Știri

Colegii și prietenii din Teatrul Național București anunță cu profundă durere încetarea din viață, după o lungă și grea suferință, a marelui actor OVIDIU IULIU MOLDOVAN, personalitate emblematică a scenei și ecranului românesc, fin intelectual, cu studii de filozofie și artă teatrală, cu o rară vocație a prieteniei și cu dragoste pentru mai tinerele generații de actori. În strălucita sa carieră artistică, OVIDIU IULIU MOLDOVAN a interpretat o variată gamă de roluri, realizând, cu o nesecată fantezie interpretativă, cu vigoare și profunzime, cu farmec și cu o neîntrecută știință a sublinierii nuanțelor - creații memorabile.    Actor al Teatrului Național București din 1970, Ovidiu Iuliu Moldovan s-a născut la 1 ianuarie 1942. A fost studentul unor mari actori - A. Pop Marțian și Octavian Cotescu. A debutat pe scena Teatrului Național din Timișoara, unde a creat primele personaje importante ale carierei sale, ca Mio din „Pogoară iarna" de Maxwell Anderson (debut), Adam în „Cele patru anotimpuri" de Arnold  Wesker, regia Aurel Manea, Sebastian în „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Marietta Sadova și multe alte roluri care îl anunțau ca un viitor mare actor. La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" a fost Antonio din „Furtuna" de William Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei. Pe scena Naționalului bucureștean a întruchipat personaje de neuitat: Oswald în „Regele Lear" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, Thomas în „Generoasa fundație" de Antonio Buero Vallejo, Caligula în „Caligula" de Albert Camus, creație de referință subliniind și poziția actorului împotriva dictaturii, prin subtilul său mesaj antitotalitarist, în regia lui Horea Popescu, Gelu Ruscanu în „Jocul ielelor" de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, Despot Eraclid în „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez Doroșenco, Malvolio în „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroșenco, Avram Iancu în „Avram Iancu" de Lucian Blaga, regia Horea Popescu, Iason în „O trilogie antică - Medeea" după Euripide și Seneca, Ducele Orsino în „Noaptea regilor" de William Shakespeare, Lopahin în „Livada de vișini" de A.P. Cehov, toate acestea în regia lui Andrei Șerban, Tamerlan în „Tamerlan cel Mare" de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză, Platonov în „Platonov" de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, Penteu în „Bacantele" de Euripide, regia Mihai Măniuțiu, Baronul în „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar. Ultimul său rol a fost în „Celălalt Cioran", pe texte din Jurnalul lui Emil Cioran, dramatizare de George Banu, în regia lui Radu Penciulescu, în 2002. Cu harul său unic, izvorând dintr-o sensibilitate copleșitoare și cu o inconfundabilă măiestrie a rostirii, OVIDIU IULIU MOLDOVAN va rămâne în conștiința noastră și ca un mare iubitor de poezie. Pentru cei care l-au cunoscut și l-au admirat, versul eminescian Nu credeam să-nvăț a muri vreodată va avea pentru totdeauna inflexiunile vocii sale. Ultima întâlnire a publicului cu marele actor s-a petrecut în acest an, pe 15 ianuarie, cu ocazia tradiționalului recital de poezie eminesciană „Trecut-au anii", la Sala Amfiteatru a Naționalului bucureștean. A fost unul dintre cei mai căutați actori români de film, atât de către regizorii noștri, cât și de către cei străini. Dintre remarcabilele sale creații cinematografice amintim  seria cu ardelenii, în care l-a întruchipat pe John Brad. A avut întâlniri definitorii cu regizorii Mircea Veroiu („Somnul insulei", 1993, „Semnul șarpelui", 1982, „Dincolo de pod" și „Între oglinzi paralele" - 1976) și cu Dan Pița („Dreptate în lanțuri", 1984, „Bietul Ioanid", 1980). Dintre numeroasele sale roluri, nu-l vom putea uita pe Horea din filmul cu același nume, în regia lui Mircea Mureșan, sau ultima sa creație, Pantazi din „Craii de Curtea Veche", în regia lui Mircea Veroiu, 1995.    Voce inconfundabilă a teatrului radiofonic, a dat viață unor personaje celebre din dramaturgia românească și universală în peste patru decenii de activitate artistică. Memoria teatrului de televiziune păstrează alte creații importante, dintre care: Robespierre în „Robespierre" după Romain Rolland, 1973, Gelu Ruscanu în „Turnul de fildeș", după Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1980, Grig în „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Eugen Todoran, 1983 și atâtea altele... A primit numeroase premii și distincții care i-au răsplătit activitatea teatrală și cinematografică, printre care premiul UNITER pentru întreaga activitate în anul 2004. Post mortem i s-a conferit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler.  Corpul neînsuflețit al actorului va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național, sâmbătă, 15 martie, la între orele 9,00- 13,00; înmormântarea va avea loc la ora 14,00, la Cimitirul Bellu, pe aleea actorilor. A fost un om și un actor de o discreție desăvârșită, pe care nu-l vom putea uita niciodată. Dumnezeu să-l odihnească în pace! de Oana Cajal Mesaje de condoleanțe “Ovidiu Iuliu Moldovan a fost unul dintre cei mai mari actori actori români din ultimele decenii, un intelectual rafinat, un coleg minunat și un prieten bun. Întâmplarea sau Dumnezeu a făcut ca în prima seară în care a lipsit să jucăm “Jocul Ielelor”, spectacol pe care l-am jucat împreună până în urmă cu aproape 20 de ani. A strălucit în rolul lui Gelu Ruscanu, poate și pentru că semăna cu el: avea aceeași sete de absolut. Fie ca Dumnezeu să-i lumineze Căile Cerului, să-l ierte și să-l odihnească în pace. Ilinca Tomoroveanu “Președintele României a primit cu adâncă tristețe vestea dispariției dintre noi a actorului Ovidiu Iuliu Moldovan, personalitate remarcabilă a artei dramatice românești, unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru și film. Prin noblețea prezenței sale, prin vocea inconfundabilă, Ovidiu Iuliu Moldovan va rămâne în amintirea publicului românesc unul dintre marii interpreți ai poeziei lui Eminescu. Președintele Traian Băsescu transmite sincere condoleanțe familiei actorului pentru pierderea suferită Dumnezeu să-l odihnească!” Președintele Traian Băsescu „Un prieten și un actor ne-a părăsit. Vestea, ca toate veștile tragice, ne-a luat prin surprindere. Ne-a părăsit neașteptat, discret, cu demnitate, așa cum a trăit. Va trăi mai departe în inima noastră. Noapte bună, dulce Prinț!” Radu Penciulescu "Un creer plin de visuri am fost / și un om de rând / Trăind cu moartea-n suflet / și nemurirea-n gând./" Un gând pios plin de iubire pentru artistul și prietenul nostru Ovidiu Iuliu Moldovan Anca Ovanez și George Doroșenco “Cuvintele sunt prea sărace și nu putem exprima întristarea care ne-a cuprins la aflarea veștii despre plecarea în neființă a colegului nostrum, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Iată, am ajuns la regrete că nu am știut să profităm mai mult de prezența celor cărora le-am simțit căldura reală din suflet, talentul și onestitatea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”  Colectivul Teatrului Național Târgu – Mureș “O tristețe amară ne cuprinde în aceste clipe de reală durere pentru întreg teatrul românesc și aplaudăm încă o dată viața exemplară a Marelui Actor Ovidiu Iuliu Moldovan. Dumnezeu să-l aibă în grijă!” Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani “În numele meu, al colectivului Teatrului Național Radu Stanca, al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și al tuturor iubitorilor de teatru din Sibiu ne exprimăm regretul și tristețea în legătură cu dispariția atât de grabnică a inegalabilului actor Ovidiu Iuliu Moldovan. Primiți gândul nostru pios, lacrima și eterna amintire pentru cel care a fost, este și va rămâne Ovidiu Iuliu Moldovan. Dumnezeu să-l odihnească în pace!” Constantin Chiriac, director general Teatrul Național Radu Stanca, Sibiu “Ne alăturăm și noi celor care vor resimți pentru totdeauna lipsa acestui artist și ne rugăm pentru liniștea sufletului său.Dumnezeu să-l odihnească în pace!” Teatrul Clasic Ioan Slavici, Arad „Ovidiu Iuliu Moldovan a făcut parte, în descendența interbelică dintr-o stirpe rară pe cale de dispariție în Teatrul Românesc:  era nu numai un mare actor, ci și un domn. Iar pe deasupra a fost de la început, până la sfărșit, un domn ardelean. Tocmai de aceea a dorit, intens, în ultimii lui ani de viață să joace și pe scena Teatrului Național din Cluj. N-a fost să fie. Colectivul artistic al Teatrului Național din Cluj regretă profund marea pierdere pe care a suferit-o Teatrul Românesc. Dumnezeu să-l odihnească!” Teatrul Național Cluj    Sunt unele vești care ajung aici cu întârziere și pe care îți vine greu să le crezi: dispariția lui Ovidiu mi se pare neverosimilă, cu atât mai mult cu cât în memoria mea sunteți toți neschimbați, exact așa cum erați acum câțiva ani, când am plecat spre Berlin… De la distanța la care mă aflu, refuz, parcă, să accept că anii trec, totuși, și că Timpul unora se scurtează în mod nedrept.   Primiți așadar, așa cum primește o familie, gândurile mele de tristă și îndurerată compasiune la pierderea unui drag membru al familiei Teatrului, al familiei Naționalului…   A voastră, Adriana Popescu Memento mori Dormi în pace Ovidiu Iuliu Moldovan Ovidiu Iuliu Moldovan a plecat în ceruri. În ultimul an a suferit cumplit de o boală nemiloasă, pe care a îndurat-o cu bărbăție și credință în Dumnezeu. Știu aceasta deși nu am fost lângă el fizic, ci doar spiritual, prin rugăciunile mele. Ultima dată când am vorbit a fost în septembrie 2006. Era la Rășinari la casa Goga, unde venea mai în fiecare an ca oaspete al colegilor și prietenilor, iubiți, Traian Stănescu și Ilinca Tomoroveanu, actori și ei la Teatrul Național din București. A fost la mine în casă și în curte la Rășinari și al Sibiu. L-am cunoscut prima dată la București, chiar în sala Teatrului Național, unde după spectacol, Ilinca Tomoroveanu m-a prezentat marelui actor. Era în 1980. Îmi plăcea fața lui imperială. Avea o voce cu inflexiuni și rezonanțe profetice. Când recita pe tonuri joase, parcă auzeai Dunărea curgând, iar când ridica tonul cu accente sarcastice, parcă era o cavalcadă de tunete într-o furtună de vară toridă. În special recita Eminescu, pe care-l iubea cu patimă. În rolul Împăratului Caligula, pe scena Teatrului Național din București, era maiestuos. Cine nu-i știe filmele polițiste sau western-ul în care juca rolul cowboy-ului nemilos? Dar nu sunt eu cel care să-i enumere palmaresul actoricesc. În 1983, în primăvară, se turna filmul „Horia" în regia lui Mircea Mureșan. Ovidiu Iuliu Moldovan juca martiriul iobagilor români ardeleni. Tras pe roată pe podiumul unei scene construite pe platoul românilor din Alba Iulia sau călărind un cal murg pe Vălari la Rășinari - așa mi-l amintesc pe marele actor. Era în postul Paștilor și fiind la Alba Iulia, am organizat un simpozion la reședința Episcopului Emilian, cu mâncare de post și vinuri alese de Târnave. Ovidiu Iuliu Moldovan recita, făcea politică, discuta pe teme de credință și se contrazicea cu Episcopul Emilian, spunând că el este greco-catolic. Erau prezenți fala distribuției: Radu Beligan, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Șerban Ionescu, Constantin Chiriac, Radu Basarab, eu și neuitatul părinte Ioan Boțocan, de la Catedrala din Sibiu. Ovidiu prezida ca un mare pontifex. Consider că rolul Horia și rolul Caligula sunt de neegalat pe scenele lumii, nu doar în România. Îmi pare rău, prietene, că pleci prea tânăr, deși aveai ce-ți trebuia și nu duceai lipsă de nimic din cele materiale. Mulți bătrâni actori își duc zilele în lipsuri și poate-și roagă moartea care nu vine să îi ușureze. Tu nu ți-ai dorit-o, dar a venit necruțătoare și implacabilă. Adio prietene, adio frate! Mă voi ruga de acum înainte pentru odihna sufletului tău, Imperatore Caligula, frate Horia, iubit prieten Ovidiu Iuliu Moldovan. Preot Nicolae Streza

Teatrul Național București anunță reluarea spectacolului         "Dansând pentru zeul păgân" (Dancing at Lughnasa) de Brian Friel. Creație a unuia dintre cei mai mari dramaturgi irlandezi, Brian Friel, comparat adesea cu Cehov și Ibsen, dar de un desăvârșit spirit irlandez, „Dansând pentru zeul păgân"  a cunoscut numeroase succese pe scenele lumii, și pe Broadway, și pe marele ecran... Montarea realizată pe Scena Mare, cu concursul unor tineri actori în plină „expansiune" creatoare, în regia lui Lynne Parker (Irlanda) și scenografia semnată de Ștefania Cenean, reprezintă: „o evocare tandru-ironică a unei neobișnuite familii interbelice din Irlanda"(Alice Georgescu); este „clasică, profundă, zguduitoare prin desfășurarea de forțe"; de o „mare prospețime și forță scenică"; punând în lumină „sensul existenței și talentul ființei de a-și înfrumuseța viața, legate în permanență de semnificațiile dansului, de forța sa eliberatoare și de funcția sa cathartică"... „Firul poveștii se desfășoară în ritmul muzicii irlandeze, de un optimism și o solaritate contagioase."(Andreea Răsuceanu) „Brian Friel vorbește despre viața la țară și singurătatea asumată. Despre viața casnică și virtuțile imaginației. Despre femeie și aspirațiile ei legitime. Despre sălbăticiunea ascunsă în fiecare din noi."(Ion Caramitru) Alături de Mircea Rusu, proaspăt intrat în distribuție, îi puteți vedea pe Vivian Alivizache, Carmen Ionescu, Carmen Ungureanu, Tania Popa, Rodica Ionescu, Gavril Pătru, Liviu Lucaci. Dacă doriți să vă regăsiți, pentru o seară, în personajele atât de vii ale irlandezului Brian Friel, pentru a vă mira, încă o dată, de asemănările dintre români și irlandezi... Spectacolul a fost reluat pe 1 martie 2008, durează două ore și nu are pauză.

Maestrul Radu Beligan revine pe scenă sâmbătă, 8 martie, ora 20,00, la Sala Mare.        Va fi o întâlnire de suflet cu profesorii, colegii și spectatorii pe care i-a îndrăgit, i-a respectat și care i-au fost alături timp de șapte decenii. Cu acest prilej, maestrul Radu Beligan va vorbi despre sine, despre evenimentele vieții lui, despre talent, dăruire, sacrificiu și, nu în ultimul rând, despre dragoste.        Întâlnirea va fi înnobilată și de o „Invitație la supeu", piesă de Jean Claude Brisville, în care Radu Beligan se va reîntâlni cu un alt maestru al scenei, Ion Lucian. Spectacolul, realizat în 1997, va fi prezentat de maestru în a doua parte a întâlnirii. Vă invităm la o seară de neuitat.

Duminică, 9 martie, de la ora 11,00, Paul Cornea va susține la Teatrul Național București, sala Atelier, o conferință cu tema "Cu Teatrul Național la Paris. Amintiri". Conferința dezvăluie culisele unui turneu de neuitat, cel din 1956, când două spectacole ale Naționalului bucureștean, „O scrisoare pierdută", în regia lui Sică Alexandrescu și „Ultima oră", regia Moni Ghelerter, au fost remarcate și ovaționate la cea de-a treia ediție a Festivalului de artă dramatică din Paris, pe scena Teatrului „Sarah Bernardt". În calitate de director general al teatrelor la acea vreme, și totodată unul dintre cei doi martori care mai pot depune astăzi mărturie despre acel mare succes al teatrului românesc, (celălalt martor fiind nimeni altul decât maestrul Radu Beligan! -îl juca pe Agamiță Dandanache), domnul Paul Cornea ne vă dezvălui întâmplări de un farmec aparte, în care vor fi antrenate nume mari ale teatrului de odinioară, aflate, nu o dată, în roluri și posturi surpinzătoare.        Vă recomandăm să nu ratați această întâlnire, de peste timp, cu perenitatea actului teatral.        Critic, istoric literar și teoretician al literaturii, Paul Cornea este doctor în filologie și profesor la Facultatea de Litere a Universității București, actualmente profesor consultant și conducător de doctorate. A fost director general în Ministerul Culturii (1953-1965), secretar de stat în Ministerul Învățământului (1990), șef de catedră și decan al Facultății de Litere (1990-1996). A funcționat ca membru în comitetul executiv și apoi ca vicepreședinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. Este președinte în exercițiu al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România și vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România.        Printre principalele volume publicate: Studii de literatură română modernă (E.S.P.L.A, 1962); De la Alexandrescu la Eminescu (E.S.P.L.A, 1966); Originile romantismului românesc (Minerva,1972); Conceptul de istorie literară în cultura românească (Eminescu, 1978); Regula jocului (Eminescu 1980); Itinerar printre clasici (Eminescu, 1984); Introducere în Teoria Lecturii (Minerva, 1988; ed.a II-a, Polirom, 1998; trad. italiană 1993); Aproapele și departele (Cartea Românească, 1990); Semnele vremii (Eminescu, 1995); Interpretare și raționalitate (Polirom, 2006). Colegii din țară și străinătate, foștii studenți și prietenii i-au dedicat în 2000 volumul omagial Cercetarea literară azi (Polirom), coordonat de Liviu Papadima și Mircea Vasilescu. Prețul unui bilet este de 23 RON sau 10 RON. Pentru informații suplimentare legate de bilete:telefon 314. 71. 71 (Agenția de bilete)

Din cauza îmbolnăvirii unui actor, spectacolul "Așteptând la Arlechin" de la Sala Amfiteatru, din data de 8 martie 2008, ora 18,30, se suspendă. Puteți recupera contravaloarea biletelor cumpărate de la agenția de bilete a Teatrului Național București. Mulțumim pentru înțelegere.

București, 5 martie 2008 -  Clădirea Teatrului Național va deveni un nou centru cultural, multifuncțional, în urma unui proces de transformare ce va începe în toamna acestui an și se va desfășura pe durata a aproximativ trei ani. Teatrul Național București, Muzeul Național de Artă Contemporană și Centrul Național al Dansului susțin acest proiect ce va oferi publicului bucureștean o experiență culturală completă, rezultată din aducerea în aceeași locație a diferite instituții de cultură, ce acoperă domenii ca teatru, dans și artă contemporană. Proiectul presupune și o reconsiderare a aspectelor ce țin de siguranța clădirii, prin înlăturarea unor elemente adăugate construcției. În plus, proiectul își propune ca, prin parteneriate cu municipalitatea, să revitalizeze zona adiacentă clădirii TNB, prin tranformarea acesteia într-un spațiu public autentic. "Este o inițiativă care ne apropie de destinul instituțiilor similare europene; din câte cunosc, este o premieră în România, o decizie concertată a unor instituții de cultură în beneficiul publicului larg, nu numai al celui iubitor de cultură" a declarat Ion Caramitru, directorul TNB. "Este important că păstrăm, chiar dacă nu la aceeași suprafață, dar în condiții muzeografice superioare, spații expoziționale la parter care vor fi la standarde internaționale, lucru de care nu putea fi vorba în spațiile de la etajele 3 și 4. Pentru muzeu e foarte important că va obține spații de depozitare care sperăm să rezolve marile noastre probleme de conservare a colecțiilor muzeului", a adăugat Mihai Oroveanu, directorul MNAC" "Ne dorim de multă vreme să putem evolua în spații proprii activității noastre. Un sediu special dedicat dansului va îmbunătăți experiența publicului cu actul artistic, cu siguranță" a declarat și Mihai Mihalcea, directorul CND. Proiectul vizează remodelarea clădirii în direcția unei clădiri de larg interes cultural, un edificiu mai prietenos și cu mai mult farmec, deschis de dimineața și până seara târziu. Teatru, muzică, dans contemporan, arte vizuale, săli expoziționale, librărie, cafenea - tot ceea ce poate anima o oază de cultură în plin centrul capitalei. Muzeul Național de Artă Contemporană va beneficia de spații expoziționale la nivelul solului, își va păstra birourile și importante spații de depozitare a lucrărilor de artă. Centrul Național al Dansului va primi o sală de spectacole adecvată și transformabilă, precum și săli de repetiții și antrenament. Sala Mare a Teatrului National va avea cu cca. 150 de locuri mai puțin, dar cu o acustică și vizibilitate mai bune. Sala Studio se va reîntoarce în folosința sa odată cu refacerea sălii Omnia ca sediu al Operetei, iar mecanismele de „geometrie variabilă" ale acestei săli unicat în Europa vor fi reactivate. Va dispărea sala Amfiteatru, dar vor apărea două noi săli de 350 de locuri în clădirea centrală și una de aproximativ 250 de locuri în subsolurile scenei de la Sala Mare. Pe acoperișul aceleiași săli TNB va dispune de un amfiteatru în aer liber. Nu în ultimă instanță, majoritatea instalațiilor clădirii vor fi înnoite, inclusiv instalația de climatizare. Prin urmare, clădirea TNB va putea oferi publicului nu doar spectacole de repertoriu, dar și experimente variate. Existența a numeroase locuri de joc - fie că e vorba de săli mai mici, de scena sau în aer liber, sau de platformele din foaierele extinse de la un capăt la celălalt alt clădirii - va permite ca numeroși artiști, actori, muzicieni, dansatori, să se producă în spațiile generoase ale unui altfel de Teatru Național. Proiectul beneficiază de o finanțare de 40 de milioane de euro, din care 27,2 milioane sunt asigurate prin intermediul unui împrumut BERD, restul resurselor urmând să fie asigurate de la bugetul de stat.

La spectacolul Chicago din seara zilei de 9 martie a.c., instalația de sunet a sălii s-a defectat la doar 8 minute de la începerea reprezentației. Fiind vorba de un spectacol muzical în întregime dependent de buna funcționare a zeci de microfoane fără fir, s-a decis suspendarea reprezentației. Teatrul Național cere scuze spectatorilor pentru acest incident neplăcut și va lua toate măsurile necesare pentru evitarea repetării lui. Posesorii de  bilete la spectacolul din 9 martie sunt așteptați zilnic, între orele 10-19, cu excepția zilei de luni (10 -16) la casieria Teatrului Național unde vor putea opta pentru a primi tichete la reprezentațiile aceluiași spectacol din zilele de 23 sau 30 martie 2008 sau pentru a recupera contravaloarea biletelor. Informații suplimentare la numărul de telefon 314 71 71.

După ani în care a stat „ascuns" sub lumina reflectoarelor, Marius Manole vine la scenă deschisă cu personaje, trăiri și experiențe personale, cu brațele deschise către toți cei care vor să îi intre în minte și suflet pe blogul său personal.  Din 9 februarie tânărul actor al Teatrului Național a început să posteze periodic relatări despre experiențele ce îl înconjoară, să dezbată împreună cu internauții (prieteni, colegi sau necunoscuți) teatrul și realitatea firesc, cu sinceritate și fără compromisuri într-un portret viu al vieții de actor.   „Am vrut să pot comunica și dincolo de scenă cu spectatorii mei. Vreau sa știu ce așteptări au și ce și-ar dori să se întâmple în teatru. Vreau să văd prin ochii lor spectacolele mele. Cred că meseria asta o fac pentru ei. Vă aștept cu drag" a declarat pentru site-ul Teatrului Național Marius Manole   Salută-l și alege-ți masca (id-ul) care ți se potrivește! Blog Marius Manole

Actorii Teatrului Național - față în față cu publicul, la Sala Mare, până pe 15 martie        Expoziția de fotografie alb-negru TOMOgrafii, din foaierul Sălii Mari, al cărei vernisaj a avut loc în luna noiembrie 2007, mai poate fi vizitată până pe data de 15 martie 2008, zilnic, cu excepția zilei de luni, în timpul orelor de spectacol de la Sala Mare. Intrarea este liberă.        Admirată de un public larg, inițiativa acestei expoziții constituie totodată o adevărată premieră, fiind pentru prima oară când Teatrul Național reunește sub aceleași reflectoare portretele celor 117 actori care fac parte din trupa Naționalului și fotografii de atmosferă din culisele și atelierele teatrului. Un plus de culoare l-a adăugat faptul că artistul fotograf este originar din Japonia. Și pentru Tomoaki Minoda această expoziție a constituit o premieră, fiind prima expoziție de asemenea anvergură pe care o realizează, având ca modele unii dintre cei mai renumiți actori ai scenei românești.

Domnul C.D. Zeletin va susține o conferință cu tema "Principesa Elena Bibescu, muziciană de geniu", duminică 24 februarie. Conferința va începe la ora 11,00 și va avea loc la Sala Atelier a Teatrului Național București. Prețul unui bilet este de 21,20 RON și 10,60 RON redus. Principesa Elena Bibescu (1855- 1902) a fost fiica lui Manolache Kostaki Epureanu, pașoptist, unionist, ministru și prim-ministru sub Alexandru Ioan Cuza și domnitorul Carol I. Una din cele mai mari pianiste ale României și ale Europei. A studiat pianul cu Anton Rubinstein la Conservatorul din Viena și s-a specializat la Paris cu Marc de la Nux. S-a căsătorit cu Principele Alexandru Bibescu (1842- 1911), fiul cel mai mic al domnitorului Gh.D. Bibescu, poet, eseist și filolog francez. Principesa Elena Bibescu a întreținut la Paris unul dintre cele mai importante saloane artistice, frecventat de mari personalități ale lumii artistice. A avut un rol fundamental în impunerea în conștiința publică franceză a lui George Enescu.     Despre C.D. Zeletin Scriitor și om de știință, C.D. Zeletin (născut în 1935) este poet, prozator, istoriograf, traducător din poezia italiană și franceză, medic și profesor universitar de biofizică la Facultatea de Medicină a U.M.F. „Carol Davila", București, membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967, membru al Academiei de Științe Medicale și președinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. Este autor a 40 de volume de literatură. E cel dintâi traducător în românește al Poeziilor lui Michelangelo Buonarroti și al ediției integrale a Florilor Răului  de Charles Baudelaire. Talentul artistic și anvergura intelectuală i-au fost prețuite superlativ de spirite elevate ale culturii românești, ca Tudor Vianu, Perpessicius, Alexandru Philippide ori Ștefan Aug. Doinaș. Președinția României i-a conferit, la 1 Decembrie 2000, Ordinul Național „Serviciul Credincios" în grad de Ofițer. Opere Michelangelo, Sonete. Tălmăcire, studiu introductiv, note și comentarii. Cuvânt înainte de Acad. Tudor Vianu, E.L.U., București, 1964. Premiul I și Medalia de aur la Concursul de Carte de la Edinburgh, Marea Britanie, 1965. Lirica Renașterii italiene. Tălmăcire și studiu introductiv. Editura tineretului, „Cele mai frumoase poezii", București, 1966. Sonetul italian în Evul Mediu și Renaștere. Două volume. Editura Minerva, București, 1970. Michelangelo Buonarroti, Sonete și crâmpeie de sonet. Studiu introductiv, traducere, note și comentarii. Editura Albatros, București, 1975. Călătorie spre transparență. Poezii. Editura Eminescu, 1977. Michelangelo Buonarroti, Scrisori urmate de Viața lui Michelangelo de Ascanio Condivi. 2 volume. Studiu intoductiv, traducere, note și comentarii. Editura Meridiane, București, 1979. Lirică franceză modernă. Florilegiu (Gérard de Nerval, Théophile Gautier, Charles de Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Paul Valéry, Guillaume Apollinaire). Editura Albatros, 1981. Ideograme pe nisipul coridei, Proză aforistică, Editura Cartea Românească, 1982. Michelangelo Buonarroti, Poezii. Opera omnia. Traducere, Prefață, Tabel cronologic, note și comentarii. Editura Minerva, B.P.T., 1986. Andaluzia. Poezii. Editura Cartea Românească, 1986. Charles Baudelaire, Florile Răului. Editura Univers, București, 1991. Prima tălmăcire integrală. Premiul Salonului Național al Cărții, Cluj-Napoca 1991 și Premiul Uniunii Scriitorilor 1991, pentru cea mai bună traducere a unei capodopere lirice. Ediția a II-a, bibliofilă, Editura Aldine, București, 2004. Respiro în amonte. Eseuri. Editura Athena, București, 1997. Adagii. Editura Athena, București, 1999. Amar de vreme. Eseuri. Editura Vitruviu, București, 2001. Ediția a II-a, Editura Sfera, Bârlad, 2006. Ștefan Zeletin. Contribuții documentare. Editura Corgal Press, Bacău, 2002. Antologie din lirica franceză (Alfred de Vigny, Théophile Gautier, Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Émile Verhaeren, Guillaume Apollinaire). Ediție bilingvă. Editura Pandora M, 2006. Scânteind ca Sirius... Scrisorile de tinerețe ale Zoei G. Frasin către G. Tutoveanu. Comentariu urmat de Contribuții documentare la biografia poetului G. Tutoveanu, Editura Sfera, Bârlad, 2004. Premiul „Stolnicul Constantin Cantacuzino" al Fundației „Magazin Istoric". Distinguo. Eseuri. Evocări. Scriitori medici. Convorbiri. Editura Vitruviu, București