Știri

Avem plăcerea să vă anunțăm reluarea spectacolului "Privighetoarea și trandafirul" de Oscar Wilde, regia Carmen Lidia Vidu, precum și participarea sa la două manifestări culturale de amploare: Festivalul Național de Teatru și Festivalul "Cuore di Romania", Italia. Una dintre premierele de succes ale stagiunii trecute,  spectacolul „Privighetoarea și trandafirul", video-poem creat pe baza binecunoscutei povești de dragoste a lui Oscar Wilde, a fost selecționat să participe la Festivalul Național de Teatru, alături de celelalte producții ale Teatrului Național din București, „Complexul România" de Mihaela Michailov și „Eduard al III-lea" de William Shakespeare, în cadrul secțiunii „Spectacole românești de top". Aceasta reprezentație este programată pentru data de 8 noiembrie. Câteva zile mai târziu, echipa spectacolului se va deplasa la Bologna, în Italia, unde „Privighetoarea și trandafirul" va fi prezentat în închiderea Festivalului „Cuore di Romania", amplă manifestare culturală dedicată în acest an României, care se desfășoară în perioada 17 octombrie - 15 noiembrie. Spectacolul TNB se joacă în zilele de 14 și 15 noiembrie, pe scena bologneză Teatri di Vita (http://www.teatridivita.it/italiano/vidu.html). „Privighetoarea și trandafirul" este un emoționant spectacol de atmosferă, multimedia, susținut cu mijloace moderne: muzică electro (DJ Logan și Yann Le Blay), videoproiecție (Ioan Cocan), dans gestual (Eduard Gabia) și decor de carte de povești de tip pop-up (Dan Titza). Cei trei actori ai Naționalui bucureștean - Marius Manole, Carmen Ungureanu și Eduard Adam - folosesc în jocul lor o tehnică minimalistă și senzuală.

  Colectivul Teatrului Național din București anunță, cu profundă durere, trecerea în neființă a celei ce a fost Dina Cocea, personalitate marcantă a teatrului românesc. Descendentă dintr-o faimoasă familie de artiști, cu studii de actorie absolvite la Paris și cu o carieră teatrală ce a adunat peste o sută de roluri (majoritatea la Teatrul Național din București), numeroase roluri în film și nenumărate înregistrări la radio și televiziune, Dina Cocea a fost în același timp un distins pedagog și un remarcabil reprezentant al României la congrese internaționale organizate la ONU și UNESCO. Vreme de zece ani a fost Președintele Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale. UNATC i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Actriță, dramaturg, inițiatoarea unei companii teatrale în plin război, observatoare atentă a fenomenului teatral, chiar și după retragerea din lumina reflectoarelor, Dina Cocea a ținut întotdeauna la ținuta ei, remarcându-se printr-o ireproșabilă eleganță. Și-a început cariera actoricească, după cum îi plăcea să sublinieze, având norocul să joace alături de mari nume ale teatrului românesc: Ion Iancovescu, Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, V. Maximilian, George Vraca, Fory Etterle și sub îndrumarea unor regizori importanți: Sică Alexandrescu, Victor Ion Popa, Ion Sava. Și-a desăvârșit cariera la Teatrul Național din București, unde a creat, vreme de câteva decenii, roluri de neuitat pe partituri importante ale dramaturgiei clasice, românești și universale, la care s-au adăugat numeroase roluri în film și nenumărate înregistrări la radio și televiziune. În teatru, unele dintre cele mai frumoase roluri ale sale au fost cele din: „Hoții" de Schiller, „Tartuffe" de Molière, „Doamna lui Ieremia" de Nicolae Iorga, „Din jale se întrupează Electra" de Eugene O'Neill, „Furtuna" de Ostrovski - toate pe scena Naționalului bucureștean, la care se adaugă roluri în alte teatre, dintre care îl amintim pe cel din „Ferma" de David Storey - la Teatrul „Bulandra". Rolul la care a ținut cel mai mult și i-a adus cele mai mari satisfacții a fost cel al reginei Elisabeta din „Maria Stuart" de F. Schiller. Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu o pot face joi, 30 octombrie, între orele 10-13, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național. Înhumarea va avea loc la Cimitirul Bellu. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Duminică, 26 octombrie 2008, la Sala Atelier a Teatrului Național, Livius Ciocârlie va susține o conferință intitulată "O privire relaxată asupra lui Cioran", începând cu ora 11.00. "O privire relaxată este una care admiră fără să idolatrizeze. Una care, deloc prezumțioasă, dar nici timorată de mărimea astrului, încearcă să discearnă senin ce este incert de ce este luminos." (Livius Ciocârlie)  Livius Ciocârlie glosează eseistica lui Cioran, tratând, în paralel, probleme ca: responsabilitatea intelectualului, Cioran: filozof sau scriitor? Cioran și românii, opera românească versus opera franceză. Despre Livius Ciocârlie: Născut la 7 octombrie 1935, la Timișoara. Absolvă Universitatea din București în 1958; profesor de literatură franceză la Universitatea din Timișoara până la pensionare; între 1990 si 1994, detașat ca lector de limba română la Universitatea Bordeaux III. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1980; secretar al Asociației Scriitorilor din Timișoara în 1990; membru în Comitetul director al Uniunii (1990-1992); actualmente, membru al Colegiului de onoare al Uniunii Scriitorilor. Debutează publicistic în 1965 și editorial în 1974; publică patru cărți de eseuri critice, una de memorialistică și 12 volume dintr-un vast ciclu autobiografic și eseistic; cinci premii ale Uniunii Scriitorilor, dintre care ultimul, din 2004, Premiu Național; premiul Fundației pentru o Societate deschisă (1995), premiul ASPRO (1998), premiul revistei "Cuvântul" (2005). După 1990 a conferențiat în numeroase Universități și Centre culturale din Europa și Statele Unite. Cărți publicate: Realism și devenire poetică (1974, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru și alb (1979, premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondențe (1981); Eseuri critice (1983, premiul Uniunii Scriitorilor); Un Burgtheater provincial (1985); Clopotul scufundat (1988); Fragmente despre vid (1992); Paradisul derizoriu (1993); Viața în paranteză (1995, premiul Fundației pentru o Societate deschisă și premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap și pajură (1997); Trei într-o galeră (1998, premiul ASPRO); Caietele lui Cioran (2000); De la Sancho Panza, la Cavalerul Tristei Figuri (2001, premiul Uniunii Scriitorilor); & comp. (2003); „...pe mine să nu contați", convorbiri cu Mircea Bentea (2003). Bătrânețe și moarte în mileniul trei (2005); Pornind de la Valery (2006). Prețul biletelor este de 23 RON și 10 RON. Pentru mai multe informații: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete)

Avem plăcerea să vă invităm la premiera oficială a spectacolului Șapte dintr-o lovitură de Lia Bugnar, regia Ion Caramitru, sâmbătă 25 octombrie 2008, ora 19.00, la Sala ATELIER. Tinerii actori ai Teatrului Național București ies la rampă într-un spectacol special creat pentru ei. Șapte dintr-o lovitură este o piesă scrisă anume pentru actorii nou veniți în trupa TNB de către cunoscuta autoare de texte dramatice, Lia Bugnar. Un spectacol cu și despre tineri, a cărui acțiune se întâmplă într-un studio de televiziune. O competiție deschisă, un maraton live, de trei zile, în care șapte personaje sunt prinse în goana atingerii propriilor vise, cu prețul oricărui sacrificiu. Alături de foarte tinerii actori, pe scenă se vor afla Carmen Ungureanu și Lia Bugnar. Cel care semnează regia și scenografia este însuși directorul Teatrului Național București, Ion Caramitru, un nume mare care sprijină activ succesul noii generații. Vă așteptăm la Sala Atelier a Teatrului Național!

Avem deosebita  plăcere să vă anunțăm că  luni, 20 octombrie, domnul Ion Caramitru, directorul Teatrului Național din Bucuresti, va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Arte "George Enescu" din Iași. Festivitatea va fi condusă de Prof.univ.dr. Viorel Munteanu, rectorul acestei prestigioase universități, și se va desfășura în Amfiteatrul Universității de Arte, de la ora 11.00. „Opțiunea Senatului a fost motivată de excepționala statură cultural-spirituală a actorului de teatru și film, a regizorului și pedagogului în arta actorului, a omului implicat în viața societății și a teatrului, în calitate de Președinte UNITER. Prezența Domnului Ion Caramitru în corpul de elită al Universității noastre, alături de mari muzicieni, de mari artiști plastici, de mari personalități din lumea teatrului și a filmului, a învățământului academic și a bisericii, conferă un plus de prestigiu și autoritate instituției Doctor Honoris Causa." (Rector, Prof.univ.dr. Viorel Munteanu) Personalitate remarcabilă a artei teatrale românești, actor, regizor si pedagog, inițiator de proiecte importante în cadrul Uniunii Teatrale din România, pe care o conduce de aproape două decenii, Ion Caramitru este deopotrivă cunoscut și apreciat atat pentru creațiile sale scenice, cât și pentru activitatea prin care susține creația teatrală și promovează interesele artiștilor din teatrul românesc. Pentru aportul său viu și importanța inițiativelor dedicate dezvoltării relațiilor culturale româno-britanice, domnul Ion Caramitru a fost distins, în 1995, cu titlul de Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic și decorat de Regina Elisabeta a   II-a. În 1997 primește titlul de Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor în Franța, iar în 2000 i se înmânează înalta distincție Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce.

Avem plăcerea să vă anunțăm deschiderea noii serii de Conferințe ale Teatrului Național București. Prima conferință din această stagiune va avea loc duminica, 12 octombrie, începând cu ora 11.00, la Sala Atelier, când istoricul Andrei Pippidi va vorbi despre "Bucureștii vechi, între paragină și demolare". Prin tema propusă, cunoscutul istoric dorește să atragă atenția asupra situației critice a patrimoniului arhitectonic moștenit de capitala României. Invitând la o plimbare prin cartierele elegante dar și în zonele sordide ale Bucureștilor, Andrei Pippidi va trece în revistă primele încercări de modernizare ale orașului, cu sacrificarea unor monumente care ne lipsesc azi. Conferința va lua în calcul imitarea servilă a modelelor arhitectonice străine și va trece în revistă activitatea Comisiei Monumentelor Istorice precum și a cazurilor scandaloase legate de activitatea acestei comisii. Totodată, istoricul va face propuneri  pentru salvarea și valorificarea orașului vechi. Despre Andrei Pippidi Născut la 12 martie 1948, București. Istoric, membru fondator al Societății Academice din România. Specializat în istoria Sud-Estului european în secolele XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României, istoria relațiilor între Sud-Est și Occident. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității București, 1965-1970, specializare în istorie medie universală. Doctorate în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca și 1986 la Universitatea din Oxford. Din 1970 lucrează în cadrul Institutul de studii sud-est europene (membru în Consiliul științific al Institutului din 1990, secretar științific al Institutului în 1990-1994). Din 1990 este cadru științific asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București, apoi conferențiar și, din 1995, profesor de Istorie a Evului Mediu european. Președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice în 1997-2001, director al Institutului Român de Istorie Recentă în 1999-2001. Din 2008, redactor-șef la Revue des Etudes Sud-Est Europeennes. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social 1990-1992, membru în comitetul de redacție al revistei „22" 1991, membru fondator al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă 1994-1997, președinte al Fundației Cărții, București Din 1995, membru fondator al Societății Academice din România 1996-2006, membru în consiliul de administrație, apoi în consiliul științific la New Europe College. Din 2005, membru în consiliul științific al Institutului Național al Holocaustului 2006, membru al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România A primit premiul „Nicolae Iorga" al Academiei în 1983. Pentru mai multe informații legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete)

Spectacolul Teatrului Național București, COMPLEXUL ROMÂNIA de Mihaela Michailov, în regia Alexandrei Badea, va fi prezentat la Ruse în 23 septembrie la prima ediție a Festivalului BABEL EUROPE RUSE din Bulgaria, care se desfășoară între 22 și 25 septembrie. Gândit ca o manifestare culturală de amploare, menită să lărgească aria și să dea un nou suflu schimburilor culturale între est și vest în spațiul european, preponderent în cel francofon, BABEL EUROPE RUSE a pornit din dorința de a realiza o legătură și un schimb cultural între două porturi europene de tradiție: Ruse, pe Dunăre și Rouen, pe Sena. Treptat, inițiativa a cuprins tot mai multe centre de interes, atât în privința manifestărilor, cît și a participanților. Festivalul franco-bulgar îmbracă în prezent haina unui turn Babel contemporan, purtând amprenta noului cadru european. La actuala ediție sunt așteptați în medie 5.000 de spectatori zilnic, nu doar bulgari, ci și români, sârbi, macedoneni, unguri, belgieni și francezi. Piesa Complexul România de Mihaela Michailov este câștigătoarea premiului UNITER „Cea mai bună piesă a anului 2006", montată în premieră la Teatrul Național din București de Alexandra Badea, în stagiunea 2007-2008. Complexul România este o piesă despre noi, cei care am fost făcuți pionieri, dar nu am ajuns uteciști, cei care am fost educați cu: frică, minciuni și stereotipuri. Cei care ne-am trezit brusc într-o lume așa zis liberă, dar în care nu ne-am mai găsit repere, cei care am plecat sau am fost tentați să plecăm cât mai departe pentru a ne regăsi. Complexul România este o radiografie a societății în care acceptăm să trăim.

O veste cumplită s-a abătut în zi de duminică și de sărbătoare, Înălțarea Sfintei Cruci, asupra teatrului românesc. Ștefan Iordache, marele artist ȘTEFAN IORDACHE, a încetat din viață. Suferea de mai multă vreme de o boală incurabilă, dar, cu o demnitate, cu o noblețe și cu o discreție absolute, a sfidat suferința, a urcat pe scenă și s-a dăruit publicului cu energia omului aflat în cea mai bună formă. Ultimul său rol, un triumf, a fost al prințului Potemkin din „Ecaterina cea Mare” de Bernard Shaw la Naționalul bucureștean. Tot aici, cu puțini ani în urmă, a mai adăugat carierei sale noi nestemate: „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale și „Barrymore” de William Luce.             Colegii din Teatrul Național, împietriți de durere și cu sufletul alături de Mihaela Tonitza-Iordache, aduc un ultim omagiu ARTISTULUI de geniu și PRIETENULUI de nădejde care a fost ȘTEFAN IORDACHE.             Fie ca Dumnezeu să-l primească printre îngerii lui și să-l răsplătească pentru toate bucuriile pe care le-a adus lumii.             Cei care l-au îndrăgit își vor putea lua un ultim rămas bun de la Ștefan Iordache, marți, 16 septembrie, între orele 9:00-13:00, în Foaierul Sălii Mari a Teatrului Național.                       Înmormântarea va avea loc miercuri, în comuna Gruiu. Mesaje de condoleanțe "Iordache, un actor nesupus Un mare actor e un actor nesupus. Dincolo de roluri și de spectacole, el impune o imagine a omului, un raport cu lumea, un mod de a fi. De aceea el e mai mult decât un actor. Și Ștefan Iordache se număra printre acești rari aleși ai scenei și ai ecranului. La o asemenea mărturisire de sine el a ajuns încă de la început, de la debutul de neuitat cu Arturo Ui la Casandra, unde noi, cei mai tineri cu un an, îi priveam uimiți puterea angajării și intensitatea prezenței. Un actor, un mare actor, se năștea sub ochii noștri. Și noi o știam. Nimeni nu se îndoia. Confirmarea nu s-a lăsat așteptată: Iordache, într-un spectacol memorabil semnat de Dinu Cernescu, se impunea în "Ghelderode", la teatrul Nottara, pe care nu l-a părăsit niciodată, ca "tânărul revoltat" al scenei românești. Debordând de energii într-un corp suplu și nervos, el ne permitea să auzim "glasul morții" care răsuna grotesc și bufon în palatul flamand. El nu-și avea egal decât altundeva: Laurent Terzieff în Franța, Vîsotski în Rusia, Cybulski în Polonia erau semenii lui. În România era unic. L-am regăsit în „Hamlet" la Paris și în seara aceea, alături de el, lângă Turnul Eiffel, i-am spus: "Ștefan, un actor ca tine n-are nimic de invidiat nimănui pe lume". A urmat Richard al III-lea, pe care nu l-am văzut, dar l-am imaginat, de departe. L-am revăzut la München, în "Titus Andronicus" și apoi l-am invitat la Teatrul Odeon pentru o serie de monologuri ale regilor shakespearieni, pusă în scenă de Alexa Visarion care mi-l arătase în filmul său, "Înghițitorul de săbii". Actorul revoltat devenise un actor sfâșiat. Energiile nu se stinseseră, dar căpătaseră o altă culoare: luptei cu lumea îi succedase durerea de a fi în lume. Ultima dată când l-am văzut voia să joace Lear: a plecat înainte de a abdica. În lumea lui Shakespeare el, întotdeauna, s-a împlinit. Îi era familiară. Ca aceea a lui Dostoevski, căci el rămâne marele Raskolnikov al scenei românești. Iordache credea că în viață domnește o lege unică: Crima și pedeapsa. Sanda Manu i-a revelat-o. Și el a respectat-o. Iordache nu s-a trădat. Și nici nu s-a reconciliat. E ce am înțeles când i-am citit interviurile din cartea Ludmilei Patlanjogru. El descrie acolo, ca un personaj din romanele lui Garcia Marquez, o Oltenie fantastică și stranie cu apariții, obscurități și mistere. O lume pe care a purtat-o cu el, n-a uitat-o și din care s-a nutrit. Când într-o zi, la țară, l-am văzut printre lăutari cântând, am înțeles că pentru totdeauna va rămâne un lup singuratic. Unic, Iordache a impus pe scenă o prezență monologală. Rolul era, pentru el, o manieră de a se mărturisi în public. De a se consuma până la capăt și de a reînvia. Mereu singur! Ștefan, dincolo de imaginea publică, era, profund, o ființă tragică. Confortul îi era străin și falsul insuportabil. Mihaela Tonitza, pe care eu i-am prezentat-o acum patruzeci de ani, l-a acompaniat și ajutat. Și poate, grație ei, a rezistat. Cu un actor care moare, arde o bibliotecă, dar dacă dispar cărțile, amintirile persistă. Și cei ce supraviețuiesc sunt, cât pot, paznicii lor vigilenți. Din ce în ce mai des, fac din acest imperativ legea mea morală. Sarcină grea." George Banu "În numele meu, al colectivului Teatrului Național "Radu Stanca", al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și al tuturor iubitorilor de teatru din Sibiu ne exprimăm regretul și tristețea în legătură cu dispariția atât de grabnică a inegalabilului actor Ștefan Iordache. Scena Teatrului Național București și a țării pierde pe unul din cei mai străluciți slujitori ai teatrului și filmului românesc. Primiți gândul nostru pios, lacrima și eterna amintire pentru cel care a fost, este și va rămâne Ștefan Iordache. Dumnezeu să îl odihnească în pace!" Director General TNRS Prof. univ. dr. Constantin Chiriac

Teatrul Național București prezintă, în deschiderea stagiunii 2008-2009, premiera piesei „Încă-i bine!" de Rodica Popescu Bitănescu, sâmbătă 27 septembrie, de la ora 19.00, la Sala 99. După ce a debutat cu succes în dramaturgie cu spectacolul „Cinci femei de tranziție", Rodica Popescu-Bitănescu, interpretă și regizoare, ne oferă o nouă incursiune, la fel de incitantă și de acidă, în cotidian. Cu vervă, cu haz, dar și cu o undă de gravitate, dialogurile dezvăluie atitudini și comportamente confruntate cu subiecte „la zi" dintre cele mai variate: de la succesul agramaților în afaceri la stupiditatea emisiunilor de televiziune, de la dependența de calculator la mediocritatea clasei politice, de la hrana ecologică la salvarea conștiințelor prin credință... În distribuție alături de autoarea piesei, Rodica Popescu-Bitănescu, joacă Cezara Dafinescu, Eugenia Maci, Ecaterina Nazare, Oana Vânătoru, Andrei Duban și Eduard Adam. Montarea face parte din proiectul „Uși deschise pentru toți". Un spectacol ce are toate șansele să se joace, ani de-a rândul, la fel ca precedenta sa creație „Cinci femei de tranziție", cu săli pline. În privința legăturii dintre un text și altul, autoarea recunoaște că „piesele mele sunt piese de conversație, unde lumea atacă probleme actuale, care sunt atât tragice cât și comice. Oamenii vin și revin, recunoscându-se în cei de pe scenă, cu problemele lor. Sunt convinsă că și de data asta, ascultându-ne și privindu-ne, or să râdă și o să-i doară în același timp." Care ar fi deci cheia succesului său? „Bazându-mă pe experiența mea îndelungată de actriță, pe cunoașterea oamenilor, apreciază Rodica Popescu-Bitănescu, reușesc să echilibrez balanța tragi-comediei. Secretul succesului este să transmiți ce scrii, să vină lumea. Încă-i bine că avem un public cu tradiție de teatru, vesel și deștept, în fața căruia mă-nclin și încerc să-i fac o tot atât de mare plăcere și cu noua mea piesă, această comedie. Vă aștept cu dragoste și emoție, la Teatrul Național!".

Teatrul Național din București anunță deschiderea stagiunii 2008-2009, primul spectacol fiind programat pe data de 17 septembrie. În noua stagiune puteți vedea atât spectacole de succes din repertoriul anilor trecuți, cât și noi producții, unele dintre ele în premieră absolută. Casa de bilete s-a deschis cu data de 1 septembrie. Vă invităm să urmăriți programul spectacolelor viitoare, pe site-ul nostru, și vă așteptăm din nou la teatru!