logician, un logician înfocat, pe care nicio sclipire nu l-ar putea mulțumi, pe care nu l-ar descuraja nicio beznă, care tinde mereu spre mai adunat, mai inefabil, mai avântat. La el, mișcarea - strânsă în chingi, fremătând de nerăbdare - se înverșunează să-și ia avântul : până și mănușile îi sunt bătute-n cuie, ca să nu-și poată lua zborul. « Străveziu ghețar de zboruri ce n-au fost » : la Brâncuși s-a gândit Mallarmé! Niciodată, aici, schimonoseala unui unghi deschis, niciodată scară fără capăt. Cine-l va fi învățat pe acest țăran de la Dunăre toate regulile jocului său, cine-i va fi îngăduit să-și găsească limitele jucându-se, și să atingă cea mai profundă expresie a unei arte care, de milenii încoace, se află în căutarea a ceea ce o definește și o singularizează? Laocoon nu are ce-l învăța." Referința: Benjamin Fondane, „Brancusi", în Cahiers de l'Étoile, II, 11, septembrie-octombrie, Paris, 1929 (cu două fotografii de Constantin Brâncuși). Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc și Mihai Șora [ediția I: Editura Limes, 2008; ediția a II-a: Editura Polirom, seria de autor „Benjamin Fondane" (în curs de apariție); ediții electronice ale operelor, facsimile, analize, comentarii, anunțuri la adresele: http://www.fondane.eu, http://www.fondane.fr și http://fondane.wordpress.com/]. Miza lui Fondane, în acest eseu publicat în anul 1929, este deopotrivă filosofică și estetică. Postura lui poate părea, la o primă lectură, aceea a lui Candide, față de filosofia tradițională a artei - în orice caz, a unui nespecialist, a cărui singură ambiție ar fi de a verbaliza câteva nedumeriri, probleme și ipoteze susceptibile să întâlnească (și) preocupările „experților". Dar întrebările lui Fondane sunt fals naive. Într-o oarecare măsură, putem desluși - în subteran - o paralelă între gândirea obsoletă, amenințată de osificare sau scleroză, și dispozitivul mental, artistic pe care îl articulează Brâncuși. Ea traduce totodată o neliniște în fața crizelor de legitimare care afectează, în modernitate, criteriile și valorile reperelor tradiționale, iar arta lui Brâncuși nu scapă nici ea, la începutul secolului, de o punere sub semnul întrebării a propriei întemeieri ontologice. Inventio înseamnă, la Brâncuși, descoperire : a da formă unei idei. Așadar, nu tradiția platoniciană în sens strict, care neagă „puterea" creatoare a artistului (cu numele ei generic de mimesis), ci o interiorizare a prototipului. Nu copie, decalc, transcriere, transpunere, ci restituire a esenței. Acest „model" esențialist nu i-a scăpat, desigur, lui Fondane. Dar tot el face observația că Brâncuși nu creează ex nihilo; el nu este un artifex divinus - acel moștenitor al lui Deus artifex medieval; nu face, așadar, brâncuși bărboși mai mici sau mai mari. Invenția este neîncetat readusă, la Brâncuși, în matca etimologică a lui a găsi. De aici și imposibilitatea de a reduce formele sale la statutul de replică : nu mimesis, ci esențializare. Cu alte cuvinte : preexistența unui conținut. „La Fondane [...] există o căldură a relațiilor interumane care emană din toate textele sale. Apoi, felul în care și-a cultivat prieteniile, fidelitatea față de maestrul lui, toate au o bază foarte puternică în această capacitate de dăruire care se numește iubire. [...] Există, la el, o contrafață a nădejdii, care se numește deznădejde; una extraordinar de puternică în legătură cu propria soartă și cu soarta semenilor săi.­ [...] Credința e capabilă de dragoste, de o îmbrățișare a semenului care poate merge până la propria autosacrificare senină. Există alt tip de credință care este chinuită de problema mântuirii: nu pentru sine, ci pentru lumea întreagă. Sunt multe forme ale credinței. Or, dacă judecăm în profunzimea a ceea ce crede și a ceea ce face, Fondane este un credincios autentic." Fragment din volumul Mihai Șora - O filosofie a bucuriei și a speranței, de Leonid Dragomir (București, Editura Cartea Românească, colecția „Hors collection", 184 p. in-octavo, 2009). Despre Mihai Șora: Unul dintre cei mai însemnați filosofi și eseiști români contemporani, membru fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice, cunoscut traducător. S-a născut la 7 noiembrie 1916. După studii de filosofie la Universitatea din București (1934-1938), a plecat la Paris, devenind cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique. Constrâns să revină în țară în anul 1948, se dedică unei vaste activități editoriale, regândind din temelii colecția „Biblioteca pentru toți", în care vor apărea, în deceniile șapte, opt și nouă, cele mai importante cărți ale culturii universale. Din anii '70, a început să publice dialoguri filosofice în revistele literare, dialoguri care vor alcătui cărți de referință în filosofia românească. După 1990, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice. A fost ministru al Învățământului în primul guvern de după revoluție, funcție din care a demisionat, în semn de protest, imediat după mineriada din 13-15 iunie 1990. Dintre volumele publicate de domnul Mihai Șora amintim : Du dialogue interieur (1947), Paris, Editions Gallimard, Sarea pamîntului (1978), A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & ea sau... dialog generalizat (1990), Despre dialogul interior (1995), Firul ierbii (1998), Câteva crochiuri și evocări (2000), Mai avem un viitor? România la început de mileniu , interviuri (2001), Locuri comune (2004), Clipa și timpul (2005), Despre toate și ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir (2005; ediția a II-a revizuită și adăugită 2006).  A tradus din Jean-Jacques Rousseau ( Visările unui hoinar singuratic) și din Sartre ( Cu ușile închise). A fost de două ori premiat de  Uniunea Scriitorilor: în 1978 pentru Sarea pământului și în 1998 pentru Firul ierbii . Pentru mai multe informații legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete)

Judecata poveștilor ține toată stagiunea! Teatrul Național pentru Copii București redeschide stagiunea duminică, 25 octombrie 2009, de la ora 11.oo, la Sala 99 a Teatrului Național București, cu Judecata Poveștilor. Spectacolele interactive în care copiii urcă pe scenă și devin „eroi din povești" s-au bucurat de un real succes în cele opt stagiuni ale Teatrului Național pentru Copii. Asocierea dintre Teatrul Național „I.L. Caragiale" și Fundația Abracadabra a demonstrat, an de an, că orice proiect independent poate prinde viață și se poate dezvolta. Anul acesta magicianul poveștilor îi invită pe copii la teatru pentru a-i veni în ajutor mai mult decât în alte rânduri. O scrisoare primită din lumea poveștilor ne avertizează că personajele nu mai vor să fie ce sunt. Ea este semnată de foarte multe personaje. Spre exemplu, în scrisoare există dorința lupului de a nu mai fi un personaj rău. Citind aceasta, și multe altele, magicianul a analizat „necazul" fiecăruia în parte și s-a gândit că ... pe bună dreptate, nici căprița nu este atât de bună pe cât pare; poate că Cenușăreasa și-a pierdut intenționat pantofiorul și se prea poate ca Zâna să fi greșit când l-a transformat pe Pinocchio din păpușă în om, căci dacă avea nasul din lemn nu mai era răcit niciodată. Și în această stagiune, la Teatrul Național pentru Copii, cei mici sunt invitați să urce pe scenă, să devină personaje și astfel să afle cât de rele, sau cât de bune sunt ele. Buna poveștilor îi va apăra pe cei buni, iar Magicianul - pe cei răi. Publicul va decide cine are dreptate. Din actuala stagiune nu vor lipsi nici spectacolele eveniment legate de sărbătorile românilor (Ziua Sfântului Dimitri, Ziua lupului - Ziua Sfântului Andrei, a Sfântului Nicolae). Jocul va fi împlinit de cadouri și cărți, iar despre întreaga stagiune se va auzi peste mări și țări. În fiecare duminică de la ora 11.00, în Sala 99 a TNB, sunteți invitați la Judecata    poveștilor!

Duminică, 18 octombrie 2009, dimineața, s-a stins Ion Cojar, un regizor proeminent, un distins pedagog și animator al teatrului românesc. S-a retras cu o discreție seniorială în lumea sa abstractă, impalpabilă, a ideilor pure, însingurând marea noastră familie teatrală. Colegii din TNB care l-au avut alături în calitățile sale de artist, de profesor și de director îi resimt dispariția ca pe o imensă pierdere. Autor, de-a lungul unei cariere de aproape șase decenii, a peste o sută de spectacole, Ion Cojar, regizor cu o extrem de vastă cultură și cu un gust artistic rafinat, impecabil, a știut și a reușit întotdeauna să creeze pe scenă atmosferă, să transmită stare, să dezvolte un univers. Spectacolele sale, născute dintr-o inepuizabilă căldură sufletească, dintr-un sistem estetic propriu și dintr-o știință aparte a comunicării au fost mereu inventive, pline de vervă, de sugestii, de semnificații. Ion Cojar a avut o viziune proprie asupra lumii spectacolului și a dat acestei viziuni structură, viață și expresie dramatică. Opera sa nu poate fi asimilată unui gen anume ci unui univers teatral în care se disting originalitatea stilului și puternica unitate a spectacolelor. Lui Ion Cojar îi revin, totodată, prerogative spirituale de creator de școală, de mentor și senior al școlii românești de teatru. Autor de studii de teorie și practică teatrală, de aprofundare a artei actorului, el a înțeles să nu se dezmintă niciodată pe sine, rămânând credincios normelor artistice în spiritul cărora s-a format și pe care le-a îmbogățit. A modelat, astfel, și a impus pe scenele din toată țara generații întregi de actori, descoperind talentul și șlefuindu-l până aproape de desăvârșire. Pactul său personal cu viața și cu ideea de teatru a rămas, până la capăt, neclintit. Consecvența cu care și-a urmărit și susținut ideile face parte din sistemul său de creație. Ion Cojar a fost și unul dintre cei mai apreciați conducători ai unor instituții teatrale importante. În cei patru ani de directorat la TNB, fibra sa de artist- artist, de artist- pedagog, dar și de artist-administrator a adus în instituție seninătate și calitate a creației. Sub bagheta sa, TNB a cunoscut unii dintre cei mai faști ani ai istoriei sale. Prin întreaga sa activitate Ion Cojar intră în legenda teatrului românesc.   Corpul neînsuflețit al artistului va fi depus în foaierul Sălii Mari a TNB, miercuri 21 octombrie 2009, între orele 10- 13. Înhumarea va avea loc la cimitirul Sf. Vineri.

Dumincă, 18 octombrie, ora 11.oo, la Sala Atelier, marele regizor Radu Penciulescu ne propune o discuție Despre actor, pedagogie și text. Despre Radu Penciulescu: Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956, unde a fost coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu. După absolvire (1955), a fost regizor angajat la Oradea și a lucrat la Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur. În 1964, a înființat Teatrul Mic și i-a devenit primul director (post din care și-a dat demisia în 1969), perioadă în care era și profesor la Institutul de Teatru (unde existau două clase de regie, una a lui Penciulescu, cealaltă a lui David Esrig). A montat spectacole de referință, precum Doi pe un balansoar (cu Leopoldina Bălănuță și Victor Rebengiuc), Richard II, Tango, o dramatizare după Baltagul, Dansul sergentului Musgrave, Regele Lear la Teatrul Național Bucureși, Woyzeck la Piatra Neamț, Vicarul la Bulandra. A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generației sale. În 1973 a plecat din țară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secția de regie a Școlii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare. După 1990, Radu Penciulescu a lucrat în România doar în sistem de work-shop (la TNB, pe teme shakespeariene, sau la Olănești, pe texte din Cehov), cu o singură excepție: Celălalt Cioran, un scenariu după Caietele lui Emil Cioran, subintitulat "atelier-lectură", realizat de criticul George Banu în colaborare cu Radu Penciulescu în 2002, la TNB. Suntem convinși că întâlnirea cu un regizor ca Radu Penciulescu va stârni interesul nu numai profesioniștilor de teatru ci și pe cel al spectatorilor, că stilul și strategia pedagogică, începute în România și continuate strălucit la școala de artă dramatică din Malmö, Suedia, se vor transforma într-un contact extraordinar cu unul din reperele majore ale școlii și teatrului românesc. Atât pentru cei formați și dirijați de Radu Penciulescu, cât și pentru generațiile tinere, care cunosc câte ceva despre acest mit din poveștile profesorilor sau marilor actori. Cu aceeași ocazie va fi lansat DVD-ul cu înregistrarea conferinței Hertei Muller, E mereu aceeași zăpadă și mereu același neică, pe care a susținut-o,  în urmă cu un an, la TNB. În spatele titlului metaforic ales de scriitoarea laureată cu Premiul Nobel pentru Literatura, cei prezenți atunci la conferință au putut descoperi o lume mai puțin poetică, a deportaților, a refugiaților, a tuturor celor care, într-un fel sau altul pică victimele unui comportament brutal și abuziv. Printr-o admirabilă initiativă a teatrului, cei care nu au putut participa la una sau alta dintre Conferintele Teatrului Național, le pot achizitiona pentru acasă, atât ca înregistrare, pe DVD, cât și în transcriere, oferindu-vă astfel și o plăcută lectură, în format "carte de buzunar". Pentru mai multe informații legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenția de bilete). 

Teatrul National din București  regretă  pierderea unui mare om de artă și cultură, un artist al imaginii și al sensurilor adânci, cineastul Paul Barbăneagră, care s-a stins din viață la Paris în această dimineață. Discipol al lui Mircea Eliade, autor a numeroase filme documentare consacrate artei și culturii, Paul Barbăneagră rămâne în memoria noastră   un ambasador peste Timp al tradiției, un mesager al invizibilului ce transpare în marile creații umane. Operele sale pun în discuție rostul și piatra de încercare a omului modern: regăsirea sacrului. Născut în România în anul 1929, Paul Barbăneagră a urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București după studii de medicină. A realizat, începând cu anul 1957 documentare, filme de scurt și mediu metraj. Din anul 1964 a trăit în Franța, iar în anul 1976 a primit Marele Premiu pentru scenariu la Festivalul Internațional de Artă pentru pelicula „Versailles: Palatul-Templu al Regelui Soare". În anul 1987 îi consacră maestrului său Mircea Eliade filmul „Mircea Eliade și redescoperirea sacrului". În anul 1990 primește Marele Premiu al Audiovizualului francez pentru întreaga activitate. Filmele sale, elogiate la vremea lor de cei mai mari cronicari francezi de televiziune, au încântat milioane de spectatori și telespectatori. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Trupa Teatrului Național din București a revenit de curând din Grecia, unde spectacolul Eduard al III-lea de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, a participat cu succes la cea de-a 44-a ediție a Festivalului Dimitria. Desfășurat la Salonic, festivalul include numeroase evenimente artistice și culturale dedicate patronului spiritual al orașului, Sfântul Dimitrie. Început acum cinci secole, în perioada bizantină a orașului Salonic, festivalul a revenit la viață în anii '60 și de atunci, în fiecare toamnă, pentru o perioadă de aproape trei luni, găzduiește importante evenimente culturale. La ediția de anul acesta au participat, printre alți invitați de marcă, tenorul Jose Carreras, dansatoarea de flamenco Aida Gomez și jazzmanul Charles Lloyd. Pe 9 și 10 octombrie, spectacolul Eduard al III-lea, montat în premieră națională în România la TNB, a urcat pe scena Teatrului Național al Greciei de Nord. Spectacolul avându-l protagonist pe Ion Caramitru a participat la festival în calitate de invitat al acestui prestigios teatru elen. Eduard al III-lea a fost primit cu entuziasm atât de publicul local, cât și de români veniți din diferite orașe ale Greciei să vadă producția Teatrului Național din București.

Scriitoarea germană de origine română Herta Müller a fost distinsă, astăzi, 8 octombrie 2009, cu Premiul Nobel pentru Literatură. Herta Müller s-a născut în 1953 la Nitzkydorf, în Banat. A lucrat, după absolvirea studiilor de filologie română și germană, mai întâi ca traducătoare într-o fabrică de echipamente industriale. Dar la scurt timp a fost concediată, din cauză că a refuzat să colaboreze cu Securitatea. Prima ei carte, Niederungen („Șesuri"), definitivată în 1978, nu a fost acceptată spre publicare. Abia în 1982, aceasta a văzut lumina tiparului într-o formă cenzurată. Versiunea originală avea să apară în Germania în 1984. Amenințarea din partea Securității continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în 1987 în RFG. Mai multe invitații de a preda la diverse universități o poartă spre Anglia, Statele Unite și Elveția. Temele recurente în poezia și proza autoarei sînt: despărțirea, emigrarea, părăsirea unui loc fără a ajunge la vreo destinație. În prezent, Herta Müller trăiește și creează la Berlin. Pentru această extraordinară realizare o felicităm și îi mulțumim pentru opera sa și exemplul de verticalitate pe care ni l-a oferit cu consecvență! Cu plăcere ne amintim de conferința pe care Herta Müller a susținut-o, la începutul anului 2008, în cadrul programului Conferințele Teatrului Național, conferință cu tilul E mereu aceeași zăpadă și mereu același neică. DVD-ul cu înregistrarea acestei întâlniri va putea fi cumpărat în curând din foaierele teatrului și de la Agenția de bilete.   Felicitări!

Conform declarației de principiu a directorilor artistici ai Festivalului, Marko Sosič și Primož Bebler, selecția spectacolelor din festival trebuia „să fie oglinda diverselor modele culturale contemporane, care, prin dialogul cu gândirea, viața, istoria, memoria și spiritualitatea individului, aduc pe scenă probleme relevante ale vremii noastre, în căutarea unor noi modalități de afirmare a libertății spirituale și intelectuale și a vieții sociale, dincolo de cultură, identitate religioasă sau lingvistică..."Un festival organizat la granița dintre Italia și Slovenia, zonă marcată de cultură slavă și latină deopotrivă". Așa s-a născut „Festivalul fără frontieră" NETAFEST 2009, „pentru a oferi o mai bună vizibilitate teatrelor din Estul Europei..."  Și noi am fost la Koper... Această altă Arcadie și-a deschis generoasă porțile și Teatrului Național din București... Spectacolul Șapte dintr-o lovitură de Lia Bugnar, în regia lui Ion Caramitru, s-a jucat cu sală plină, la adăpostul zidurilor groase ale unui depozit militar - supranumit „Libertas" - din portul sloven la Marea Adriatică. Spațiul încărcat de istorie zbuciumată a devenit pentru o seară scândură sacră... Personajele aflate într-o încleștare nu mai puțin acerbă, nu mai puțin istorică, au ținut publicul cu respirația tăiată... Spectatori din Koper / Capodistria, au urmărit desfășurarea de forțe, și au înțeles greutatea unor destine contemporane din această Europă în care trăim, de la o vreme, parcă mult „mai împreună"... Aplauzele au durat „ca la sediu", dar au fost marcate de o emoție în plus, de o neașteptată gratitudine,  un „chapeau bas" ce i-a surprins pe tinerii noștri actori, întreaga echipă...Oaspete în Festivalul NETA 2009, spectacolul s-a bucurat și de prezența Excelenței Sale Doamnei Ambasador Dana Manuela Constantinescu, care a adresat felicitări trupei la recepția oficială ce a urmat întâlnirii-dezbatere inițiată de organizatorii Festivalului.

Azi, 4 octombrie, actorul, poetul și omul de cultura Mircea Albulescu împlinește 75 de ani! Alături de domnia sa vom sărbători cu toții 53 de ani de teatru românesc, 57 de ani de film românesc, peste 300 sute de piese de teatru radiofonic, zeci de spectacolele de teatru TV, o bogată activitate publicistică și literară. Deținător a numeroase premii de importanță națională, Maestrul Mircea Albulescu ne onorază în continuare cu prezența, înțelepciunea și magia domniei sale. La Teatrul Național poate fi văzut în spectacolele Molto, gran' impressione, A patra soră, Comedia norilor, Ultima oră, Sânziana și Pepelea. Vă așteptăm la teatru ca să-l sărbătorim pe Mircea Albulescu așa cum știm mai bine, prin aplauze! La mulți ani Maestre! Foto: Cosmin Bumbuț la expoziția TOMOgrafii