Știri

Două dintre premierele actualei stagiuni, Șapte dintr-o lovitură și Molto Gran' impresione, vor fi jucate, în luna mai, în cadrul Festivalului Comediei Românești (FestCO). Pe data de 7 mai, ora 19.00, la Sala Atelier a Naționalului, se va juca spectacolul Șapte dintr-o lovitură. Piesa a fost scrisă de Lia Bugnar anume pentru cei mai tineri actori din trupa teatrului: Victoria Dicu, Axel Moustache, Alexandru Nedelcu, Florin Lăzărescu, Mihai Calotă și Ana Macovei. Alături de foarte tinerii actori, din distribuție fac parte și Carmen Ungureanu, Lia Bugnar/Florina Gleznea. Șapte dintr-o lovitură este un un spectacol cu și despre tineri, a cărui acțiune se întâmplă într-un studio de televiziune. O competiție deschisă, un maraton live, de trei zile, în care șapte personaje sunt în stare de orice pentru prin a-și atinge visele. Joi, 12 mai, ora 19.00, la Sala Mare a TNB, Molto, gran impressione vă învită să petreceți O soarea la teatru, în cadrul FestCO! Comedie despre începuturile teatrului românesc, spectacolul este o întoarcere comică dar și nostalgicã în timp, în care mari actori ai Naționalului îi interpretează pe primii noștri actori: Ileana Stana Ionescu, Mircea Albulescu, Magda Catone, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Ileana Olteanu, Tomi Cristin, Armand Calotă, Ovidiu Cuncea și mulți alții. Un spectacol în regia lui Dan Tudor, după un scenariu de Romulus Vulpescu, care adaptează, pastișează, restaurează, interpretează, prelucrează și întinerește texte de Costache Faca, Matei Millo și Costache Caragiali. Biletele pot fi achiziționate de la Agenția de Bilete a Teatrului Național. Vă așteptăm la FestCO! Festivalul Comediei Românești se află în acest an la cea de-a VII-a ediție și se desfăsoară în perioada 6-13 mai, în București.

Din cauza accidentării unui actor, spectacolul "Jocul ielelor" de vineri, 3.04.2009, va fi înlocuit cu spectacolul "Camerista". Vă mulțumim pentru înțelegere!  

Duminică, 29 martie 2009, de la ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Petre Mihai Băcanu va susține Conferința cu tema Dizidența și impersonalizarea răului. „Am scris câteva mii de file de declarații la Securitate. Uneori anchetatorii nu erau atenți când treceam în declarații numele Nicolae Ceaușescu. În miez de noapte mă trezeau, că trebuie să rescriu tot. În loc de Nicolae Ceaușescu formula era "am adus injurii conducerii superioare de partid și de stat". Până și anchetatorilor le era teamă să pomenească numele Ceaușescu. Orice situație creată în jurul acestuia trebuia impersonalizată. Răul era impersonalizat. Nu avea identitate. Le era teamă să rămână în documente numele răului, pentru că ar fi recunoscut că în fața acestuia se află însăși libertatea. Anchetatorii evitau nominalizarea răului pentru că altfel dosarele întocmite de ei s-ar fi transformat în adevărate analize ale racilelor regimului. Deserveau, ca sa zic așa, fabrica răului. Te-ai fi așteptat ca anchetatorilor să le pară îngrozitor ceea ce le făceau întemnițatilor, chiar dacă îmbrăcau totul în haina legală. Nici vorbă - acționau convinși că își apără dictatorul, că îi protejează pe dirigenții comuniști. Răul părea un lucru concret, palpabil, era însă un proces care a dezvoltat la noi nedreptăți, privațiuni, crime. Răul era o stare." (Petre Mihai Băcanu) Despre Petre Mihai Băcanu: Născut la 11 decembrie 1941, în comuna Homoraciu din județul Prahova. Studii Facultatea de Limba și Literatura Română - Universitatea București Activitate profesională: 1959 - 1967 - redactor ziarul "Înainte" - Brăila și ziarul "Viața nouă" - Galați 1967 - 1970 - redactor revista "Amfiteatru" 1970 - 1988 - redactor cotidianul "România liberă" 1988 - 1989 - detenție pentru editarea ziarului clandestin "România" împreună cu Mihai Creangă, Anton Uncu, Sandu Chivoiu, St. Niculescu Maier 22 decembrie 1989 - 2006 - director executiv al cotidianului "România liberă" 1990 - Premiul pentru Jurnalistică "Freedom House" 1991 - Membru al F.I.E.J. (Federația Internațională a Editorilor de Ziare) 1988 - A publicat cartea "Flăcări sub apă" Pentru mai multe informații legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete) Vă așteptăm cu plăcere!

Toate societățile umane sunt „spectaculare" în viața lor cotidiană și produc „spectacole" în momentele speciale. Ele sunt „spectaculare" ca și formă de organizare socială și produc „spectacole" asemenea celui pe care ați venit să-l vedeți aici. Relațiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conștienți de acest lucru. Folosirea spațiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor și modulația vocii, confruntarea de idei și pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent și în viața noastră. Noi suntem teatrul! Nunțile și înmormântările sunt „spectacole", dar și ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conștientizăm. Ocaziile și circumstanțele deosebite, cafeaua de dimineață, schimbul de saluturi, dragostea timidă și pasiunile furtunoase, o ședință a senatului sau o întâlnire între diplomați - toate acestea fac parte din teatru. Una dintre principalele funcții ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la „spectacolul" vieții cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toții artiști. Prin jocul dramatic învățăm să vedem lucrurile evidente dar pe care nu le observăm in mod normal pentru că suntem obișnuiți doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieții noastre. Anul trecut, în luna septembrie, am fost surprinși de o revelație teatrală: noi, cei care credeam că trăim într-o lume sigură, în ciuda războaielor, a genocidurilor, măcelurilor și torturilor care se întâmplă, desigur, departe de noi, în locuri sălbatice și izolate. Nouă, celor care trăiam în siguranță cu banii noștri depuși la vreo bancă respectabilă sau încredințați vreunui agent de bursă, ni s-a spus că acești bani nu există, că totul era virtual, o invenție fictivă a unor economiști care nu erau deloc fictivi, dar nici demni de încredere sau respectabili. Totul nu era altceva decât un spectacol jucat prost, cu o intrigă întunecată în care câțiva oameni au câștigat mult și mulți oameni au pierdut totul. Unii politicieni din țările bogate s-a întâlnit în secret și au găsit niște soluții magice. Iar noi, victimele deciziilor lor, am rămas spectatori în ultimul rând de la balcon. În urmă cu douăzeci de ani, am pus în scenă spectacolul „Fedra" de Racine la Rio de Janeiro. Decorurile erau sărăcăcioase: piei de vaci pe jos, tulpini de bambus primprejur. Înainte de fiecare reprezentație, le spuneam actorilor: „Ficțiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Când pășiți dincolo de acele tulpini de bambus, nici unul dintre voi nu are dreptul să mintă. Teatrul este Adevărul Ascuns". Când privim dincolo de aparențe, vedem opresori și oprimați în toate societățile, grupurile etnice, genurile, clasele și castele sociale; vedem o lume nedreaptă și crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că știm că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă și în propria noastră viață. Participați la „spectacolul" ce este pe punctul de a începe și, odată întorși acasă, jucați-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii și uitați-vă la ceea ce nu ați putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viață! Suntem cu toții actori: a fi cetățean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba. Augusto Boal Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internațional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI și de comunitatea teatrală internațională. Diverse evenimente teatrale naționale și internaționale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internațional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitația ITI, o personalitate de renume mondial împărtășește reflecțiile sale asupra Teatrului și asupra păcii între oameni. Primul Mesaj Internațional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franța) în 1962. Autori ai mesajului internațional dedicat Zilei Mondiale a Teatrului 1962 Jean COCTEAU 1963 Arthur MILLER  1964 Laurence OLIVIER - Jean-Louis BARRAULT  1965 Anonim 1966 René MAHEU, Director General al UNESCO 1967 Hélène WEIGEL  1968 Miguel Angel ASTURIAS  1969 Peter BROOK  1970 Dimitri ȘOSTAKOVICI  1971 Pablo NERUDA  1972 Maurice BEJART 1973 Luchino VISCONTI  1974 Richard BURTON 1975 Ellen STEWART 1976 Eugène IONESCO  1977 Radu BELIGAN  1978 mesaj național  1979 mesaj național  1980 Janusz WARMINSKI  1981 mesaje naționale  1982 Lars af MALMBORG  1983 Amadou Mahtar M'BOW, Director General al UNESCO  1984 Mikhaïl TSAREV  1985 André-Louis PERINETTI  1986 Wole SOYINKA  1987 Antonio GALA 1988 Peter BROOK  1989 Martin ESSLIN  1990 Kirill LAVROV 1991 Federico MAYOR, Director General al UNESCO  1992 Jorge LAVELLI - Arturo USLAR PIETRI 1993 Edward ALBEE  1994 Vaclav HAVEL 1995 Humberto ORSINI  1996 Saadalla WANNOUS 1997 Jeong Ok KIM  1998 50th Anniversary of ITI - Mesaj Special  1999 Vigdís FINNBOGADÓTTIR 2000 Michel TREMBLAY  2001 Iakovos KAMPANELLIS 2002 Girish KARNAD  2003 Tankred DORST  2004 Fathia EL ASSAL 2005 Ariane MNOUCHKINE 2006 Victor Hugo RASCON BANDA  2007 Sultan bin Mohammed AL QASIMI  2008 Robert LEPAGE 2009 Augusto BOAL

AZI E ZIUA NOASTRÄ‚ Suntem în anul 2009. Criză mondială. Recesiune. Lipsă de lichidități. Cecuri fără acoperire. Bonitate zero, pedofilie, căsătorii ratate, guverne fără scop, ciudate malformații juvenile, gerontocrație și multă, multă lipsă de idei. Și, în același timp, tone de speranță în viața care vine, în viața care îți așterne covorul de iluzii și sperațe. Născute cum? Din ce resurse? Nu cumva ascunse în dorința unei sistematizări a așteptărilor? Unei autostrăzi virtuale pe care să se-ntâlnească mașini miraculoase? Cu ce actori? În ce regie? În ce context? În care țară? Pe care scenă? A cărui teatru? Și care Shakespeare? Stau să mă-ntreb, că dacă astăzi lumea vine mai mult decât oricând la teatru să nu fie cumva pentru că oamenii se ascund de realitate în speranța că teatrul le poate oferi soluții imediate. Nimic mai fals, nimic mai rău. Astăzi, spre deosebire de trecut, teatrul nu există ca o insulă a libertății, ci, mai ales, ca un refugiu în fața lașității, a lipsei de acțiune și idei. Ieri, publicul ieșea în stradă, astăzi, schimbă guvernele în Cișmigiu. Așteaptă ca alții să se miște și uită că în sine are potențial revoluționar. În plină criză, teatrul își deschide porțile unui public interesat parcă mai mult de matematica simțirilor și mai puțin de surpriza descoperirilor de sine. La prima vedere n-ar fi nici o diferență, dar, o clipă mai târziu, câtă diferență! Și, totuși, Teatrul nu poate lipsi din viața noastră de zi cu zi. E ca o boală incurabilă căreia i se caută degeaba antidot. Și nu vaccinul te poate vindeca de el, ci numai încăpățânarea de a rămâne viu și mângâiat de muze. Azi, e ziua mondială a teatrului! Doamne, ce coincidență! E și ziua noastră de acces la casa de bilete. Ce coadã, domnilor! Câtă bucurie! Și ce bani puțini. Ion Caramitru

Ultima oră, spectacol jucat timp de 5 ani cu mult succes, revine pe afișul actualei stagiuni, după o pauză de aproape doi ani, din 12 martie, ora 19.00, la Sala Mare. Următoarele reprezentații : joi 19 și vineri 20 martie, de la ora 19.00. Montarea Ancăi Ovanez Doroșenco cu piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, satiră virulentă, mereu actuală, se bucură și de o distribuție pe măsură: click Ultima oră este o cuceritoare poveste de dragoste, în mijlocul unei lumi fără scrupule, nu foarte diferită de cea în care trăim. Un profesor aflat într-o căutare romantică, pe urmele lui Alexandru Macedon, nimerește, din cauza unui cuvânt cu multiple trimiteri, în jungla presei românești interbelice, dar mai ales în vizorul unui temut om de afaceri. Prin ciocnirea dintre două lumi diametral opuse, Mihail Sebastian reușește să construiască o satiră de mare rezonanță pentru actualitatea noastră. „Un spectacol ca o știre din ziar, cum spune regizoarea. „Negocieri" demne de tradiția „șantajul și etajul" (Natalia Stancu, „Curierul Național"), apreciază presa. „Un spectacol ce trebuie vizionat, pentru că oferă o reală bucurie oricărui iubitor al teatrului." (Ileana Lucaciu, „România liberă"). Mai multe: aici Vă așteptăm la Național!

Unul dintre cele mai longevive spectacole ale Naționalului bucureștean, Egoistul va atinge pe 22 martie cea de-a 100-a reprezentație la sediu! Spectacolul care a avut premiera în anul 2004 îi cuprinde în distribuție, alături de magistralul Radu Beligan, pe: Simona Bondoc, Damian Crâșmaru, Marin Moraru, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu și Silviu Biriș.  Egoistul este un spectacol extraordinar în care îl putem întâlni pe Maestru nu numai în calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar și într-o alta, la fel de apreciată, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viață casa de sfârșit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perindă toți apropiații acestuia pentru a obține mult râvnitele... autografe, pe cecuri de 20 de mii de franci. Cu replici de un firesc uluitor se construiește o poveste comică, presărată cu mici panseuri care, până la final, conturează fidel destinul și filosofia de viață a unui om care a trăit, dăruindu-se generos unei lumi prea puțin dispusă să-l înțeleagă. Alegerea textului, un fel de testament literar al celebrului autor, nu este întâmplătoare. În urmă cu aproape 30 de ani, Maestrul Radu Beligan se întâlnește cu Jean Anouilh la Comédie des Champs Elysees. Asistă la o repetiție a acestuia, notează tot ce dramaturgul, în calitate de regizor al propriului text spune, apoi iau masa împreună. Trebuie să fi fost o întâlnire cu totul specială, pentru că astăzi, în Egoistul, parcă asistăm la o poveste scrisă de Radu Beligan, sub pseudonimul Jean Anouilh.

În urma recentelor nominalizări pentru Premiile UNITER 2009, distinsa actriță și marea doamnă a teatrului românesc, Olga Tudorache, va fi încoronată cu Premiul de excelență. De aproape 50 de ani, Olga Tudorache onorează scena românească cu prezența sa. A jucat în nenumărate spectacole de teatru și film în care i-a avut ca parteneri pe unii dintre cei mai mari actori români, a câștigat zeci de premii importante și a inițiat în această meserie generații de actori. În această stagiune o puteți admira pe marea actriță în două spectacole ale Naționalului: Noiembrie și Regina Mamă. Tot la Național, în spectacolul Șapte dintr-o lovitură, o puteti vedea și pe tânăra actriță Florina Gleznea - nominalizată la categoria „Cel mai bun debut" (pentru rolul din Cui i-e frică de Virginia Woolf, Teatrul Act). În același spectacol TNB poate fi întâlnită și muzica lui Vlaicu Golcea, compozitor care va primi anul acesta „Premiul special pentru muzică de teatru". Păstorel Ionescu va primi „Premiul special pentru coregrafie în arta spectacolului", printre creațiile sale numărându-se și mișcarea scenică pentru spectacolul Eduard al III-lea, alături de numeroase alte spectacole din țară și străinătate. În acest an, Premiul pentru întreaga activitate de critic teatral îi revine doamnei Alice Georgescu. Cunoscut cronicar, ea conduce în prezent Biroul de Dramaturgie al Teatrului Național București și este Președinte al Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Felicitări lor și mult succes celor nominalizați! Gala Premiilor Uniter este un program al Uniunii Teatrale din România, inițiat de Ion Caramitru, care se desfășoară în fiecare an începând din 1991, acordând distincțiile Uniunii pentru fiecare an calendaristic încheiat.

Duminică, 15 martie, ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Theodor Paleologu, Ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, va susține conferința intitulată Actualitatea teologiei politice. „Eroziunea statului modern înseamnă scăparea politicului de sub controlul său și, prin urmare, apariția și dezvoltarea actorilor politici non-statali. De asemena, paradigma modernă a secularității statului face din ce în ce mai plauzibilă întâlnirea dintre teologic și politic în configurații nenumărate. Prin urmare, conferința propusă reprezintă prilejul relansării unei reflecții asupra multiplelor articulații dintre cele două sisteme de reprezentare puse în chestiune" (Theodor Paleologu) Despre Theodor Paleologu: Născut la 15 iulie 1973  în București Experiența profesională În prezent: Ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național 2005-2008 : Ambasador extraordinar și plenipotențiar în Regatul Danemarcei și Republica Islanda 2007 și 2008: Lector extern, Universitatea Copenhaga 2003 - prezent: Profesor asistent și director al universității de vară, European College of Liberal Arts, Berlin Research Fellow, University of Notre Dame (2001-2002), New York University (2002), Harvard University (2002-2003), Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005) 2003: Visiting professor, Deep Springs College 1999-2000 : Lector, Boston College Studii: 1996-2001: Ancien élève, Ecole Normale Supérieure, Paris 1998-2001: Doctorat în studii politice, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris & Ludwig-Maximilians-Universität, München 1992-1998 : Licență și master în filozofie, Paris I Sorbonne Cariera politică: din noiembrie 2008 : Deputat al Partidului Democrat-Liberal în colegiul 9 București  Publicații (doar cărți): Sous l'oeil du Grand Inquisiteur: Carl Schmitt et l'héritage de la théologie politique, Paris, Cerf, 2004 De la Karl Marx la stenograme: Cronica anului politic 2004, București, Curtea Veche, 2005 Pentru mai multe informații legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenția de bilete) Vă așteptăm cu plăcere!

Teatrul Național din București anunță cu bucurie că, la recent încheiata Gală a Premiilor Gopo, aflată în acest an la cea de-a treia ediție, doi dintre cei mai importanți actori ai Teatrului Național, Ioana Bulcă și Marin Moraru, au fost distinși pentru remarcabila lor activitate în filmul românesc. Totodată, actorul TNB Silviu Biriș, s-a numărat printre nominalizații la categoria „Cel mai bun rol secundar masculin". Întruchipând-o în chip magistral pe marea actriță a Teatrului Național și a ecranului de odinioară,  Aristizza Romanescu, Ioana Bulcă a fost desemnată câștigătoarea categoriei „Cea mai bună actriță într-un rol secundar" în filmul Restul e tăcere, regia Nae Caranfil. Marin Moraru, îndrăgit interpret al atâtor roluri savuroase în comedii românești timp de aproape cinci decenii, a fost distins cu „Premiul pentru întreaga carieră". Pe Marin Moraru îl putem întâlni și pe scena Mare a Teatrului Național, în spectacolul Ultima oră de Mihail Sebastian. Silviu Biriș, actor al Teatrului Național de peste 11 ani și cu o bogată activitate teatrală și cinematografică, a fost nominalizat pentru rolul Raoul din același film, Restul e tăcere, distins cu 9 premii Gopo. Felicitări lor și tuturor celor nominalizați și câștigători la această importantă gală a filmului românesc! Gala Premiilor Gopo este organizată de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei (CNC). Ea urmează modelul marilor gale europene de gen, precum Premiile BAFTA (Marea Britanie), Premiile Cesar (Franța), Premiile Goya (Spania).