Știri

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, pe 27 martie 2025, Teatrul Național București vă invită la o nouă serie Podcasturile Teatrului Național București. Actori îndrăgiți, pe care îi vedeți, adesea, pe scenele TNB, stau de vorbă cu directorul artistic al teatrului, Marius Bodochi, despre teatru și viață. Podcasturile Teatrului Național București pot fi urmărite pe canalul de youtube al TNB, TNB-TV. Pentru abonarea la canalul TNB-TV, care vă dă ocazia să aflați rapid despre programele noastre online, puteți utiliza următorul link. Primul episod din noua serie Podcasturile Teatrului Național București, va putea fi vizualizat pe TNB-TV, in premieră, pe 27 martie, de la ora 21:00. Podcastul in variantă audio poate fi ascultat pe Youtube Music (fostul Google Podcast) și pe platformele Redcircle și Spotify   Aici puteți vedea toate podcasturile.

Institutul Internațional de Teatru ITIOrganizația Mondială pentru Artele Spectacolului Ziua Mondială a Teatrului a fost inițiată în 1961 de Institutul Internațional de Teatru ITI. Este sărbătorită anual pe 27 martie de către Centrele ITI și comunitatea internațională de teatru. Pentru a marca această ocazie sunt organizate diverse evenimente de teatru naționale și internaționale. Una dintre cele mai importante dintre acestea este difuzarea Mesajului Zilei Mondiale a Teatrului prin care, la invitația ITI, o figură de talie mondială își împărtășește reflecțiile asupra temei Teatrului și Culturii Păcii. Primul mesaj al Zilei Mondiale a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau în 1962. Autorul Mesajului Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025 este Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor, fondator şi director artistic al Companiei teatrale Attis, inspirator al Olimpiadelor de teatru şi preşedinte al Comitetului internaţional al Olimpiadelor de teatru. Oare poate teatrul să audă apelul disperat pe care îl emit vremurile noastre într-o lume de cetăţeni sărăciţi, ferecaţi în celulele unei realităţi virtuale, retraşi într-o izolare sufocantă? Într-o lume de existenţe robotizate înăuntrul unui sistem totalitar de control al şi de represiune a tuturor aspectelor vieţii? Îi pasă teatrului de distrugerea ecologică, de încălzirea globală, de masivele pierderi la nivelul biodiversităţii, de poluarea oceanelor, de topirea calotelor glaciare, de tot mai desele incendii forestiere şi de fenomenele meteorologice extreme? Poate teatrul să devină un factor activ în ecosistem? De mulţi ani teatrul observă impactul uman asupra planetei, dar nu izbuteşte să facă faţă aceastei probleme. Este teatrul îngrijorat de condiţia umană, aşa cum se prezintă ea în secolul 21, când cetăţeanul este manipulat de interese politice şi economice, de reţelele media şi de grupurile formatoare de opinie? Când reţelele sociale, pe cât de mult înlesnesc comunicarea, sunt o formidabilă justificare a acesteia, pentru că furnizează necesara distanţă de siguranţă faţă de Celălalt? O copleşitoare senzaţie de frică de Celălalt, de cel care e diferit, de Străin, domină gândurile şi acţiunile noastre. Poate teatrul să funcţioneze ca un atelier de coexistenţă a diferenţelor fără să ţină seama de trauma sângerândă? Această traumă sângerândă ne îndeamnă să reconstruim Mitul. Cum spune Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o maşină la care se pot conecta mereu alte şi alte noi maşini. El transportă energia până când viteza crescândă va face să explodeze câmpul cultural”; şi câmpul barbariei, aş adăuga eu. Oare poate teatrul, prin reflectoarele sale, să dezvăluie traumele sociale şi să înceteze a se arăta pe sine însuși într-o lumină falsă? Întrebări care nu se pretează la răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și dăinuie datorită întrebărilor fără răspuns. Întrebări stârnite de Dionisos, trecând prin locul său de naștere, arena teatrului antic, și continuându-și tăcut călătoria de refugiat prin peisaje de război, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului. Să privim în ochii lui Dionisos, zeul extatic al teatrului şi al Mitului ce uneşte trecutul, prezentul şi viitorul, copilul născut de două ori de Zeus şi de Semele, expresia identităţilor fluide, bărbat şi femeie, mânios şi blând, divin şi animalic, la limita dintre nebunie şi raţiune, ordine şi haos, un acrobat pe graniţa dintre viaţă şi moarte. Dionisos pune o întrebare ontologică fundamentală – ce înseamnă toate astea? –, o întrebare care îl împinge pe creator spre o tot mai profundă investigare a rădăcinii mitului şi a multiplelor dimensiuni ale enigmei care este omul.     Avem nevoie de noi căi narative, care să cultive memoria şi să creeze o nouă responsabilitate morală şi politică, ca să ieşim de sub dictatura multiformă a Evului Întunecat din ziua de azi.   Theodoros Terzopoulos – biografieRegizor, pedagog, autor grec Theodoros Terzopoulos, regizor de teatru de renume internaţional, s-a născut în 1945 în satul Makrigyalos din regiunea Pieria, în nordul Greciei. S-a format la Şcoala de artă dramatică Kostis Michailidis (Atena, 1965-1967) şi şi-a continuat studiile la Berliner Ensemble (Berlin, 1973-1976), lucrând ca asistent de regie în compania unor personalităţi precum Heiner Müller, care i-a fost mentor, Manfred Wekwerth, Ruth Berghaus, Ekkehard Schall. A fost director al Şcolii de Dramă a Teatrului Naţional al Greciei de Nord (1981-1983) şi director artistic al Întâlnirilor Internaţionale de Teatru Antic de la Delphi (circa 15 ani, începând din 1985), unde a invitat multe figuri de marcă ale scenei teatrale internaţionale. A fost fondatorul şi directorul artistic al Întâlnirilor Internaţionale de Teatru Antic de la Sykion (2005-2011) şi membru fondator al Institutului Internaţional de Teatru Mediteranean (incluzând 18 ţări mediteraneene) din 1990. Începând din 1985, când a fost întemeiată compania teatrală Attis, şi o dată cu punerea în scenă inovatoare a Bacantelor lui Euripide, în 1986, el a transformat radical maniera de montare a tragediei greceşti antice, introducând elemente de extremă fizicalitate şi de ritual. Theodoros Terzopoulos creează un concept teatral bazat pe tehnici de extaz dionisiac pentru a revela ceea ce este invizibil şi insondabil. Abordarea sa pune în lumină dimensiunile tragice, dând glas unui teatru născut în adâncuri. Este vorba despre o abordare atipică şi care, sfidând orice tentativă de categorisire academică, îşi păstrează o viaţă proprie. Terzopoulos aplică această metodă nu doar tragediei greceşti antice, ci şi multor altor texte poetice. De peste 40 de ani, el străbate lumea în căutarea unor viziuni umane şi a istoriei lor, ca umanist concentrat asupra figurii Celuilalt, în care se recunoaşte pe sine însuşi. În cursul ultimilor 40 de ani, Terzopoulos şi Teatrul Attis au prezentat 2.300 de reprezentaţii în unele dintre festivalurile şi teatrele cele mai prestigioase din lume. El a pus în scenă, atât în Grecia cât şi în străinătate, tragedii de Eschil, Sofocle şi Euripide, opere, precum şi piese contemporane ale unor mari dramaturgi europeni precum B. Brecht, F. Garcia Lorca, H. Müller, S. Beckett, H. Ibsen, A. Strindberg şi autori greci contemporani. (http://attistheatre.com/en/theodoros-terzopoulos/)  

În urma sesizărilor publice postate pe rețelele de socializare, referitoare la spectacolul Proorocul Ilie, montat de regizorul Botond Nagy pe un text de Tadeusz Słobodzianek, Teatrul Național “I.L. Caragiale” din București face următoarele precizări: Spectacolul “Proorocul Ilie” nu își propune să aducă vreo ofensă credinței creștine sau oricărei alte convingeri religioase. Dimpotrivă, montarea este o reflecție asupra credinței, asupra fragilității convingerilor umane și asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care încurajează toleranța, dialogul și o înțelegere mai profundă a complexității spiritului uman. În plus, menționăm că unele imagini apărute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentând fragmente izolate într-un mod care distorsionează mesajul artistic al montării. Spectacolul nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința, ci, dimpotrivă, invită la o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate, asupra modului în care credința poate fi influențată sau deturnată. Așa cum se menționează și pe pagina oficială a spectacolului, "Proorocul Ilie" este o invitație la meditație sinceră asupra credinței și religiei într-un moment de profundă criză spirituală și morală. Regizorul Botond Nagy declara, înainte de premieră: „Îmi doresc ca prin acest proiect artistic spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința.” Piesa scrisă de Tadeusz Słobodzianek a mai fost montată în România de reputatul regizor László Bocsárdi, la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, cu premiere în 2001 și o reluare în 2010. De asemenea, tot în 2010, la Teatrul Municipal din Baia Mare avea loc o altă montare a acestui text. Aceste producții au contribuit la explorarea și înțelegerea profundă a textului în contextul teatral românesc. Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București reafirmă că spectacolul nu are nicio intenție de blasfemie sau lipsă de respect față de valorile religioase. Considerăm că unele reacții critice sunt rezultatul unei interpretări eronate a mesajului artistic, care nu neagă, ci dimpotrivă, pune în lumină complexitatea relației dintre om, credință și societate. Respectăm dreptul fiecărui spectator de a avea propriile convingeri și încurajăm dialogul deschis, în spiritul valorilor teatrului ca spațiu al reflecției și al libertății de expresie. Teatrul este, prin definiție, un loc al întrebărilor, nu al răspunsurilor impuse, un spațiu în care fiecare spectator are libertatea de a interpreta și de a reflecta.

Din motive obiective, spectacolul Preșul programat pentru data de 23 martie 2025 a fost suspendat! Vă puteți recupera contravaloarea biletelor cumpărate de la Casa de bilete, pentru cele în format fizic, iar pentru cele online, banii vor fi returnați în contul din care a fost făcută plata! Vă mulțumim pentru înțelegere!

Începând din 13 martie 2025, pe scena Sălii "Ion Caramitru", sunteţi invitaţi să vedeţi Secundar, un nou spectacol scris şi regizat de Alexandra Badea. Aflată la cea de-a treia montare la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti, după “Complexul România”, pe un text de Mihaela Michailov (2008) și marele ei succes cu “Exil” (2022), regizoarea stabilită de peste două decenii la Paris, distinsă la numai 43 de ani cu Premiul Academiei Franceze pentru Teatru conferit pentru întreaga activitate (!), revine cu o nouă propunere extrem de personală: piesa Secundar - montată pe scena mare a teatrului, un thriller psihologic captivant. Teatru în teatru şi film în teatru, noul spectacol încununează câteva dintre recentele căutări şi teme predilecte ale talentatei scriitoare: raporturile de dominare și putere, abuzul psihologic, criza existențială care poate fi provocată de un eveniment traumatic... Într-o lume aflată astăzi într-o derută mai acută decât oricând, Secundar de Alexandra Badea este o reflectare a insecurității structurale pe care o traversăm, care imaginează și alternative la impasul actual. Spectatorii se vor regăsi în cele opt personaje, preocupate să obţină recunoaşterea celorlalţi, prin cântărirea justă a calităţilor care le recomandă pentru un rol sau altul…. Fiecare ne aflăm în căutarea unui rol principal, indiferent de situaţie. Alexandra Badea a fost interesată, şi în pregătirea acestui spectacol, să dialogheze mai întâi, în timpul unor improvizaţii dramatice, cu viitoarea distribuţie. Crescută într-o lume a imaginii, dominată de camere de televiziune şi supraveghere, de camere video portabile şi telefoane care înlocuiesc tradiţionala cameră de filmat, regizoarea îmbogăţeşte universul scenic cu imagini video după un concept dramaturgic personal. „O instalaţie de şase camere supraveghează personajele în cele mai intime spații în care nu ar trebui să pătrundă, surprinzând momente de vulnerabilitate în care măștile sociale cad și personajele își pierd controlul asupra imaginii pe care şi-au construit-o. Intimitatea este anulată”, ne avertizează autoarea, care foloseşte procedeul pentru a ne aduce în prim-plan nu doar privirile actorilor, ci și gândurile personajelor şi ambivalenţa lor, printr-un dialog viu între teatru şi film, creând astfel un univers vizual puternic. În distribuţia spectacolului întâlnim actori binecunoscuţi ai teatrului: Diana Dumbravă, Crina Semciuc, Ada Galeș, Cosmina Olariu, Emilian Oprea, Alexandru Potocean, Istvan Teglas, Mihai Călin și Marius Bodochi (voce). Regizoarea, care are în palmares câteva premii importante, între care și prestigiosul Ordin francez “Chevalier des Arts et des Lettres” (2016), afirmă că aceşti actori din trupa TNB - pe care doreşte s-o exploreze în continuare - ar putea şi ar merita să stea oricând pe scenă alături de actorii de la Comedia Franceză, Barbican sau Schaubühne. La realizarea spectacolului au contribuit, realizând celelalte componente esențiale ale spectacolului: Cosmin Florea - Scenografia, Călin Țopa - Sound design, Cristian Șimon - Lighting design, Boróka Biró – Director de imagine. Primele reprezentaţii vor avea loc în zilele de: 13, 14, 15 și 16 martie 2025, de la ora 19.00, la Sala Ion Caramitru. În aprilie, spectacolul este programat în ziua de joi 24, ora 19.00. Biletele se pot procura de la Casa de bilete a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, precum şi online, pe www.tnb.ro.

Spectacolul Teatrului Național “I.L. Caragiale” din București „Evadarea tăcută”, regizat și interpretat de actrița Oana Pellea, va avea o reprezentație la Shaw Theatre din Londra, pe 12 martie 2025. După succesul răsunător din septembrie, de la Luxemburg, acolo unde a avut două reprezentații cu casa închisă la Théâtre des Capucins, și după ce a deschis Festivalul Internațional de Teatru „Interferențe” de la Cluj-Napoca, la finalul anului trecut, Evadarea tăcută va avea o întâlnire în premieră cu publicul londonez. Adaptat și regizat de actrița Oana Pellea, după cartea Lenei Constante, spectacolul „Evadarea tăcută” a avut premiera în noiembrie 2023, la Sala Atelier a Teatrului Național din București și s-a bucurat de un succes impresionant, jucându-se de atunci cu casa închisă. Este o poveste despre supraviețuire, libertate interioară și rezistența în fața opresiunii, bazată pe experiențele dramatice trăite de artista plastică, scriitoarea și etnografa Lena Constante în perioada închisorilor comuniste. Oana Pellea, printr-o interpretare profundă și sensibilă, aduce la viață vocea Lenei Constante, transmițând emoțiile și suferințele unei femei care și-a găsit puterea de a rezista prin artă și introspecție. „Evadarea tăcută” nu este doar un spectacol de teatru, ci o mărturie vie a rezilienței umane și a forței spiritului. Spectacolul va fi prezentat în limba română, cu supratitrare în limba engleză. Evenimentul face parte din programul României la Târgul de Carte de la Londra și este susținut de Institutul Cultural Român, prin Centrul Național al Cărții, cu sprijinul Ambasadei României, Kibo Productions, Shaw Theatre. Parteneri media ai evenimentului: Poveşti spuse-n româneşte şi Rostalgy. Biletele s-au pus în vânzare pe site-ul shaw-theatre.com.   Foto: Florin Ghioca

Începând din 14 februarie 2025, sunteți invitați la Sala Studio să vedeți Proorocul Ilie (Profetul Ilya) de Tadeusz Słobodzianek, piesa aleasă de regizorul Botond Nagy pentru cea de-a doua montare pe care o realizează la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, după „Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals” de Matei Vișniec. Lucrările lui Tadeusz Słobodzianek (regizor, dramaturg, director de teatru) sunt printre cele mai originale din dramaturgia poloneză contemporană și au fost răsplătite cu prestigioase distincții literare poloneze. Între cele mai cunoscute creații ale sale se numără tripticul de scenă constând din dramele: „Țarul Nicolae” (1985), „Profetul Ilya” (1992), și „Moartea unui profet” (2011). „Proorocul Ilie” se bazează pe informațiile publicate de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător în domeniul religiei, care a descris fenomenul profetului Ilya în studiul său din 1974 centrat pe figura lui Eliasz Klimowicz, un bărbat excentric, care a trăit în regiunea poloneză de nord-est Białystok, în anii ’30 - ’40. Reportajul despre sfârșitul lumii spune povestea unui grup de oameni care s-au desprins de biserica ortodoxă grecească și au încercat să-și construiască propria lume într-un mic sat părăsit de Dumnezeu. Klimowicz, care deținea o singură carte - Biblia și tot ce știa despre lume erau informații aflate prin viu grai, s-a autoproclamat profetul biblic Ilya. El a construit o biserică ortodoxă într-o așezare numită Wierszalin, unde a fondat un Nou Ierusalim și a adunat curând un grup de adepți devotați. După ceva timp, Ilya a anunțat că sfârșitul lumii este aproape. Închinătorii săi fideli așteptau apocalipsa, dar, cum așteptarea lor părea a fi în zadar, ei au decis să ajute, grăbind cursul istoriei. Au recurs la scenariul familiar al crucificării și l-au țintuit pe profet pe cruce la fel ca pe Isus. Astfel, povestea lui Ilya devine și povestea unui grup de oameni care au dorit să schimbe lumea încercând să-și impună visele în realitate. Dramaturgul Słobodzianek explică: Am fost interesat de această poveste pentru că, la fel ca un glob de cristal, ea oglindește toate utopiile pe care le-am locuit de-a lungul secolului al XX-lea: creștinismul, comunismul și naționalismul, amestecul între diferite culturi, națiuni, limbi și religii. Se pare că am intrat în secolul 21 cu această povară și nimic nu indică că vom putea scăpa de ea - dimpotrivă, pare să devină din ce în ce mai copleșitoare. Ilya Profetul este o piesă care explorează problemele urii rasiale și fanatismului, coșmaruri care continuă să ne bântuie în ciuda unor denunțări juste. Pentru Botond Nagy „Proorocul Ilie” este „un text provocator și obraznic”, „o povestire de necrezut în XIV scene” (subtitlul dat de autor), cu 14 personaje, o poveste dură, pe care regizorul o îmbracă într-o imagine axată pe lumină. „Totul este foarte comic și în același timp foarte dureros”. Botond Nagy invită cu această nouă montare la o meditație profundă și sinceră despre credință și religie. Dacă Dumnezeul dramei lui Słobodzianek a murit odată cu afirmația lui Nietzsche, totuși, El există în iubirea și umanitatea în care tânărul regizor continuă să creadă. Nerecomandată tinerilor sub 18 ani – din motive cunoscute (limbaj licențios și scene cu conotație sexuală), piesa lui Tadeusz Słobodzianek în lectura scenică semnată de unul dintre cei mai incitanți regizori ai tinerei generații din România vine într-un moment de adâncă criză spirituală și morală cu care se confruntă societățile contemporane.  Îl însoțesc în această expediție inițiatică, ce degajă o teatralitate vie, cu puternic impact emoțional, actorii: Richard Bovnoczki, Aylin Cadîr, Florentina Ţilea, Silviu Mircescu, Emilian Mârnea, Răzvan Oprea, Ofelia Popii, Florin Călbăjos, Lari Giorgescu, Vitalie Bichir, Mihai Calotă - nume bine-cunoscute ale scenei TNB, cărora li s-au alăturat foarte tinerii Leonard Chionac, Oana Laura Gabriela, Teo Dincă. Pentru a crea lumea și atmosfera spectacolului, o contribuție însemnată au avut și Irina Moscu – Scenografia, Diana Nechit – Dramaturg, Claudiu Urse - Muzica originală și Sound design, Cristian Niculescu - Lighting design și Video design. Primele reprezentații vor avea loc în zilele de: 14, 15, 16 (premiera oficială) februarie și 20 martie 2025, de la ora 19.00 și pe 22 martie de la ora 12.00. Biletele pot fi procurate de la Casa de bilete a TNB și online, pe tnb.ro.   Foto din repetiții de Nikita Dembinski

Cea de-a X-a ediție a Turneului Unirii prin artă - Teatrul românesc București-Iași-Chișinău va aduce pe 1 și, respectiv 2 februarie 2025 la TNB două spectacole de marcă ale Teatrului Național „Mihai Eminescu”: Grădina de sticlă și Chirița în concert la Chișinău. Spectacolul Grădina de sticlă, în regia lui Petru Hadârcă, este o dramatizare semnată de Mariana Onceanu după romanul cu același titlu al Tatianei Țîbuleac, roman distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură – 2019. Luată de la orfelinat, numită Lastocika („rândunică” trad.), crescută de o rusoaică într-un Chișinău dominat de limba rusă, în care curtea era legiune, orfana crește în căutare de iubire, de înțelegere, de repere cu care s-ar putea identifica. Limba maternă, limba română o ține înrădăcinată în albia cultural-identitară și îi deschide calea spre conexiunea cu lumea liberă. „Romanul Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac m-a răscolit profund și m-a scos din starea de confort interior. M-a făcut să văd lumea dintr-o altă perspectivă, din câteva ipostaze diferite: am simțit amarul din gura unui copil orfan, spaimele unei femei legate de feminitatea sa, golul din sufletul unui om în căutarea disperată de repere identitare. Această confesiune, care ba izbucnește cu furie și cruzime, ba trece în meditație lirică, ba taie meticulos firul în patru sau mușcă ironic, te face să te întrebi prin ce minune un copil abandonat și neiubit, violat în anii adolescenței, ajunge să fie un om bun care să iubească și să ofere iubire?”, precizează regizorul spectacolului, Petru Hadârcă. Cel de-al doilea spectacol pe care TNME îl va prezenta în data de 2 februarie 2025 este Chirița în concert la Chișinău, un spectacol muzical pus în scenă de Ada Milea, pe un scenariu inspirat de piesele lui Vasile Alecsandri și Matei Millo. Chirița de la TNME este seducătoare, carismatică și, bineînțeles, inimoasă și bătăioasă, gata să mănânce foc de dragul odraslelor sale neprețuite: zurliul Guliță – „copchil cu barbă”, Aristița și Calipsița – „fetile meli, rupti din steli”, sturlubatica și fermecătoarea Luluța, prinsă într-o colivie aurită, și tot alaiul din celebra piesă: Șarlatanii, Conu Bârzoi –  candidat la primar, incitantul Leonaș, într-o paradă de deghizări neașteptate, și un personaj surpriză - Vasile Alecsandri, care, imperturbabil,  urmărește de pe soclu, derularea accelerată a acțiunilor. TNME a optat pentru piesele lui Vasile Alecsandri, întrucât este unul dintre puținii autori clasici care, alături de Mihai Eminescu și Ion Creangă, a fost admis de cenzură în biblioteci și în manualele școlare în perioada sovietică. Iar Chirița este personajul comic și jovial, dar și subversiv în același timp, căci ea a asigurat conexiunea între cele două maluri de Prut, atunci când ideologia sovietică instrumentaliza narativul a două literaturi și două limbi. Turneul Unirii Teatrul românesc București-Iași-Chișinău este un proiect de tradiție inițiat de regretatul Ion Caramitru, care și-a propus să unească prin teatru cele două maluri ale Prutului. Evenimentul are loc anual, în luna ianuarie, în preajma Zilei Unirii Principatelor, și include spectacole atât la București, cât și la Iași, urmate de un turneu de răspuns la Chișinău, organizat în jurul datei de 27 martie, de Ziua Unirii Basarabiei cu România. Proiectul este realizat cu susținerea Institutului Cultural Român și reprezentanța sa la Chișinău, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”. Ambele spectacole vor avea loc în Sala ”Ion Caramitru ” a TNB, începând cu ora 19.00. Biletele pentru cele două reprezentații unice au fost puse în vânzare pe tnb.ro și la Casa de Bilete a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.   Foto Florin Ghioca

Din cauza îmbolnăvirii unui actor, spectacolul Stupid Fucking Bird programat pentru data de 29 ianuarie 2025 a fost suspendat! Contravaloarea biletelor cumpărate poate fi recuperată de la Casa de bilete, pentru cele în format fizic, începând cu această seară, iar pentru cele online, banii vor fi returnați în contul din care a fost făcută plata! Vă mulțumim pentru înțelegere!

Din cauza îmbolnăvirii unui actor, spectacolul Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice programat pentru data de 26 ianuarie 2025 a fost suspendat! Contravaloarea biletelor cumpărate poate fi recuperată de la Casa de bilete, pentru cele in format fizic, începând cu această seară, iar pentru cele online banii vor fi returnați în contul din care a fost făcută plata! Vă mulțumim pentru înțelegere!