Știri

Toate societățile umane sunt „spectaculare" în viața lor cotidiană și produc „spectacole" în momentele speciale. Ele sunt „spectaculare" ca și formă de organizare socială și produc „spectacole" asemenea celui pe care ați venit să-l vedeți aici. Relațiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conștienți de acest lucru. Folosirea spațiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor și modulația vocii, confruntarea de idei și pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent și în viața noastră. Noi suntem teatrul! Nunțile și înmormântările sunt „spectacole", dar și ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conștientizăm. Ocaziile și circumstanțele deosebite, cafeaua de dimineață, schimbul de saluturi, dragostea timidă și pasiunile furtunoase, o ședință a senatului sau o întâlnire între diplomați - toate acestea fac parte din teatru. Una dintre principalele funcții ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la „spectacolul" vieții cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toții artiști. Prin jocul dramatic învățăm să vedem lucrurile evidente dar pe care nu le observăm in mod normal pentru că suntem obișnuiți doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieții noastre. Anul trecut, în luna septembrie, am fost surprinși de o revelație teatrală: noi, cei care credeam că trăim într-o lume sigură, în ciuda războaielor, a genocidurilor, măcelurilor și torturilor care se întâmplă, desigur, departe de noi, în locuri sălbatice și izolate. Nouă, celor care trăiam în siguranță cu banii noștri depuși la vreo bancă respectabilă sau încredințați vreunui agent de bursă, ni s-a spus că acești bani nu există, că totul era virtual, o invenție fictivă a unor economiști care nu erau deloc fictivi, dar nici demni de încredere sau respectabili. Totul nu era altceva decât un spectacol jucat prost, cu o intrigă întunecată în care câțiva oameni au câștigat mult și mulți oameni au pierdut totul. Unii politicieni din țările bogate s-a întâlnit în secret și au găsit niște soluții magice. Iar noi, victimele deciziilor lor, am rămas spectatori în ultimul rând de la balcon. În urmă cu douăzeci de ani, am pus în scenă spectacolul „Fedra" de Racine la Rio de Janeiro. Decorurile erau sărăcăcioase: piei de vaci pe jos, tulpini de bambus primprejur. Înainte de fiecare reprezentație, le spuneam actorilor: „Ficțiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Când pășiți dincolo de acele tulpini de bambus, nici unul dintre voi nu are dreptul să mintă. Teatrul este Adevărul Ascuns". Când privim dincolo de aparențe, vedem opresori și oprimați în toate societățile, grupurile etnice, genurile, clasele și castele sociale; vedem o lume nedreaptă și crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că știm că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă și în propria noastră viață. Participați la „spectacolul" ce este pe punctul de a începe și, odată întorși acasă, jucați-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii și uitați-vă la ceea ce nu ați putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viață! Suntem cu toții actori: a fi cetățean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba. Augusto Boal Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internațional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI și de comunitatea teatrală internațională. Diverse evenimente teatrale naționale și internaționale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internațional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitația ITI, o personalitate de renume mondial împărtășește reflecțiile sale asupra Teatrului și asupra păcii între oameni. Primul Mesaj Internațional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franța) în 1962. Autori ai mesajului internațional dedicat Zilei Mondiale a Teatrului 1962 Jean COCTEAU 1963 Arthur MILLER  1964 Laurence OLIVIER - Jean-Louis BARRAULT  1965 Anonim 1966 René MAHEU, Director General al UNESCO 1967 Hélène WEIGEL  1968 Miguel Angel ASTURIAS  1969 Peter BROOK  1970 Dimitri ȘOSTAKOVICI  1971 Pablo NERUDA  1972 Maurice BEJART 1973 Luchino VISCONTI  1974 Richard BURTON 1975 Ellen STEWART 1976 Eugène IONESCO  1977 Radu BELIGAN  1978 mesaj național  1979 mesaj național  1980 Janusz WARMINSKI  1981 mesaje naționale  1982 Lars af MALMBORG  1983 Amadou Mahtar M'BOW, Director General al UNESCO  1984 Mikhaïl TSAREV  1985 André-Louis PERINETTI  1986 Wole SOYINKA  1987 Antonio GALA 1988 Peter BROOK  1989 Martin ESSLIN  1990 Kirill LAVROV 1991 Federico MAYOR, Director General al UNESCO  1992 Jorge LAVELLI - Arturo USLAR PIETRI 1993 Edward ALBEE  1994 Vaclav HAVEL 1995 Humberto ORSINI  1996 Saadalla WANNOUS 1997 Jeong Ok KIM  1998 50th Anniversary of ITI - Mesaj Special  1999 Vigdís FINNBOGADÓTTIR 2000 Michel TREMBLAY  2001 Iakovos KAMPANELLIS 2002 Girish KARNAD  2003 Tankred DORST  2004 Fathia EL ASSAL 2005 Ariane MNOUCHKINE 2006 Victor Hugo RASCON BANDA  2007 Sultan bin Mohammed AL QASIMI  2008 Robert LEPAGE 2009 Augusto BOAL

AZI E ZIUA NOASTRÄ‚ Suntem în anul 2009. Criză mondială. Recesiune. Lipsă de lichidități. Cecuri fără acoperire. Bonitate zero, pedofilie, căsătorii ratate, guverne fără scop, ciudate malformații juvenile, gerontocrație și multă, multă lipsă de idei. Și, în același timp, tone de speranță în viața care vine, în viața care îți așterne covorul de iluzii și sperațe. Născute cum? Din ce resurse? Nu cumva ascunse în dorința unei sistematizări a așteptărilor? Unei autostrăzi virtuale pe care să se-ntâlnească mașini miraculoase? Cu ce actori? În ce regie? În ce context? În care țară? Pe care scenă? A cărui teatru? Și care Shakespeare? Stau să mă-ntreb, că dacă astăzi lumea vine mai mult decât oricând la teatru să nu fie cumva pentru că oamenii se ascund de realitate în speranța că teatrul le poate oferi soluții imediate. Nimic mai fals, nimic mai rău. Astăzi, spre deosebire de trecut, teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci, mai ales, ca un refugiu în fața lașității, a lipsei de acțiune și idei. Ieri, publicul ieșea în stradă, astăzi, schimbă guvernele în Cișmigiu. Așteaptă ca alții să se miște și uită că în sine are potențial revoluționar. În plină criză, teatrul își deschide porțile unui public interesat parcă mai mult de matematica simțirilor și mai puțin de surpriza descoperirilor de sine. La prima vedere n-ar fi nici o diferență, dar, o clipă mai târziu, câtă diferență! Și, totuși, Teatrul nu poate lipsi din viața noastră de zi cu zi. E ca o boală incurabilă căreia i se caută degeaba antidot. Și nu vaccinul te poate vindeca de el, ci numai încăpățânarea de a rămâne viu și mângâiat de muze. Azi, e ziua mondială a teatrului! Doamne, ce coincidență! E și ziua noastră de acces la casa de bilete. Ce coadã, domnilor! Câtă bucurie! Și ce bani puțini. Ion Caramitru

Ultima oră, spectacol jucat timp de 5 ani cu mult succes, revine pe afișul actualei stagiuni, după o pauză de aproape doi ani, din 12 martie, ora 19.00, la Sala Mare. Următoarele reprezentații : joi 19 și vineri 20 martie, de la ora 19.00. Montarea Ancăi Ovanez Doroșenco cu piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, satiră virulentă, mereu actuală, se bucură și de o distribuție pe măsură: click Ultima oră este o cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim. Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimerește, din cauza unui cuvânt cu multiple trimiteri, în jungla presei românești interbelice, dar mai ales în vizorul unui temut om de afaceri. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reușește să construiască o satiră de mare rezonanță pentru actualitatea noastră. „Un spectacol ca o știre din ziar, cum spune regizoarea. „Negocieri" demne de tradiția „șantajul și etajul" (Natalia Stancu, „Curierul Național"), apreciază presa. „Un spectacol ce trebuie vizionat, pentru că oferă o reală bucurie oricărui iubitor al teatrului." (Ileana Lucaciu, „România liberă"). Mai multe: aici Vă așteptăm la Național!

Unul dintre cele mai longevive spectacole ale Naționalului bucureștean, Egoistul va atinge pe 22 martie cea de-a 100-a reprezentație la sediu! Spectacolul care a avut premiera în anul 2004 îi cuprinde în distribuție, alături de magistralul Radu Beligan, pe: Simona Bondoc, Damian Crâșmaru, Marin Moraru, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu și Silviu Biriș.  Egoistul este un spectacol extraordinar în care îl putem întâlni pe Maestru nu numai în calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar și într-o alta, la fel de apreciată, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viață casa de sfârșit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perindă toți apropiații acestuia pentru a obține mult râvnitele... autografe, pe cecuri de 20 de mii de franci. Cu replici de un firesc uluitor se construiește o poveste comică, presărată cu mici panseuri care, până la final, conturează fidel destinul și filosofia de viață a unui om care a trăit, dăruindu-se generos unei lumi prea puțin dispusă să-l înțeleagă. Alegerea textului, un fel de testament literar al celebrului autor, nu este întâmplătoare. În urmă cu aproape 30 de ani, Maestrul Radu Beligan se întâlnește cu Jean Anouilh la Comédie des Champs Elysees. Asistă la o repetiție a acestuia, notează tot ce dramaturgul, în calitate de regizor al propriului text spune, apoi iau masa împreună. Trebuie să fi fost o întâlnire cu totul specială, pentru că astăzi, în Egoistul, parcă asistăm la o poveste scrisă de Radu Beligan, sub pseudonimul Jean Anouilh.

În urma recentelor nominalizări pentru Premiile UNITER 2009, distinsa actriță și marea doamnă a teatrului românesc, Olga Tudorache, va fi încoronată cu Premiul de excelență. De aproape 50 de ani, Olga Tudorache onorează scena românească cu prezența sa. A jucat în nenumărate spectacole de teatru și film în care i-a avut ca parteneri pe unii dintre cei mai mari actori români, a câștigat zeci de premii importante și a inițiat în această meserie generații de actori. În această stagiune o puteți admira pe marea actriță în două spectacole ale Naționalului: Noiembrie și Regina Mamă. Tot la Național, în spectacolul Șapte dintr-o lovitură, o puteti vedea și pe tânăra actriță Florina Gleznea - nominalizată la categoria „Cel mai bun debut" (pentru rolul din Cui i-e frică de Virginia Woolf, Teatrul Act). În același spectacol TNB poate fi întâlnită și muzica lui Vlaicu Golcea, compozitor care va primi anul acesta „Premiul special pentru muzică de teatru". Păstorel Ionescu va primi „Premiul special pentru coregrafie în arta spectacolului", printre creațiile sale numărându-se și mișcarea scenică pentru spectacolul Eduard al III-lea, alături de numeroase alte spectacole din țară și străinătate. În acest an, Premiul pentru întreaga activitate de critic teatral îi revine doamnei Alice Georgescu. Cunoscut cronicar, ea conduce în prezent Biroul de Dramaturgie al Teatrului Național București și este Președinte al Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Felicitări lor și mult succes celor nominalizați! Gala Premiilor Uniter este un program al Uniunii Teatrale din România, inițiat de Ion Caramitru, care se desfășoară în fiecare an începând din 1991, acordând distincțiile Uniunii pentru fiecare an calendaristic încheiat.

Duminică, 15 martie, ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Theodor Paleologu, Ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, va susține conferința intitulată Actualitatea teologiei politice. „Eroziunea statului modern înseamnă scăparea politicului de sub controlul său și, prin urmare, apariția și dezvoltarea actorilor politici non-statali. De asemena, paradigma modernă a secularității statului face din ce în ce mai plauzibilă întâlnirea dintre teologic și politic în configurații nenumărate. Prin urmare, conferința propusă reprezintă prilejul relansării unei reflecții asupra multiplelor articulații dintre cele două sisteme de reprezentare puse în chestiune" (Theodor Paleologu) Despre Theodor Paleologu: Născut la 15 iulie 1973  în București Experiența profesională În prezent: Ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național 2005-2008 : Ambasador extraordinar și plenipotențiar în Regatul Danemarcei și Republica Islanda 2007 și 2008: Lector extern, Universitatea Copenhaga 2003 - prezent: Profesor asistent și director al universității de vară, European College of Liberal Arts, Berlin Research Fellow, University of Notre Dame (2001-2002), New York University (2002), Harvard University (2002-2003), Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005) 2003: Visiting professor, Deep Springs College 1999-2000 : Lector, Boston College Studii: 1996-2001: Ancien élève, Ecole Normale Supérieure, Paris 1998-2001: Doctorat în studii politice, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris & Ludwig-Maximilians-Universität, München 1992-1998 : Licență și master în filozofie, Paris I Sorbonne Cariera politică: din noiembrie 2008 : Deputat al Partidului Democrat-Liberal în colegiul 9 București  Publicații (doar cărți): Sous l'oeil du Grand Inquisiteur: Carl Schmitt et l'héritage de la théologie politique, Paris, Cerf, 2004 De la Karl Marx la stenograme: Cronica anului politic 2004, București, Curtea Veche, 2005 Pentru mai multe informații legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete) Vă așteptăm cu plăcere!

Teatrul Național din București anunță cu bucurie că, la recent încheiata Gală a Premiilor Gopo, aflată în acest an la cea de-a treia ediție, doi dintre cei mai importanți actori ai Teatrului Național, Ioana Bulcă și Marin Moraru, au fost distinși pentru remarcabila lor activitate în filmul românesc. Totodată, actorul TNB Silviu Biriș, s-a numărat printre nominalizații la categoria „Cel mai bun rol secundar masculin". Întruchipând-o în chip magistral pe marea actriță a Teatrului Național și a ecranului de odinioară,  Aristizza Romanescu, Ioana Bulcă a fost desemnată câștigătoarea categoriei „Cea mai bună actriță într-un rol secundar" în filmul Restul e tăcere, regia Nae Caranfil. Marin Moraru, îndrăgit interpret al atâtor roluri savuroase în comedii românești timp de aproape cinci decenii, a fost distins cu „Premiul pentru întreaga carieră". Pe Marin Moraru îl putem întâlni și pe scena Mare a Teatrului Național, în spectacolul Ultima oră de Mihail Sebastian. Silviu Biriș, actor al Teatrului Național de peste 11 ani și cu o bogată activitate teatrală și cinematografică, a fost nominalizat pentru rolul Raoul din același film, Restul e tăcere, distins cu 9 premii Gopo. Felicitări lor și tuturor celor nominalizați și câștigători la această importantă gală a filmului românesc! Gala Premiilor Gopo este organizată de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei (CNC). Ea urmează modelul marilor gale europene de gen, precum Premiile BAFTA (Marea Britanie), Premiile Cesar (Franța), Premiile Goya (Spania).

De Mărțișor, 1 martie 2009, începând cu ora 11.oo, la Sala Atelier, vă așteptăm la conferința cu titlul Criza actuală. Capitalismul încotro?, susținută de domnul Daniel Dăianu. „Peste tot în lume asistăm la revenirea unei paradigme de politică publică care consideră acțiunea statului ca fiind și ea necesară, alături de piață. Mai mult, agravarea crizei financiare și economice actuale dă dreptate celor care au tras un semnal de alarmă în trecut cu privire la nevoia de a fi realist privind ceea ce poate și ceea ce nu poate face piața bine. Această criză întărește pragmatismul și politicile care nu confundă piețele libere cu cele complet lipsite de reglementare." (Daniel Dăianu) Despre Daniel Dăianu: Născut la 30 august 1952, în București. Economist, ministru al finanțelor între 1997-1998, profesor universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, membru corespondent al Academiei Române, din 2001, membru al American Economic Association, membru în Societatea Academică Română. La alegerile europarlamentare din 2007 a fost ales eurodeputat din partea PNL. ÈŠn urma alegerii sale în Parlamentul European, a demisionat, la 23 decembrie 2007, din Consiliul de Supraveghere al Băncii Comerciale Române (BCR), pentru a evita un eventual conflict de interese. ÈŠn 1975 și-a luat licența È‹n Științe Economice la Academia de Studii Economice (ASE) - București, apoi, È‹n 1988, a obținut titlul de Doctor È‹n Economie, la aceeași Academie. A îndeplinit funcția de ministru al finanțelor între anii 1997-1998 și de ministru adjunct al finanțelor în 1992. A fost economist - șef al Băncii Naționale a României (BNR) în intervalul 1992-1997. În diverse perioade, a fost cercetător invitat la Russian Research Center (Harvard University), Woodrow Wilson Center (Washington, D.C.), NATO Defense College (Roma), Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE). Între 1999 și 2004, a fost profesor la Academia de Studii Economice (ASE) - București, la Universitatile Berkeley și UCLA din SUA, precum și la Universitatea din Bologna. În intervalul 2002 - 2004, a deținut funcția de președinte al European Association for Comparative Economic Studies (EACES). Între 1976 si 1978, Daniel Dăianu a lucrat la Direcția de Informații Externe (DIE) a Departamentului Securității Statului (DSS). A ieșit din DIE în 1978, la cerere, devenind în deceniul următor cunoscut pentru scrieri impotriva politicii economice a lui Ceaușescu, care au fost evocate la Radio Europa Liberă, precum și de către publicistul Șerban Orescu, în lucrările sale și într-un interviu acordat ziarului Ziua ("Dl. Dăianu a făcut un act de curaj", Ziua, 20.10.2007). Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a decis, în septembrie 2007, că Daniel Dăianu a lucrat la Direcția de Informații Externe, pe probleme economice. Conform CNSAS, nu a fost găsit niciun element din care să rezulte că Dăianu a făcut poliție politică. („Daniel Dăianu nu a făcut poliție politică", România Liberă, 27.09.2007). ÈŠntre 1979 și 1990, Daniel Dăianu a lucrat ca cercetător la Institututul de Economie Socialistă. Daniel Dăianu publică articole de analiză economică în Jurnalul Național, în fiecare zi de miercuri, în Ziarul Financiar, o dată pe lună, precum și È‹n Piața Financiară și Southeast European Times. Lucrări publicate Daniel Dăianu a publicat numeroase lucrări în special economice, dintre care menționăm următoarele: Funcționarea economiei și echilibrul extern (Ed. Academiei Române, București, 1992); Echilibrul economic și moneda: keynesism și monetarism (Ed. Humanitas, București, 1993); Transformarea ca proces real (Ed. IRLI, București, 1996 - Ediția I și 2000 - Ediția a II-a); Vitalitate și viabilitate economică: o dublă provocare pentru securitatea europeană (Ed. Clavis, București, 1997); Transformation As a Real Process (Ed. Ashgate, Aldershot,1998); Încotro se îndreaptă țările postcomuniste? : curente economice în pragul secolului (Ed. Polirom, Iași, 2000); Balkan Reconstruction (Ed. Frank Cass, Londra, 2001)- coordonator, in colaborare cu Thanos Veremis; România și Uniunea Europeană: inflație, balanța de plăți, creștere economică (Ed. Polirom, Iași, 2002) - în colaborare cu Radu Vrânceanu; Deschiderea contului de capital în România: o abordare optimă = Opening Romania's capital account - an optional approach (Institutul European din România, București, 2002) - în colaborare cu Ion Drăgulin; Transpunerea în România a normelor Uniunii Europene în domeniul impozitării indirecte (tva și accize) (Institutul European din România, București, 2003) - în colaborare cu Claudiu Doltu; Pariul României: Economia noastră: reformă și integrare (Ed. Compania AltFel, București, 2004); Ethical Boundaries of Capitalism (Ed. Ashgate, Aldershot, 2005)- în colaborare cu Radu Vrânceanu; Frontiere etice ale capitalismului (Ed. Polirom, Iași, 2006) - în colaborare cu Radu Vrânceanu; Ce vom fi în Uniune. Pariul modernizării României (Ed. Polirom, Iași, 2006). The macroeconomics of EU integration.The case of Romania, Rosetti, 2008, Daniel Daianu (ed.); South East Europe and the World We Live In, Institutul Diplomatic Român, 2008. Pentru mai multe informații legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenția de bilete).  Vă așteptăm cu plăcere!

Teatrul Național București anunță premiera spectacolului Un duel după A.P.Cehov, în regia lui Alexandru Dabija, în zilele de 24 și 25 februarie, ora 19.00, la Sala Atelier. Cunoscutul regizor Alexandru Dabija montează pentru prima oară la Teatrul Național din București, propunerea fiind dramatizarea nuvelei omonime a scriitorului rus A.P.Cehov. Un duel este un spectacol ce pune în discuție unele dintre marile teme cehoviene, citite într-o cheie modernă și aduse în scenă într-o viziune deschisă contemporaneității, în prim plan aflându-se, așa după cum ne-a mărturisit regizorul, „analizarea unui fel de deteriorare a relațiilor umane". O poveste despre cuplu, despre relația dintre bărbat și femeie, „tratată ca o romanță. Problema asta e, declară Dabija. Dacă doi oameni vor să fie împreună, ce înseamnă, ce obligații morale au? Spectacolul acesta este un studiu de caz, până la disecare, al cuplului". Alexandru Dabija folosește această nuvelă cehoviană, cu întreaga ei atmosferă de capăt de lume și plictis, cu micile ei tabieturi și marile discuții filozofice și morale, pentru a crea un spectacol captivant pentru omul contemporan, uneori cu adresare directă către public în atmosfera intimă creată de scenografia Lilianei Cenean. Gavril Pătru, Diana Dumbravă, Vlad Ivanov, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dan Tudor, Ioan Andrei-Ionescu sunt actori care aparțin aceleiași generații din Teatrul Național. Alături de ei, publicul o va putea redescoperi pe Ana Ciontea, o actriță importantă, revenită în țară după o experiență teatrală de peste 10 ani în Franța. „Acești actori sunt la începutul maturității care pentru mine e o formă de adolescență actoricească. Există o anumită vârstă a actorului care nu are aroganța maturității, dar îndeplinește condițiile perfecte  pentru a exprima plictisul, de a juca pe scenă ceea ce aș numi plictisul existențial, spleen-ul total, de care se ocupă Cehov." (Alexandru Dabija) Un spectacol de atmosferă, lucrat milimetric, rafinat în interpretare. Un spectacol semnat de Alexandru Dabija.

Teatrul Național București anunță premiera spectacolului Un duel după A.P.Cehov, în regia lui Alexandru Dabija, în zilele de 24 și 25 februarie, ora 19.00, la Sala Atelier. Cunoscutul regizor Alexandru Dabija montează pentru prima oară la Teatrul Național din București, propunerea fiind dramatizarea nuvelei omonime a scriitorului rus A.P.Cehov. Un duel este un spectacol ce pune în discuție unele dintre marile teme cehoviene, citite într-o cheie modernă și aduse în scenă într-o viziune deschisă contemporaneității, în prim plan aflându-se, așa după cum ne-a mărturisit regizorul, „analizarea unui fel de deteriorare a relațiilor umane". O poveste despre cuplu, despre relația dintre bărbat și femeie, „tratată ca o romanță. Problema asta e, declară Dabija. Dacă doi oameni vor să fie împreună, ce înseamnă, ce obligații morale au? Spectacolul acesta este un studiu de caz, până la disecare, al cuplului". Alexandru Dabija folosește această nuvelă cehoviană, cu întreaga ei atmosferă de capăt de lume și plictis, cu micile ei tabieturi și marile discuții filozofice și morale, pentru a crea un spectacol captivant pentru omul contemporan, uneori cu adresare directă către public în atmosfera intimă creată de scenografia Lilianei Cenean. Gavril Pătru, Diana Dumbravă, Vlad Ivanov, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dan Tudor, Ioan Andrei-Ionescu sunt actori care aparțin aceleiași generații din Teatrul Național. Alături de ei, publicul o va putea redescoperi pe Ana Ciontea, o actriță importantă, revenită în țară după o experiență teatrală de peste 10 ani în Franța. „Acești actori sunt la începutul maturității care pentru mine e o formă de adolescență actoricească. Există o anumită vârstă a actorului care nu are aroganța maturității, dar îndeplinește condițiile perfecte  pentru a exprima plictisul, de a juca pe scenă ceea ce aș numi plictisul existențial, spleen-ul total, de care se ocupă Cehov." (Alexandru Dabija) Un spectacol de atmosferă, lucrat milimetric, rafinat în interpretare. Un spectacol semnat de Alexandru Dabija. Despre Alexandru Dabija Alexandru Dabija a debutat în 1976 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, cu spectacolul „Răfuiala" de Philip Massinger, obținând premiul pentru cel mai bun regizor al anului. Este repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, cunoscut în acea vreme drept „cel mai bun teatru din București". Montează la Piatra Neamț Shakespeare și Caragiale, iar la Iași face senzație cu „Chirița" de Vasile Alecsandri. Din 1991 este regizor al Teatrului Odeon din București și director al teatrului între 1991-1994 și 1996-2002. Montează în București, dar și la teatre din provincie, abordează atât texte clasice, cât și texte din dramaturgia contemporană română și străină. Obține numeroase nominalizări și premii (dintre care amintim premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol, 1995, nominalizare UNITER pentru cel mai bun spectacol și cel mai bun regizor, 2008); spectacolele lui sunt invitate la festivaluri din țară și străinătate. În prezent i se joacă peste 10 spectacole la teatrele din București (Teatrul Odeon, Teatrul Act) și din provincie (Sibiu, Brașov, Piatra-Neamț, Ploiești). „Un duel" de A.P.Cehov reprezintă prima lui montare pe scena Teatrului Național din București. „Pentru mine important este lucrul cu actorul. Pentru asta sunt cunoscut, pentru asta mi s-a dus buhul. Și atunci, foarte importantă este distribuția, foarte importantă pentru adecvarea actorului la rol. Și după aceea, importantă este chimia aceea specială care se întâmplă între actor și regizor și care este, poate, cea mai spectaculoasă parte ascunsă a unui spectacol. Ceva din seducția asta reciprocă pe care noi o exersăm, zilnic, timp de o lună și jumătate-două, [îmi doresc] să treacă după aia în spectacol, între actor și public." (Alexandru Dabija)  Despre distribuție Diana Dumbravă Actriță a Teatrului Național din București, unde o puteți vedea în actuala stagiune în „Complexul România" și în „Visul unei nopți de vară", Diana Dumbravă a venit la Național cu un bagaj de roluri importante, create pe scenele altor teatre („Lucia Sturdza Bulandra" și „Comedie" din București și „Toma Caragiu" din Ploiești). Talentul său a fost remarcat încă din 1996, când a primit Premiul de interpretare la Festivalul Ion Luca Caragiale, Iași, pentru rolul Serafima Korzuhina din "Fuga", regia Cătălina Buzoianu. O figură aparte face în filmul românesc, iar recunoașterea internațională nu întârzie să apară: nominalizare la premiile Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță, 2003; Leopardul de Argint și Premiul Agressione, pentru cea mai bună actriță, la Festivalul Internațional de Film Locarno, 2003 - toate pentru rolul titular din filmul „Maria", regia Călin Peter Netzer, 2002. În 2004 devine membră a Academiei Europene de Film. În premiera „Un duel" după Cehov, ea joacă rolul Nadiei, femeia care și-a părăsit soțul pentru cel cu care a ales să trăiască într-un ținut sălbatic din Caucaz, care nici măcar nu apare pe hartă, înconjurați de suspiciune și de prejudecăți. Ana Ciontea Ana Ciontea s-a remarcat încă de la debut, primind în 1982 trei premii de interpretare, pentru rolurile din: „Gustul mierii" și „Iertarea", regia Ion Cojar, și „Deșteptarea primăverii", regia Gina Guzina. Ana Ciontea a lucrat de-a lungul carierei sale cu unii dintre cei mai importanți regizori români, dintre care îi amintim pe: Silviu Purcărete, Andrei Șerban, Alexandru Dabija. La Teatrul Național din București a debutat în anul 1990 cu Electra în spectacolul „O trilogie antică", regia Andrei Șerban. „Un duel" reprezintă cea de-a patra colaborare cu Alexandru Dabija, prima fiind în anul 1983 („Jucăria de vorbe" după Tudor Arghezi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț). Interpretarea Mariei în spectacolul „Un duel" marchează revenirea ei pe scena Naționalului bucureștean, după mai bine de un deceniu de experiență teatrală și pedagogică în Franța. Gavril Pătru A absolvit IATC în anul 1996, la clasa profesor Florin Zamfirescu și Doru Ana. Debutează în același an cu rolul Niculăiță din „Ciocoii vechi și noi", regia Gelu Colceag, la Teatrul de Comedie. În anul 1999 face un rol remarcabil în spectacolul „Generația de sacrificiu", regia Dinu Cernescu la Teatrul Național din București. În actuala stagiune poate fi văzut și în spectacolele „A patra soră", „Inimă de câine" și „Sâmbătă, duminică, luni". În spectacolul „Un duel" după Cehov joacă rolul lui Laevski, bărbatul care își caută identitatea, plutind pe linia invizibilă dintre ratare și împlinire, dintre iubire și rutină. Vlad Ivanov Colaborând cu Teatrul Național încă din anul II de studii, Vlad Ivanov și-a transformat rolul de debut - Amyras din  „Tamerlan cel Mare", regia Victor Ioan Frunză, 1995 - în examen de angajare. Vlad Ivanov a devenit cunoscut întregii lumi datorită rolului Domnul Bebe din filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", regia Cristian Mungiu, premiat cu Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, în 2007. Până la acest succes care l-a făcut cunoscut publicului larg, actorul Naționalului a jucat roluri remarcabile, atât în teatrele consacrate, cât și pe scenele de teatru independent. În rolul Doctorului din acest spectacol el dă viață unui personaj cald, fermecător și plin de umor, gazda perfectă pentru discuțiile în care principii diferite de viață nasc controverse aprinse. Răzvan Oprea Unul dintre cei mai tineri actori angajați ai Teatrului Național, Răzvan Oprea abordează roluri atât din repertoriul clasic, cât și din cel contemporan. Debutează la Teatrul Național în 2003 cu rolul Lisandru din „Visul unei nopți de vară", regia Felix Alexa și continuă cu roluri importante pentru cariera sa. Este prezent totodată și în montările tinerilor regizor (Gianina Cărbunariu, Marcel Å¢op, Alexandra Badea). În anul 2008 a obținut un premiu important - Premiul pentru cel mai bun actor, ex-aequo, în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, Brașov, pentru rolul Georgică din spectacolul „Complexul România", regia Alexandra Badea. În stagiunea curentă poate fi văzut și în spectacolele: „Sânziana și Pepelea", „Molto, Gran' Impressione" și „Visul unei nopți de vară". În „Un duel" interpretează rolul incomodului Von Koren, cel care vrea să ordoneze lumea după propriile principii. Marius Rizea Marius Rizea face parte din promoția anului 1998 a UNATC, clasa profesorilor Dem Rădulescu și George Ivașcu. Spectacolul său de debut a fost „Arlechino pe lună", regia Anca Colțeanu, Teatrul Andrei Mureșanu, Sf. Gheorghe. Din anul 2000 el joacă pe scena Teatrului Național, iar în 2001 câștigă premiul pentru „cel mai bun actor" la Gala Tânărului Actor, Mangalia. A jucat în numeroase spectacole ale Naționalului, în această stagiune putând fi văzut în: „Sâmbătă, duminică, luni", „Dulcea pasăre a tinereții" , „Comedie Roșie", „Visul unei nopți de vară". În rolul Diaconului, din acest spectacol, Marius Rizea creează un personaj de o umanitate cuceritoare, purtând amprenta mistică, dincolo de un timp și un spațiu concret. Ioan Andrei Ionescu A absolvit, în 2000, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale", a debutat în spectacolul „Odiseea 2001", regia Cătălina Buzoianu, la Teatrul „Bulandra". Din 2002 este angajat la Teatrul Național din București.   În ultimele stagiuni a putut fi văzut în spectacolele: „Menajeria de sticlă", „Chicago", „Comedie Roșie", „Jocul ielelor", „Complexul România", „Ultima oră", unde a surprins prin compoziții mergând de la îndrăgostitul naiv până la canalia dezgustătoare. În actuala premieră joacă rolul Kirilin, bărbatul care nu știe să piardă, ascunzându-și complexele sub o crustă groasă de agresivitate.