Conferințele TNB

Duminică, 27 februarie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, Ioana Pârvulescu va susţine conferinţa E foarte greu să scrii româneşte... Presa din vemea lui Caragiale. Preţul biletelor este de 23 şi 16 lei. Despre conferinţă La un moment dat, după 1990, am descoperit plăcerea citirii ziarelor şi revistelor din secolul 19 şi din prima jumătate a secolului 20. Departe de a fi prăfuite, aceste foi galbene aveau o prospeţime a vieţii care făcea concurenţă primejdioasă cărţilor scrise în aceeaşi perioadă. Deşi mă tem că una din explicaţiile risipirii puterilor literare la noi este tocmai publicistica, cu efemerul şi imperfecţiunile ei, cu viaţa ei de 24 de ore, pe de altă parte însă, retrezită din somn după o sută de ani ca Frumoasa din Pădurea Adormită, presa veche se dovedeşte tânără şi plină de farmec. Dar şi aducătoare de revelaţii. Conferinţa E foarte greu să scrii româneşte... Presa din vremea lui Caragiale porneşte de la malentendu-urile pe care le-a stârnit şi încă le mai stârneşte opera lui Caragiale. Nu mă voi feri de întrebări dificile şi chiar riscante. Pentru a găsi o cheie a artei lui Caragiale şi o explicaţie a felului diferit în care a fost privit de contemporanii lui şi de urmaşii lor, voi face un ocol plin de culoare prin ziarele din a doua jumătate a secolului 19, cu precădere din preajma lui 1900. Iar Caragiale va fi însoţitorul din umbră pe acest drum plin de surprize. Despre Ioana Pârvulescu S-a născut în Braşov. A absolvit liceul Andrei Şaguna. De la 19 ani s-a mutat în Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Litere. După absolvire (în 1983) a făcut naveta, asemenea multor colegi de generaţie, timp de 7 ani, ca profesoară de română. În 1993 a devenit redactor la revista România literară, unde a publicat săptămânal, timp de 17 ani. A iniţiat şi a coordonat colecţia „Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas. În prezent este conferenţiar dr. la Facultatea de Litere din Bucureşti şi predă literatură română modernă. A publicat mai multe cărţi, traduceri din franceză şi germană, între care Angelus Silesius şi Rilke, antologii. Succesul cel mai mare l-au obţinut volumele publicate la Humanitas: eseurile Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003) şi În intimitatea secolului 19 (2005), romanul Viaţa începe vineri (2009), - cărţi care au în comun acelaşi personaj principal, Bucureştiul. Despre Caragiale a scris un mic volum eseistic În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale şi o scrisoare dedicată „caragialofililor şi caragialofobilor", în Cartea întrebărilor (2010).  

Duminică, 13 februarie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, va avea loc conferinţa cu tema Memoria pierdută susţinută de CristianTeodorescu. Despre conferinţă Subiectul acestei conferinţe - şi al romanului Medgidia, oraşul de apoi - a apărut în urma unor călătorii prin ţară în care am observat că nu mai ştim nimic sau aproape nimic despre generaţia bunicilor noştri. Ruinarea şi anihilarea clasei de mijloc din România n-au dus numai la dispariţia din memoria colectivă a unei lumi, cu bunele şi relele ei, ci şi la o ruptură între generaţii şi la fracturarea unui întreg sistem de valori, cu efecte care se simt şi azi în reconstituirea clasei de mijloc autohtone. Despre Cristian Teodorescu Cristian Teodorescu s-a născut în anul 1954, la Medgidia, pe atunci raion în regiunea Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1980. Timp de cinci ani a fost profesor-navetist în satul Vizureşti din judeţul Dîmboviţa. Apoi corector la Tipografia „Informaţia" din Bucureşti, corector şi ulterior redactor la revista România literară. După l990 a lucrat la Cotidianul - şef de secţie, Zig-Zag - redactor-şef adjunct, din nou la Cotidianul - redactor-şef adjunct, Avantaje - redactor-şef adjunct, Europa liberă - şef al biroului din Bucureşti, Cultura - director, şi din nou la Cotidianul, senior editor. A fost redactor-şef al ediţiei romîne a revistei Le Monde diplomatique, director editorial al ediţiei române a revistei New York Times Book Review. În prezent este redactor la Academia Caţavencu. Debutează în l981 cu o povestire în revista Tribuna, iar editorial în antologia Desant 83 (Ed. Cartea Romînească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini (Ed. Cartea Românească) care îi aduce Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul UTC şi Premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu". În 1988 publică romanul „Tainele inimei"(Ed. Cartea Românească), premiat de Academia Romînă în 1990. În 1991, Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei (Ed. Alex). Scoate un nou volum de proză scurtă, Povestiri din lumea nouă, în 1996 (Ed.RAO), pentru care ia Premiul USR. Urmează de alte două volume de povestiri, Îngerul de la benzinărie, în 2002 (Ed. Paralela 45), Maestrul de lumini şi alte povestiri, 2004 (Ed. Curtea Veche). În acelaşi an reeditează „Tainele inimei" la Cartea Românească. În 2009, publică romanul Medgidia, oraşul de apoi, la Cartea Românească, premiat de Ziarul de Iaşi, Uniunea Scriitorilor şi de Colocviile romanului românesc, Alba Iulia. Traduceri ale povestirilor sale apar în antologii de proză scurtă în Olanda, Rusia, Statele Unite şi în Franţa. Colaborări la revistele Ateneu, Cuvîntul, Lettre Internationale, Dilema Veche, Dilemateca.      

Duminică, 16 ianuarie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, Emil Hurezeanu va susţine conferinţa intitulată Liniile de fractură ale României. Preţul biletelor este de 23 şi 10 lei. Foto: Comunicatemedia.ro Despre conferinţă „În conferinţa mea de duminică pornesc de la datele geopolitice ale României din ultimii 20 de ani, în viziunea unor autori occidentali, experţi în aşa-zisul conflict al civilizaţiilor, spune Emil Hurezeanu. Teza mea este că încrucişarea unor culturi, mentalităţi sau chiar tradiţii naţionale şi confesionale religioase diferite, pe teritoriul actual al statului român, ar trebui transformată într-un liant, într-o linie de sudură şi joncţiune creatoare, şi nu de ruptură, aşa cum prezic mai toţi profeţii noului mileniu. "Liniile noastre de fractură", ca să folosesc formula celebră a lui Samuel Hunttington, nu ţin atât de istorie şi de imponderabile cultural politice, cât de amânarea asumării lor într-un climat relaxat. Singura fatalitate ţine de neputinţa noastră din prezent, nu de moştenirea istorică, religia ortodoxă sau conspiraţia hulpavă a imperiilor vecine." CV Emil Hurezeanu Născut în 1955 la Sibiu. Unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti şi analişti politici ai momentului. Între 1975 şi 1979 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca. Din 1976 devine redactor la revista Echinox iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacţie, publicând poezii şi critică literară. După terminarea facultăţii, în 1979, îşi adună poeziile în volumul Lecţia de anatomie, distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. În 1981, Ana Blandiana, în calitate de câştigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacţiei Echinox, iar aceasta îl nominalizeaza pe Emil Hurezeanu care va pleca la Viena în 1982. După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1995. În octombrie 1983 primeşte azil politic în Germania. În aceeaşi perioadă începe să scrie cronici politice şi să realizeze rubrica Actualitatea românească. Devine şi consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene. În 1985 primeşte o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază ştiinţe politice. Întors în Germania, îşi continuă studiile la universităţi americane din Europa, până la masteratul pe care şi-l susţine la Boston în Relatii Politice Internaţionale şi Strategice. În 1990 se întoarce în România, lucrând în continuare pentru Europa Liberă. În 1995, postul de radio se mută la Praga, iar Emil Hurezeanu devine pentru scurt timp director. În acelaşi an pleacă la Köln pentru a lucra ca director al secţiei române de la Deutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Rămâne aici până în 2002, când se întoarce definitiv în România. Timp de cinci sezoane este realizatorul emisiunii România mea la postul de televiziune Antena 1, emisiune distinsă cu Premiul APTR 2003, secţiunea talk-show. Din 2005 realizează, alături de Cristian Tudor Popescu, emisiunea Cap şi pajură la Realitatea TV. Îşi continuă cariera în radio prin realizarea emisiunii Interviurile Europa FM la postul cu acelaşi nume. În martie 2003 devine consilier personal al primului ministru din acea vreme, Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe, demisionând din această funcţie după şase luni. În România publică şi două volume de eseuri politice, Între câine şi lup (1996) şi Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România.  

Duminică, 12 decembrie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, va avea loc conferinţa Provocarea de a fi român susţinută de Sandra Pralong. În această conferinţă, Sandra Pralong evaluează, prin intermediul experienţelor trăite, caracteristicile şi nevoile noastre, încercând să răspundă la o întrebare ce ne-o punem adesea: De ce suntem frustraţi? Şi ce putem face? După o adolescenţă petrecută în România, studii în Elveţia, Franţa şi Statele Unite, şi o viaţă profesională care o poartă de la Paris la New York, Sandra Pralong se întoarce la Bucureşti în 1990 pentru a pune bazele Fundaţiei Soros şi a permite astfel românilor să beneficieze de bursele şi programele fundaţiei. Urmează apoi 2 ani ca şi Consilier la Cotroceni sub mandatul Preşedintelui Constantinescu, o carieră în sistemul Naţiunilor Unite şi lansarea unei fundaţii care călăuzeşte tinerii români spre etică şi civilitate. La 20 de ani de la întoarcere, Sandra Pralong coordonează volumul "De ce m-am întors în România" pentru a permite unor personalităţi să-şi aştearnă în scris motivele revenirii şi impresiile despre acasă.

Tema conferinţei este inspirată de recenta apariţie editorială a autorului: Narcotice în cultura romănă. Istorie, religie si literatură, Ed. Polirom, 2010; nominalizată pentru premiul: Cartea anului 2010. Este un amplu studiu, deopotrivă de antropologie culturală şi de istorie a mentalităţilor, primul de o asemenea anvergură întreprins pe terenul culturii române, unde tematica folosirii narcoticelor, intens tabuizată până în 1990, continuă să fie abordată în genere cu rezerve, iar documentarea întâmpină serioase dificultăţi. Narcotice în cultura română este o carte curajoasă care va modifica probabil configuraţia câtorva capitole din istoria literaturii române. Andrei Oişteanu: „Iniţial, am cercetat mărturii istorice, etnologice şi istorico-religioase referitoare la utilizarea în scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope în spaţiul carpato-dunărean din Antichitate până în epoca premodernă [...] În ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului în care, în epoca modernă şi contemporană, s-au raportat la diferite narcotice şi halucinogene unii scriitori, artişti şi intelectuali români - de la romancieri ale căror personaje îşi administrează substanţe stupefiante, până la scriitori care îşi analizează propriile experienţe narcotice; de la poeţi care şi-au administrat narcotice pentru hrănirea imaginaţiei şi forţarea creativităţii, până la cei care le-au utilizat în căutarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetători care au studiat folosirea remediilor psihotrope în Orient, până la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanţi care au experimentat efectele substanţelor psihedelice, până la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope în cadrul manifestărilor religioase şi magico-rituale..." Din sumar: Fumigaţii de cannabis şi alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prăjitura morţilor". Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac şi alte stupefiante" • Boale şi leacuri de'amor • Al. Odobescu: Supradoză de morfină • Mateiu Caragiale: Opium şi cannabis la Curtea-Veche • Ion Barbu : Eterul cotidian şi cocaina săptămânală • Emil Botta: "Lecţia de opium" • Eliade în India: Opium şi cannabis • Experimentele savanţilor: Beţia mescalinică • Emil Cioran: „Calmante să-mi domolesc indignarea" • Eugène Ionesco: „Injecţii să dea la cap spaimei" • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cărtărescu în zodia macului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: „Existenţialism narcotic" Despre Andrei Oişteanu Cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română) şi conferenţiar la Centrul de Studii EbraiceAsociaţiei Române de Istorie a Religiilor. (Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti). Este preşedintele Cărţi publicate în ultimii ani: Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească, Polirom, 2004; Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas, 2001 (ediţia a doua: 2004; cartea a primit 5 premii); A képzeletbeli zsidó, ediţia în limba maghiară a cărţii, Kriterion, 2005; Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi I.P. Culianu, Polirom, 2007; Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008; Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Foreword by Moshe Idel , University of Nebraska Press, Lincoln & London, 2009; Konstruktionen des Judenbildes: Rumänische und Ostmitteleuropäishe Stereotypen des Antisemitismus, Frank und Timme Verlag, Berlin, 2010. Conferinţa va avea loc duminică, 28 noiembrie, la ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional. Biletele s-au pus în vânzare la agenţia de bilete. Preţ: 10 lei.

Următoarele conferinţe ale actualei stagiuni vor avea loc la Sala Atelier în zilele de 28 noiembrie şi 12 decembrie, la ora 11.00, când vor veni la întâlnirea cu publicul îndrăgita scriitoare şi jurnalistă Sânziana Pop - Mai aproape de fericire: afecţiunea şi, respectiv, Sandra Pralong, specialist în comunicare, iniţiatoarea unor remarcabile  proiecte care privesc societatea civilă românească.

În data de 14 noiembrie 2010 se reiau Conferinţele Teatrului Naţional cu un invitat de onoare: Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. În mod excepţional, conferinţa cu titlul Înţeleapta cârmuire va avea loc în Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional, la ora 11.00. Despre conferinţă "Ceea ce s-a întâmplat la noi în ţară în ultimele şase decenii, din punct de vedere politic şi chiar public, arată limpede că oamenii puterii din România contemporană nu au în ţeles deplin importanţa Statului ca garant, cultivator şi ocrotitor al identităţii, tradiţiei şi continuităţii naţiunii. Cert, există o diferenţă fundamentală între felul în care s-a performat politic în anii 1948-1989 şi exercitarea democraţiei, după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o democrație ce nu a încetat să se consolideze şi a intrat cu drepturi depline în NATO şi în Uniunea Europeană. Numai că democrația nu durează doar douăzeci şi patru de ore, şi anume în ziua alegerilor. Democrația are nevoie să fie respectată şi în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituţie publică, de către fiecare reprezentant al ei şi de fiecare dintre cetăţeni. Provizoratul istoric în care ne aflăm nu se poate rezolva doar prin dinamica politică, un capitol la care stăm aproape prea bine. România provizorie şi instituţiile ei pot fi vindecate doar dacă societatea românească se pune împreună şi face un pas generos şi responsabil înainte. Aşa cum a făcut-o de câteva ori, strălucit, în ultimii o sută cincizeci de ani. Pentru aceasta, legile şi cadrul democratic nu sunt suficiente. Este nevoie de aportul fiecărei forțe din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm demagogic în teorie. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi dătător de încredere, cu instituţii profesioniste, care să lucreze complementar şi etic, în armonie unele cu altele". Despre Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, personalitate marcantă a vieţii politice, sociale şi culturale româneşti      - Din 1974 până în anul 1999, Principele Radu a susţinut o bogată carieră artistică în teatru, film şi televiziune în ţară şi în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia şi Camerun. El a realizat în 1993 primul proiect de terapie prin artă "Artécole", pentru orfanii din România.  - Principele a jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 şi 2002, pentru integrarea României în NATO şi UE în Marea Britanie, Belgia, Spania, Luxemburg, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia şi Danemarca.  - Din 1999, Principele a susţinut peste 300 de conferinţe despre România în ţară, ca şi în Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Croaţia, Egipt, Elveţia, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, India, Iordania, Irlanda, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Maroc, Moldova, Olanda, Polonia, Senegal, Slovacia, Slovenia, Statele Unite, Suedia, Thailanda,Turcia şi Ungaria.  Pentru mai multe detalii aici   Biletele s-au pus în vânzare la agenţia de bilete a Teatrului Naţional începând cu data de 30 octombrie 2010. Următoarele conferinţe ale actualei stagiuni vor avea loc la Sala Atelier în zilele de 28 noiembrie şi 12 decembrie, la ora 11.00, când vor veni la întâlnirea cu publicul îndrăgita scriitoare şi jurnalistă Sânziana Pop - Mai aproape de fericire: afecţiunea şi, respectiv, Sandra Pralong, specialist în comunicare, iniţiatoarea unor remarcabile  proiecte care privesc societatea civilă românească.

Duminică 6 iunie, ora 11.oo, profesorul şi directorul Muzeului Ţăranului Român între 2005 şi 2010, Vintilă Mihăilescu, conferenţiază la Teatrul Naţional, Sala Atelier, în cadrul Conferinţelor TNB, despre cultură: La început a fost cultura? „Dezvoltarea societăţii nu este altceva decît dezvoltarea ideilor sale - afirma Mihail Kogălniceanu la 1845. Societatea este „un fapt care se petrece în minte; existenţa sa este o idee" - afirma la rândul său profesorul Eugeniu Speranţia peste aproape un secol. De la Iorga şi Pârvan la Blaga sau Cioran, aproape toţi gînditorii români împărtăşesc această primaritate a Culturii, a originii in mente a socialului - fie că aceasta este numită idee, arhetip, stil cultural, structură psihică sau mentalitate. Convingerea alternativă, formulată de Goethe, de pildă, că la început a fost acţiunea,  fapta şi nu cuvîntul, nu pare să fi atras pe mulţi dintre compatrioţii noştri. Este ceea ce antropologul britanic Edmund Leach descrie ca lupta paradigmatică dintre „raţionalismul metodologic" şi „empirismul metodologic", care a traversat istoria gândirii sociale europene dar care la noi pare să fi dat câştig de cauză încă de la început raţionalismului. De unde ni se trage această preferinţă exclusivistă şi care sunt implicaţiile ei în trecut şi în prezent? Ce rol a jucat intelectualitatea română de ieri şi de azi în impunerea acestei viziuni? Iată principalele întrebări la care va încerca să răspundă conferinţa de faţă." (Vintilă Mihăilescu)   Despre Vintilă Mihăilescu: Licenţiat şi doctor în psihologie al Universităţii din Bucureşti, Vintilă Mihăilescu a fondat în 1990 Societatea de Antropologie Culturală din România, a fost  profesor invitat la numeroase universităţi din Europa şi este în prezent profesor de antropologie şi şeful catedrei de sociologie de la Scoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Colaborator permanent al Dilemei Vechi, Vintilă Mihăilescu a fost între 2005 şi 2010 directorul general al Muzeului Ţăranului Român. Specializat în comunităţi rurale, a publicat în 1999 la editura Paideia Fascinaţia diferenţei, în care rezumă şi comentează douăzeci de ani de teren în nordul Gorjului. Au urmat Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei,  Paideia, 2000, Vecini şi Vecinătăţi în Transilvania,  Paideia, 2002, Socio-hai-hui prin arhipelagul România, Polirom, 2006, Antropologie. Cinci introduceri, Polirom, 2007 şi Cotidianul văzut de aproape. Etnografii urbane, Polirom, 2010. A editat de asemenea volume de specialitate în Belgia, Franţa, Canada şi Germania, o selecţie din articolele sale publicate în Dilema Veche fiind publicată şi în Serbia. În ultima vreme, interesele sale de cercetare se îndreaptă spre teoria şi istoria disciplinei, pe de o parte, şi spre antropologia urbană, pe de altă parte.

Duminică 23 mai, ora 11.oo, renumitul profesor de studii teatrale George Banu vine la Teatrul Naţional, Sala Atelier, în cadrul Conferinţelor TNB, să răspundă la întrebarea Se poate salva Livada cu vişini? "Livada cu vişini e ultima piesă a lui Cehov. Cu ea, în acelaşi timp, se termină secolul XIX şi începe secolul XX. Ea se află la răscruce de vremuri, dar întrebările de atunci revin şi azi, când un nou secol a debutat fără ca acela dinainte să fi murit pe deplin. Azi, eliberaţi de prejudecăţi şi interpretări simpliste, ne întrebăm: care-i soarta frumosului şi a inutilului pe care o încarnează Livada, cu ce preţ se plătesc victoriile atunci când roata istoriei se învârte şi « timpul şi-a ieţit din ţâţâni » ? Există vinovaţi  şi acuzaţi? Textul cehovian răsună în noi şi ne confruntă cu nelinişti actuale. De aceea o întrebare apare: « Se poate salva Livada? » Livada e parabolă a culturii în zilele noastre. Cehov s-a născut acum 150 de ani. Europa, cu emoţie, şi-l aminteşte. De aceea voi propune şi un voiaj de-a-lungul câtorva dintre cele mai celebre Livezi plasate toate sub semnul sfârşitului sau al reînnoirii, al melancoliei sau al comicului. Livada e o enigmă ce exclude răspunsul unic. A o revizita e şansa oricărui regizor, ca Felix Alexa azi,  dar admiţând însă că răspunsul nu poate fi global, ci doar personal, legat de viaţa şi vârsta sa tot atât cât de destinul valorilor în societatea căreia îi aparţine. Livada e oglinda fiecărui om de teatru." (George Banu)   Despre George Banu: George Banu este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris. Este Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) şi co-redactor şef al revistei Alternatives théâtrales. A publicat un număr important de cărţi consacrate regizorilor europeni, cum ar fi  Peter Brook, Klaus Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez sau Ariane Mnouchkine. Este autorul unei trilogii despre teatru şi pictură: Le Rideau, L′homme de dos şi Nocturnes (ed. Adam Biro). A lucrat cu celebrul scenograf Yannis Kokkos, publicând lucrarea Le scénographe et le héron (ed. Actes Sud). A scris eseuri importante consacrate teatrului Bouffes du Nord sau Cartoucherie de Vincennes, Festivalului de la Avignon sau marilor teatre cu scenă în stil italian. Lucrarea sa Rouge et or (ed. Flammarion Rizzoli) reprezintă o lucrare de referinţă pentru poetica teatrului á l′italienne. Este autorul studiului Mémoires du théâtre (ed. Actes Sud)  şi al unui volum dedicat spectacolului japonez L′acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard). A consacrat un volum colectiv de renume internaţional Thèâtre d'art en Europe şi un altul Repetitions de Stanislavski á Robert Wilson. A colaborat cu Jerzy Grotowski pentru traducerea în franceză a lucrării lui Thomas Richards despre Actions physiques (ed. Actes Sud). A obţinut de trei ori premiul pentru cea mai bună carte a Franţei. Textele lui sunt traduse în italiană, germană, spaniolă, rusă, română, slovacă. A coordonat ediţii speciale consacrate teatrului şi operei : Théâtre et opéra: une mémoire imaginaire, Le théâtre de la nature, Le théâtre testamentaire, Choralités, Des acteurs singuliers, Le corps travesti. A realizat două filme, dedicate lui Shakespeare şi lui Cehov, ambele premiate de UNESCO. Cărţile sale au fost traduse în română, la mai multe edituri: Nemira: Spatele omului, Dincolo de rol  sau Actorul nesupus, Repetiţiile sau reînnoirea teatrului, Shakespeare, lumea-i un teatru, Teatrul de artă, o tradiţie modernă. Polirom/Unitext: Peter Brook spre teatrul formelor simple, Scena supravegheată, de la Shakespeare la Genet. Paralela 45: Ultimul sfert de secol teatral. Allfa: Teatrul nostru, Livada cu vişini. Apostrof: Uitarea. Fundaţia Culturală Română: Roşu şi aur, Actorul pe calea fără de urmă. Univers: Teatrul memoriei.

Dumincă, 9 mai, ora 11.oo, la Sala Atelier, iubitorii de carte au ocazia să se întâlnească cu autoarea celor mai bine vândute cărţi ale Edituri Polirom - Aurora Liiceanu, în cadrul conferinţei Cadâna între social şi biologic. Timp de două ore Aurora Liiceanu va discuta despre diferenţa între femei şi bărbaţi. "Cine-i Anima şi cine-i Animus sau cine-i femeie şi cine-i bărbat şi ce soartă îşi asumă ei în social şi biologic? Întrebări care îl fac pe psiholog să se confrunte adesea cu dileme. Şi, de fapt, nu numai pe psiholog, ci şi pe "omul de pe stradă". Ce preferinţe au ei? Cum se definesc ei în lume? Ce meserie îşi aleg? Ce credinţe au? Cum se împerechează şi ce aleg ei - fidelitatea sau libertatea - în relaţii în care dependenţa şi autonomia foşnesc? Dar ce se întâmplă cu copiii? Toate acestea ne fac să gândim diferenţa între femei şi bărbaţi."(Aurora Liiceanu)   Despre Aurora Liiceanu: Cercetător principal la Institutul de Psihologie al Academei Române   Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie (1963) National Academy of Sciences (Washington DC)/Academia Naţională de Ştiinţe, Washington, Stagiu predoctoral în psiholgie socială (1970)                                                                                                Universitatea Bucureşti, doctorat în psihologie (1975) Membru al: Asociaţiei Psihologilor din România ( din 1965)         European Association of Experimental Social Psychology (EAESP)/Asociaţia europeană de psihologie socială experimentală (din 1981) Societăţii de Antropologie Culturală din România (membru fondator din 1991) GENDER, (membru fondator şi consultant, din 1993) SAR ( Societatea Academică Română),  (membru fondator şi membru în boardul de consultanţă, din 1995) The New York Academy of Sciences/ Academiei de Ştiinţe din New York (din 1994) Societăţii rom,âne de criminologie. Premiu al BBW Community Leadership în  2008. Aurora Liiceanu este preşedintele ONG-ului Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală - SECS), coordonator naţional în proiectul european Agis privind "Dimensiunea gender în delincvenţa juvenilă", coordonator al studiului naţional privind "Violenţa în şcoli", ISE-UNICEF, evaluator în juriul delegaţiei Comisiei Europene privind proiectul "Valori româneşti, valori europene", expert şi contributor la Programul naţional "Sănătatea în şcoala românească A fost visiting professor şi membru în juriul de doctorat: UQAM- Montreal şi Laval, Canada; EHESS - École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, Franţa, membru în jurii de doctorat, Universitatea Bucureşti si Corespondent naţional la Strasbourg pentru studiul european privind "Violenţa cotidiană" (2002-2004). A publicat 11 cărţi, 29 capitole, 147 lucrări (în ţară şi străinătate),dintre care amintim următoarele volume, care figurează în topul celor mai bine vândute cărţi ale Editurii Polirom: Prin perdea, Polirom, 2009, Rendez-vous cu lumea, Polirom, 2010, Patru femei. Patru poveşti, Polirom, 2010, cu o contribuţie a Antoanetei Taneva-Nandriş. A fost, de asemenea, raportor naţional la colocviul "Factorul imagine în relaţiile italo-române", Fundaţia Universităţii IULM Torino, Ministerul de Externe Român, a Ministerul de Externe Italian şi Institutul de Cultură Italian. A participat la proiectul naţional de CSR "Trăieşte cu măsură" (2005- prezent), Prais Communications şi URSUS Breweries, implicându-se şi participând la mai multe campanii sociale privind cancerul de săn, osteoporoza etc. Este membră în boardul şi în colegiul de redacţie al mai multor reviste de specialitate din ţară şi străinătate, colaboreaza cu multe organizaţii neguvernamentale pe probleme de sănătate, gender, leadership, ecologie. A colaborat cu foarte multe ziare şi reviste, precum: Revista 22, Adevărul, Ziarul Financiar, Capital, Evenimentul Zilei, Săptămâna Financiară, Formula As, Tango, Tabu, Avantaje, Femeia şi, de asemenea, cu multe emisiuni de la radio şi TV: Radio România Actualităţi, Europa FM, Mediafax, NewsIn, RFI, TVR 1,TVR 2, TVR Internaţional, Antena1, Antena2, Realitatea TV.     Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete). Vă aşteptăm cu plăcere!