Știri

După ani în care a stat „ascuns" sub lumina reflectoarelor, Marius Manole vine la scenă deschisă cu personaje, trăiri și experiențe personale, cu brațele deschise către toți cei care vor să îi intre în minte și suflet pe blogul său personal.  Din 9 februarie tânărul actor al Teatrului Național a început să posteze periodic relatări despre experiențele ce îl înconjoară, să dezbată împreună cu internauții (prieteni, colegi sau necunoscuți) teatrul și realitatea firesc, cu sinceritate și fără compromisuri într-un portret viu al vieții de actor.   „Am vrut să pot comunica și dincolo de scenă cu spectatorii mei. Vreau sa știu ce așteptări au și ce și-ar dori să se întâmple în teatru. Vreau să văd prin ochii lor spectacolele mele. Cred că meseria asta o fac pentru ei. Vă aștept cu drag" a declarat pentru site-ul Teatrului Național Marius Manole   Salută-l și alege-ți masca (id-ul) care ți se potrivește! Blog Marius Manole

Actorii Teatrului Național - față în față cu publicul, la Sala Mare, până pe 15 martie        Expoziția de fotografie alb-negru TOMOgrafii, din foaierul Sălii Mari, al cărei vernisaj a avut loc în luna noiembrie 2007, mai poate fi vizitată până pe data de 15 martie 2008, zilnic, cu excepția zilei de luni, în timpul orelor de spectacol de la Sala Mare. Intrarea este liberă.        Admirată de un public larg, inițiativa acestei expoziții constituie totodată o adevărată premieră, fiind pentru prima oară când Teatrul Național reunește sub aceleași reflectoare portretele celor 117 actori care fac parte din trupa Naționalului și fotografii de atmosferă din culisele și atelierele teatrului. Un plus de culoare l-a adăugat faptul că artistul fotograf este originar din Japonia. Și pentru Tomoaki Minoda această expoziție a constituit o premieră, fiind prima expoziție de asemenea anvergură pe care o realizează, având ca modele unii dintre cei mai renumiți actori ai scenei românești.

Domnul C.D. Zeletin va susține o conferință cu tema "Principesa Elena Bibescu, muziciană de geniu", duminică 24 februarie. Conferința va începe la ora 11,00 și va avea loc la Sala Atelier a Teatrului Național București. Prețul unui bilet este de 21,20 RON și 10,60 RON redus. Principesa Elena Bibescu (1855- 1902) a fost fiica lui Manolache Kostaki Epureanu, pașoptist, unionist, ministru și prim-ministru sub Alexandru Ioan Cuza și domnitorul Carol I. Una din cele mai mari pianiste ale României și ale Europei. A studiat pianul cu Anton Rubinstein la Conservatorul din Viena și s-a specializat la Paris cu Marc de la Nux. S-a căsătorit cu Principele Alexandru Bibescu (1842- 1911), fiul cel mai mic al domnitorului Gh.D. Bibescu, poet, eseist și filolog francez. Principesa Elena Bibescu a întreținut la Paris unul dintre cele mai importante saloane artistice, frecventat de mari personalități ale lumii artistice. A avut un rol fundamental în impunerea în conștiința publică franceză a lui George Enescu.     Despre C.D. Zeletin Scriitor și om de știință, C.D. Zeletin (născut în 1935) este poet, prozator, istoriograf, traducător din poezia italiană și franceză, medic și profesor universitar de biofizică la Facultatea de Medicină a U.M.F. „Carol Davila", București, membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967, membru al Academiei de Științe Medicale și președinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. Este autor a 40 de volume de literatură. E cel dintâi traducător în românește al Poeziilor lui Michelangelo Buonarroti și al ediției integrale a Florilor Răului  de Charles Baudelaire. Talentul artistic și anvergura intelectuală i-au fost prețuite superlativ de spirite elevate ale culturii românești, ca Tudor Vianu, Perpessicius, Alexandru Philippide ori Ștefan Aug. Doinaș. Președinția României i-a conferit, la 1 Decembrie 2000, Ordinul Național „Serviciul Credincios" în grad de Ofițer. Opere Michelangelo, Sonete. Tălmăcire, studiu introductiv, note și comentarii. Cuvânt înainte de Acad. Tudor Vianu, E.L.U., București, 1964. Premiul I și Medalia de aur la Concursul de Carte de la Edinburgh, Marea Britanie, 1965. Lirica Renașterii italiene. Tălmăcire și studiu introductiv. Editura tineretului, „Cele mai frumoase poezii", București, 1966. Sonetul italian în Evul Mediu și Renaștere. Două volume. Editura Minerva, București, 1970. Michelangelo Buonarroti, Sonete și crâmpeie de sonet. Studiu introductiv, traducere, note și comentarii. Editura Albatros, București, 1975. Călătorie spre transparență. Poezii. Editura Eminescu, 1977. Michelangelo Buonarroti, Scrisori urmate de Viața lui Michelangelo de Ascanio Condivi. 2 volume. Studiu intoductiv, traducere, note și comentarii. Editura Meridiane, București, 1979. Lirică franceză modernă. Florilegiu (Gérard de Nerval, Théophile Gautier, Charles de Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Paul Valéry, Guillaume Apollinaire). Editura Albatros, 1981. Ideograme pe nisipul coridei, Proză aforistică, Editura Cartea Românească, 1982. Michelangelo Buonarroti, Poezii. Opera omnia. Traducere, Prefață, Tabel cronologic, note și comentarii. Editura Minerva, B.P.T., 1986. Andaluzia. Poezii. Editura Cartea Românească, 1986. Charles Baudelaire, Florile Răului. Editura Univers, București, 1991. Prima tălmăcire integrală. Premiul Salonului Național al Cărții, Cluj-Napoca 1991 și Premiul Uniunii Scriitorilor 1991, pentru cea mai bună traducere a unei capodopere lirice. Ediția a II-a, bibliofilă, Editura Aldine, București, 2004. Respiro în amonte. Eseuri. Editura Athena, București, 1997. Adagii. Editura Athena, București, 1999. Amar de vreme. Eseuri. Editura Vitruviu, București, 2001. Ediția a II-a, Editura Sfera, Bârlad, 2006. Ștefan Zeletin. Contribuții documentare. Editura Corgal Press, Bacău, 2002. Antologie din lirica franceză (Alfred de Vigny, Théophile Gautier, Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Émile Verhaeren, Guillaume Apollinaire). Ediție bilingvă. Editura Pandora M, 2006. Scânteind ca Sirius... Scrisorile de tinerețe ale Zoei G. Frasin către G. Tutoveanu. Comentariu urmat de Contribuții documentare la biografia poetului G. Tutoveanu, Editura Sfera, Bârlad, 2004. Premiul „Stolnicul Constantin Cantacuzino" al Fundației „Magazin Istoric". Distinguo. Eseuri. Evocări. Scriitori medici. Convorbiri. Editura Vitruviu, București

De la 1 Martie 2008, prețul biletelor la toate spectacolele Teatrului Național București se va mări în medie cu 5% din cauza măririi prețului la utilități și a aplicării timbrului de Crucea Roșie (1%). Vă așteptăm în continuare la spectacolele noastre.

Academicianul Basarab Nicolescu va susține o conferință cu tema "Universul are oare sens? Dialogul contemporan dintre știință și religie". Conferința va avea loc la Sala Atelier a Teatrului Național, în data de 10 februarie, începând cu ora 11,00.  Fizician român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române din 2001. Fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI. Actualmente este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. S-a născut la 25 martie 1942 în Ploiești. A urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960-1964). În 1965 și-a susținut lucrarea de diplomă cu titlul Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale. A fost asistent (1965-1968) la Universitatea din București. În 1968 s-a stabilit în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat ca fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice (Contribution à l'étude théorique de la diffusion pion-nucléon). În 1973 introduce un nou concept (Odderon), care a deschis un nou domeniu în fizica interacțiilor tari. În 1976 a obținut cetățenia franceză. A fost „senior visiting scientist" la Lawrence Berkeley Laboratory (1976-1977) și la Universitatea din Londra (1979) precum și profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania) (2000-2001). Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume. Membru de Onoare din străinătate al Academiei Române (29 noiembrie 2001). Doctor Honoris Causa al Universității „Al. I. Cuza" din Iași (2000). Cetățean de Onoare al orașelor Iași și Ploiești. Director al colecției Transdisciplinarité (Editions du Rocher, Monaco) și al colecției Les Roumains de Paris (Editions Oxus, Paris). Membru al Consiliului academic internațional al Institutului Internațional pentru Gândirea Complexă al Universității din Buenos Aires. Președinte de onoare al Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu" pentru știință și cultură din Iași. Premii            Medalia de argint a Academiei Franceze pentru volumul Nous, la particle et le monde (1986). Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987). Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006). Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book (USA) pentru Știința, sensul și evoluția - Eseu asupra lui Jakob Böhme (1993). Ordinul Național „Serviciul credincios" în grad de Mare Ofițer (2002). Cărți Les Racines de la liberté, Éditions Accarias-L'Originel, Paris, 2001, în colaborare cu Michel Camus (trad. rom. Rădăcinile libertății, Curtea Veche, București, 2004) ; Ion Barbu - Cosmologia „Jocului secund", Editura pentru Literatură, București, 1968; a doua ediție: Universul Enciclopedic, București, 2004) ; Nous, la particule et le monde, Éditions Le Mail, Paris, 1985 (lucrare premiată de Academia Franceză, trad. rom. Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002) ; La Science, le sens et l'évolution - Essai sur Jakob Boehme, Éditions le Félin, 1988 (Premiul „Benjamin Franklin", SUA, 1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1993; trad. rom. Știința, sensul și evoluția -Eseu asupra lui Jakob Boehme, Editura Vitruviu, București, 2000) ; La transdisciplinarité (manifeste), Éditions du Rocher, Monaco, 1996 (trad. rom. Transdisciplinaritatea (manifest), Editura Polirom, Iași, 1999) ; Théorèmes poétiques, Éditions du Rocher, Monaco, 1994 (trad. rom. Teoreme poetice, Editura Cartea Românească, București, 1996).

Montarea de la Sala Mare, cu piesa "Eduard al III-lea" de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, a avut premiera pe 26 ianuarie 2008. În seara premierei, sala de peste o mie de locuri a fost plină la refuz și o atmosferă de sărbătoare a cuprins evenimentul chiar de la lansarea invitațiilor. Printre invitați s-au numărat, pe lângă critici, ziariști și artiști, personalități de marcă ale vieții sociale și politice, excelența sa Kanji Tsushima, ambasadorul Japonei, excelența sa Robin Barnett, ambasadorul Marii Britanii la București, Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, alți reprezentanți ai administrației publice, corpului diplomatic, precum și ai societății civile. ALEX ȘTEFÄ‚NESCU, critic:  „Mi-a plăcut, este grandios fără să fie grandilocvent. Are un suflu al eroismului care este bine temperat de o a numită distanță ironică discretă. Mi-a plăcut foarte mult scenografia, mi-a plăcut extraordinar interpretarea lui Caramitru. Dintre toate scenele m-a încântat aceea în care regele îi cere secretarului său să-i compună o scrisoare de elogii către contesă. Acea scenă poate fi inclusă în istoria cenzurii. A fost jucată foarte bine și s-au evidențiat niște nuanțe care pentru cunoscători sunt foarte amuzante și întristătoare în același timp. Regia este a unui ghepard al teatrului românesc. Mie îmi place foarte mult Tocilescu. Are o vocație a crepusculului. Ca în acel celebru roman al lui Lampedusa se simte la el o înclinație pentru acel fast al declinului pe care numai el o are în teatrul românesc, e și un sarcasm, dar și o capacitate de entuziasm ca un fel de cocktail Molotov față de care nu rezistă nici un spectator." FLORIN CONSTANTINIU, istoric: "Eduard al III-lea, în regia maestrului Alexandru Tocilescu, reprezintă, în opinia mea, adaptarea exemplară a unei piese shakespeariene la exigențele epocii contemporane. Valorile eticii cavalerești au fost transmise într-o viziune modernă, care izbutește să-l conecteze pe spectator la secolele medievale. Ion Caramitru, cu experiența din Hamlet, se dovedește un interpret desăvârșit al rolului titular. De fiecare dată, când se va vorbi de acum înainte de Shakespeare în România, două nume vor fi rostite obligatoriu: Tocilescu și Caramitru" ANA BLANDIANA, poet: „Evident, am participat la un mare spectacol. Știam că este Tocilescu și că este cu Caramitru, deci un spectacol peste medie, care va merita să fie văzut. Într-un fel a fost însă peste așteptări, în sensul că nu m-am gândit deloc la scenografie, care a fost un personaj, a reprezentat o parte a spectacolului mai importantă decât de obicei. Este arhitect scenograful? Tot timpul m-am gândit că e un talent de arhitect aici mai mult decât de grafician sau de artist plastic. Și în timp ce admiram mă gândeam în ce măsură teatrul devine tot mai mult un colaj al altor arte. VICTOR REBENGIUC, actor: „Un spectacol frumos, pe care l-am văzut cu plăcere. Am aplaudat regia lui Tocilescu, interpretarea lui Caramitru, mă bucur foarte mult că a reînceput să joace pe scena Teatrului Național, și am remarcat doi tineri actori: Daniel Badale și Dragoș Stemate. Nu mai vorbesc de decorul lui Dragoș Buhagiar, senzațional!" DANIELA SAFTA, doctor: „De mare efect spectacolul, pentru că-ți dă o stare de plăcere deosebită de la primă scenă și până la final. E așa de bine făcut, e complet, e plin de acțiune, e fluent, are poezie, are ritm, e o minunăție! M-a bucurat deplin, pentru că se simte munca de echipă. Eu sunt un om care înghite teatru mult, pentru că îmi place, este hobby-ul meu. Și aici vezi perfecțiunea până la urmă, ceea ce rezultă după conlucrarea dintre regizor, scenograf și jucătorii-actori. A ieșit un spectacol atât de frumos, încât atunci când se termină ai senzația când ieși din sală că pur și simplu te ridică deasupra pământului. Mi-a plăcut totul. N-am știut că textul acesta este atât de frumos. Caramitru este senzațional. Eu l-am văzut practic în toate rolurile lui mari și îl face într-un anume fel că ai senzația că personajul jucat de actor este aievea." ADRIAN VASILESCU, consilier bancar: „Dacă spun că spectacolul este magnific cred că nu exagerez cu nimic. Și este cuvântul potrivit pentru cel puțin patru aspecte. 1: regia - foarte inspirată! 2: jocul actorilor - în special Ion Caramitru, face un rol de excepție! 3: decorul - foarte bine găsit, sugestiv și eficient, în sensul că asigură o mobilitate specială spectacolului. Nu în ultimul rând - unul dintre mesajele spectacolului, cel legat de onoare. Astăzi foarte puțină lume mai invocă această coloană morală a societății și spectacolul ne aduce o importantă valoare din Evul Mediu: respectarea cuvântului dat cu prețul maxim. Am mai reținut o idee interesantă, specifică aceleiași perioade: nici o clipă de căldură pentru cei ce au de apărat onoarea țării". PETRICÄ‚ IONESCU, regizor: „Spectacolul mi se pare exemplar pentru o trupă de anvergură precum cea a Teatrului Național din București. E o reușită demnă de orice altă scenă internațională. Mi-a plăcut foarte mult că derizoriul se amestecă cu fascinația pe care o avem pentru eroii distrugători ai istoriei. Tocilescu joacă pe multe planuri, cu foarte mult talent și dexteritate, cum ar fi umorul sau amestecul de stiluri care se alambichează perfect într-o alchimie al cărei rezultat este un limbaj comun pentru mai multe generații, pentru toate publicurile, un mare semnal de interes pentru TNB. Limbajul acesta e bazat pe un joc de text, dar și pe imagine, iar imaginea e a unui mare joc video derizoriu, cu referințe la banda desenată care este legată de spiritul generațiilor tinere și de dinamismul de expresie din zilele noastre. Mi se pare că este un mare spectacol al lui Tocilescu, primul de asemenea anvergură, scena mare fiind extrem de dificilă pentru a realiza un contact fascinant permanent cu publicul. Buhagiar a reușit să creeze un spațiu magic, un amestec fascinant de stiluri, formidabil, și în costume, și în imagine. Să ne gândim la podul care dintr-un element simplu devine un mecanism complex, asemenea istoriei care tot lasă poduri, deschide spații, apoi îngrădește, devine o mașinărie de război, și totul în contextul ăsta de cinema, care este foarte actual. M-a fascinat Prințul Negru, excepțional personaj, iar Daniel Badale, pentru mine a fost o revelație! Mi-a plăcut la nebunie Șerban Ionescu, regele Ioan, care reușește perfect să creeze contrastul cu lumea Angliei. Iar Caramitru vine cu felul lui de a vorbi și de a construi un personaj, cu atâta distanță, răceală, luciditate dar perfect nebun, cu o știință extraordinară a scenei, linie pe care o imprimă până la urmă tuturor. Ce să mai spun decât - un mare spectacol!"

Azi, 30 ianuarie, Gheorghe Dinică, Victor Rebengiuc și Marin Moraru au primit titlul de Doctor Honoris Causa ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografie cu ocazia sărbătoririi zilei instituției, marcată inclusiv prin lansarea unui nou volum de teatru și premiera piesei "O noapte furtunoasă". Facultatea de Film a prezentat o selecție de scurtmetraje reprezentative, participanții având astfel ocazia să-i cunoască pe cei "care se pregătesc să continue asaltul asupra cinematografiei mondiale și pe dascălii lor". Discursurile de prezentare a celor trei mari actori au fost susținute de Prof. Dr. Manuela Cernat despre Gheorghe Dinică, regizorul Laurențiu Damian despre Marin Moraru și regizorul și profesorul Alexa Visarion despre Victor Rebengiuc. În cursul serii, va avea loc lansarea volumului "O poetică a artei actorului", un manual de actorie publicat de editura Paideea și care este rezultat al deceniilor de lucru și analiză a fenomenului creației a unuia dintre cei mai importanți profesori și regizori români de teatru, Ion Cojar. De asemenea, a fost prezentat un nou album dedicat Studioului de Teatru Casandra, care încearcă să pastreze vie, în imagini și mărturii scrise, memoria unui spațiu teatral în care s-au "născut" vedetele de ieri, azi și mâine. UNATC i-a acordat o Diplomă de Onoare actorului și regizorului Grigore Gonța, fost profesor și decan al Facultății de Teatru.

De 15 ani, pe 15 ianuarie, recital extraordinar TRECUT-AU ANII...          Ca în fiecare an, de ziua nașterii lui Mihai Eminescu, ne întâlnim cu lirica marelui poet într-o selecție reprezentativă și tulburătoare, căreia îi dau glas mari artiști ai scenei românești.        Trecut-au anii..., recital extraordinar în interpretarea actorilor: Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și a lui Aurelian Octav Popa, la clarinet, va încălzi seara de iarnă de marți, 15 ianuarie 2008, la Sala Amfiteatru a Teatrului Național, de la orele 19,00 și sufletele celor ce iubesc lirica eminesciană. Spectacolul este organizat de UNITER împreună cu Teatrul Național București. Prețul biletelor este de 9,54 RON sau 5,30 RON cu reducere.  

Teatrul Național București anunță premiera națională cu  piesa „Eduard al III-lea" de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, în zilele de 26 și 27 ianuarie 2008, la Sala Mare. Timp de câteva secole, textul dramatic a stârnit controverse în rândul specialiștilor în opera shakespeariană, fiindu-i contestată paternitatea. Recent atribuită celebrului dramaturg, „Eduard al III-lea" cunoaște prima punere în scenă din România la Naționalul bucureștean. Cea mai așteptată premieră a stagiunii 2007-2008 de la Naționalul bucureștean este o producție grandioasă, concepută anume pentru cea mai mare scenă a teatrului, cu o echipă de peste 30 de actori care interpretează peste 35 de personaje shakespeariene. În rolul titular, Ion Caramitru revine pe scena Teatrului Național la 44 de ani de la debutul său artistic. După cum a declarat, acest rol este o mare provocare pentru cariera lui artistică: „Este un personaj ușor atipic între toate personajele lui Shakespeare. Are ceva și din Richard al III-lea uneori, are și momente de poezie profundă, cum sunt în „Romeo și Julieta" sau în „Richard al II-lea". Sunt momente de o psihologie asemănătoare cu cea întâlnită în „Henric al VIII-lea". Este un personaj care apare și dispare într-o nebuloasă. Care poate crea un personaj ezoteric și, bine realizat, poate fi o surpriză plăcută." (Ion Caramitru) Viziunea modernă a regizorului Alexandru Tocilescu este susținută de o echipă artistică de excepție: Dragoș Buhagiar, un nume celebru în lumea teatrală semnează atât decorurile, cât și costumele; muzica live semnată de Iosif Herțea, efectele multimedia concepute de Daniel Gontz, cât și ilustrația muzicală aleasă de Gabriel Basarabescu punctează, dramatic, momentele tensionate ale spectacolului și scenele de luptă; Păstorel Ionescu a coordonat întreaga mișcare scenică a spectacolului. Regizorul Alexandru Tocilescu a declarat că a fost atras de forța valorilor morale pe care acest text le pune în lumină: onoarea, importanța cuvântului dat și loialitatea: „Am vrut neapărat să aduc în circuitul public un text în care problema onoarei și a moralei să fie foarte puternice, ca să mai trezim puțin conștiințele noastre. Eu nu fac niciodată spectacole fără să am ca țintă publicul și fără să am dorința de a transmite niște mesaje importante din punct de vedere etic, moral, social". (Alexandru Tocilescu) Rolurile principale sunt susținute de nume importante ale Naționalului bucureștean și nu numai. Personajele puternice din această dramă istorică prind viață în interpretarea extraordinară a actorilor: Crina Mureșan, Simona Bondoc, Șerban Ionescu, Daniel Badale, Alexandru Georgescu, Constantin Dinulescu, Eusebiu Ștefănescu, Mircea Anca, Liviu Lucaci, Dragoș Stemate, Răzvan Oprea, Mihai Verbițchi. O dramă puternică, cu conflicte intense și mereu actuale, personaje de o forță impresionantă, gata să-și dea viața pentru apărarea unor valori asumate, Eduard al III-lea de la Teatrul Național are toate șansele să devină un spectacol de referință pentru repertoriul teatral de azi. Fotografiile sunt din timpul repetițiilor și sunt semnate de Tomoaki Minoda.

Conform publicației New York Times, filmul "4, 3, 2" al lui   Cristian Mungiu ar trebui să fie nominalizat la șase dintre secțiunile Oscarului. Printre acestea, actorul Teatrului Național București, Vlad Ivanov, ar trebui nominalizat pentru "cel mai bun actor într-un rol secundar". Critici ai publicației New York Times apreciază că filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" ar trebui nominalizat la Oscar nu doar la secțiunea dedicată filmului străin, dar și la alte cinci secțiuni, transmite Institutul Cultural Român (ICR) New York. Sub titlul "The Oscars: And the Nominees Should Be...", publicația The New York Times arată, în ediția de duminică, opțiunile a trei cronicari de film - A.O. Scott, Manohla Dargis și Stephen Holden. "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" va candida în competiția oficială doar la categoria "Cel mai bun film străin", opțiunea aparținându-i distribuitorului, IFC First Take. Nominalizările pentru premiul Oscar vor fi anunțate în cea de-a doua parte a acestei luni. Cristian Mungiu și Vlad Ivanov vor fi prezenți la ceremonia de decernare a premiilor criticilor de film de la Los Angeles și la cea a Globurilor de Aur, între 12 și 13 ianuarie, cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York. Vlad Ivanov poate fi văzut pe scena Naționalului în spectacolele „Burghezul gentilom" și „Jocul ielelor". http://graphics8.nytimes.com/images/2008/01/06/movies/06oscarpicks.jpg