Știri

De la 1 Martie 2008, prețul biletelor la toate spectacolele Teatrului Național București se va mări în medie cu 5% din cauza măririi prețului la utilități și a aplicării timbrului de Crucea Roșie (1%). Vă așteptăm în continuare la spectacolele noastre.

Academicianul Basarab Nicolescu va susține o conferință cu tema "Universul are oare sens? Dialogul contemporan dintre știință și religie". Conferința va avea loc la Sala Atelier a Teatrului Național, în data de 10 februarie, începând cu ora 11,00.  Fizician român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române din 2001. Fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI. Actualmente este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. S-a născut la 25 martie 1942 în Ploiești. A urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960-1964). În 1965 și-a susținut lucrarea de diplomă cu titlul Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale. A fost asistent (1965-1968) la Universitatea din București. În 1968 s-a stabilit în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat ca fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice (Contribution à l'étude théorique de la diffusion pion-nucléon). În 1973 introduce un nou concept (Odderon), care a deschis un nou domeniu în fizica interacțiilor tari. În 1976 a obținut cetățenia franceză. A fost „senior visiting scientist" la Lawrence Berkeley Laboratory (1976-1977) și la Universitatea din Londra (1979) precum și profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania) (2000-2001). Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume. Membru de Onoare din străinătate al Academiei Române (29 noiembrie 2001). Doctor Honoris Causa al Universității „Al. I. Cuza" din Iași (2000). Cetățean de Onoare al orașelor Iași și Ploiești. Director al colecției Transdisciplinarité (Editions du Rocher, Monaco) și al colecției Les Roumains de Paris (Editions Oxus, Paris). Membru al Consiliului academic internațional al Institutului Internațional pentru Gândirea Complexă al Universității din Buenos Aires. Președinte de onoare al Fundației Internaționale „Ștefan Lupașcu" pentru știință și cultură din Iași. Premii            Medalia de argint a Academiei Franceze pentru volumul Nous, la particle et le monde (1986). Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane (1987). Premiul Opera Omnia la Festivalul Internațional Nichita Stănescu (Ploiești, 2006). Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Benjamin Franklin Award for the Best History Book (USA) pentru Știința, sensul și evoluția - Eseu asupra lui Jakob Böhme (1993). Ordinul Național „Serviciul credincios" în grad de Mare Ofițer (2002). Cărți Les Racines de la liberté, Éditions Accarias-L'Originel, Paris, 2001, în colaborare cu Michel Camus (trad. rom. Rădăcinile libertății, Curtea Veche, București, 2004) ; Ion Barbu - Cosmologia „Jocului secund", Editura pentru Literatură, București, 1968; a doua ediție: Universul Enciclopedic, București, 2004) ; Nous, la particule et le monde, Éditions Le Mail, Paris, 1985 (lucrare premiată de Academia Franceză, trad. rom. Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002) ; La Science, le sens et l'évolution - Essai sur Jakob Boehme, Éditions le Félin, 1988 (Premiul „Benjamin Franklin", SUA, 1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1993; trad. rom. Știința, sensul și evoluția -Eseu asupra lui Jakob Boehme, Editura Vitruviu, București, 2000) ; La transdisciplinarité (manifeste), Éditions du Rocher, Monaco, 1996 (trad. rom. Transdisciplinaritatea (manifest), Editura Polirom, Iași, 1999) ; Théorèmes poétiques, Éditions du Rocher, Monaco, 1994 (trad. rom. Teoreme poetice, Editura Cartea Românească, București, 1996).

Montarea de la Sala Mare, cu piesa "Eduard al III-lea" de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, a avut premiera pe 26 ianuarie 2008. În seara premierei, sala de peste o mie de locuri a fost plină la refuz și o atmosferă de sărbătoare a cuprins evenimentul chiar de la lansarea invitațiilor. Printre invitați s-au numărat, pe lângă critici, ziariști și artiști, personalități de marcă ale vieții sociale și politice, excelența sa Kanji Tsushima, ambasadorul Japonei, excelența sa Robin Barnett, ambasadorul Marii Britanii la București, Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, alți reprezentanți ai administrației publice, corpului diplomatic, precum și ai societății civile. ALEX ȘTEFÄ‚NESCU, critic:  „Mi-a plăcut, este grandios fără să fie grandilocvent. Are un suflu al eroismului care este bine temperat de o a numită distanță ironică discretă. Mi-a plăcut foarte mult scenografia, mi-a plăcut extraordinar interpretarea lui Caramitru. Dintre toate scenele m-a încântat aceea în care regele îi cere secretarului său să-i compună o scrisoare de elogii către contesă. Acea scenă poate fi inclusă în istoria cenzurii. A fost jucată foarte bine și s-au evidențiat niște nuanțe care pentru cunoscători sunt foarte amuzante și întristătoare în același timp. Regia este a unui ghepard al teatrului românesc. Mie îmi place foarte mult Tocilescu. Are o vocație a crepusculului. Ca în acel celebru roman al lui Lampedusa se simte la el o înclinație pentru acel fast al declinului pe care numai el o are în teatrul românesc, e și un sarcasm, dar și o capacitate de entuziasm ca un fel de cocktail Molotov față de care nu rezistă nici un spectator." FLORIN CONSTANTINIU, istoric: "Eduard al III-lea, în regia maestrului Alexandru Tocilescu, reprezintă, în opinia mea, adaptarea exemplară a unei piese shakespeariene la exigențele epocii contemporane. Valorile eticii cavalerești au fost transmise într-o viziune modernă, care izbutește să-l conecteze pe spectator la secolele medievale. Ion Caramitru, cu experiența din Hamlet, se dovedește un interpret desăvârșit al rolului titular. De fiecare dată, când se va vorbi de acum înainte de Shakespeare în România, două nume vor fi rostite obligatoriu: Tocilescu și Caramitru" ANA BLANDIANA, poet: „Evident, am participat la un mare spectacol. Știam că este Tocilescu și că este cu Caramitru, deci un spectacol peste medie, care va merita să fie văzut. Într-un fel a fost însă peste așteptări, în sensul că nu m-am gândit deloc la scenografie, care a fost un personaj, a reprezentat o parte a spectacolului mai importantă decât de obicei. Este arhitect scenograful? Tot timpul m-am gândit că e un talent de arhitect aici mai mult decât de grafician sau de artist plastic. Și în timp ce admiram mă gândeam în ce măsură teatrul devine tot mai mult un colaj al altor arte. VICTOR REBENGIUC, actor: „Un spectacol frumos, pe care l-am văzut cu plăcere. Am aplaudat regia lui Tocilescu, interpretarea lui Caramitru, mă bucur foarte mult că a reînceput să joace pe scena Teatrului Național, și am remarcat doi tineri actori: Daniel Badale și Dragoș Stemate. Nu mai vorbesc de decorul lui Dragoș Buhagiar, senzațional!" DANIELA SAFTA, doctor: „De mare efect spectacolul, pentru că-ți dă o stare de plăcere deosebită de la primă scenă și până la final. E așa de bine făcut, e complet, e plin de acțiune, e fluent, are poezie, are ritm, e o minunăție! M-a bucurat deplin, pentru că se simte munca de echipă. Eu sunt un om care înghite teatru mult, pentru că îmi place, este hobby-ul meu. Și aici vezi perfecțiunea până la urmă, ceea ce rezultă după conlucrarea dintre regizor, scenograf și jucătorii-actori. A ieșit un spectacol atât de frumos, încât atunci când se termină ai senzația când ieși din sală că pur și simplu te ridică deasupra pământului. Mi-a plăcut totul. N-am știut că textul acesta este atât de frumos. Caramitru este senzațional. Eu l-am văzut practic în toate rolurile lui mari și îl face într-un anume fel că ai senzația că personajul jucat de actor este aievea." ADRIAN VASILESCU, consilier bancar: „Dacă spun că spectacolul este magnific cred că nu exagerez cu nimic. Și este cuvântul potrivit pentru cel puțin patru aspecte. 1: regia - foarte inspirată! 2: jocul actorilor - în special Ion Caramitru, face un rol de excepție! 3: decorul - foarte bine găsit, sugestiv și eficient, în sensul că asigură o mobilitate specială spectacolului. Nu în ultimul rând - unul dintre mesajele spectacolului, cel legat de onoare. Astăzi foarte puțină lume mai invocă această coloană morală a societății și spectacolul ne aduce o importantă valoare din Evul Mediu: respectarea cuvântului dat cu prețul maxim. Am mai reținut o idee interesantă, specifică aceleiași perioade: nici o clipă de căldură pentru cei ce au de apărat onoarea țării". PETRICÄ‚ IONESCU, regizor: „Spectacolul mi se pare exemplar pentru o trupă de anvergură precum cea a Teatrului Național din București. E o reușită demnă de orice altă scenă internațională. Mi-a plăcut foarte mult că derizoriul se amestecă cu fascinația pe care o avem pentru eroii distrugători ai istoriei. Tocilescu joacă pe multe planuri, cu foarte mult talent și dexteritate, cum ar fi umorul sau amestecul de stiluri care se alambichează perfect într-o alchimie al cărei rezultat este un limbaj comun pentru mai multe generații, pentru toate publicurile, un mare semnal de interes pentru TNB. Limbajul acesta e bazat pe un joc de text, dar și pe imagine, iar imaginea e a unui mare joc video derizoriu, cu referințe la banda desenată care este legată de spiritul generațiilor tinere și de dinamismul de expresie din zilele noastre. Mi se pare că este un mare spectacol al lui Tocilescu, primul de asemenea anvergură, scena mare fiind extrem de dificilă pentru a realiza un contact fascinant permanent cu publicul. Buhagiar a reușit să creeze un spațiu magic, un amestec fascinant de stiluri, formidabil, și în costume, și în imagine. Să ne gândim la podul care dintr-un element simplu devine un mecanism complex, asemenea istoriei care tot lasă poduri, deschide spații, apoi îngrădește, devine o mașinărie de război, și totul în contextul ăsta de cinema, care este foarte actual. M-a fascinat Prințul Negru, excepțional personaj, iar Daniel Badale, pentru mine a fost o revelație! Mi-a plăcut la nebunie Șerban Ionescu, regele Ioan, care reușește perfect să creeze contrastul cu lumea Angliei. Iar Caramitru vine cu felul lui de a vorbi și de a construi un personaj, cu atâta distanță, răceală, luciditate dar perfect nebun, cu o știință extraordinară a scenei, linie pe care o imprimă până la urmă tuturor. Ce să mai spun decât - un mare spectacol!"

Azi, 30 ianuarie, Gheorghe Dinică, Victor Rebengiuc și Marin Moraru au primit titlul de Doctor Honoris Causa ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografie cu ocazia sărbătoririi zilei instituției, marcată inclusiv prin lansarea unui nou volum de teatru și premiera piesei "O noapte furtunoasă". Facultatea de Film a prezentat o selecție de scurtmetraje reprezentative, participanții având astfel ocazia să-i cunoască pe cei "care se pregătesc să continue asaltul asupra cinematografiei mondiale și pe dascălii lor". Discursurile de prezentare a celor trei mari actori au fost susținute de Prof. Dr. Manuela Cernat despre Gheorghe Dinică, regizorul Laurențiu Damian despre Marin Moraru și regizorul și profesorul Alexa Visarion despre Victor Rebengiuc. În cursul serii, va avea loc lansarea volumului "O poetică a artei actorului", un manual de actorie publicat de editura Paideea și care este rezultat al deceniilor de lucru și analiză a fenomenului creației a unuia dintre cei mai importanți profesori și regizori români de teatru, Ion Cojar. De asemenea, a fost prezentat un nou album dedicat Studioului de Teatru Casandra, care încearcă să pastreze vie, în imagini și mărturii scrise, memoria unui spațiu teatral în care s-au "născut" vedetele de ieri, azi și mâine. UNATC i-a acordat o Diplomă de Onoare actorului și regizorului Grigore Gonța, fost profesor și decan al Facultății de Teatru.

De 15 ani, pe 15 ianuarie, recital extraordinar TRECUT-AU ANII...          Ca în fiecare an, de ziua nașterii lui Mihai Eminescu, ne întâlnim cu lirica marelui poet într-o selecție reprezentativă și tulburătoare, căreia îi dau glas mari artiști ai scenei românești.        Trecut-au anii..., recital extraordinar în interpretarea actorilor: Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și a lui Aurelian Octav Popa, la clarinet, va încălzi seara de iarnă de marți, 15 ianuarie 2008, la Sala Amfiteatru a Teatrului Național, de la orele 19,00 și sufletele celor ce iubesc lirica eminesciană. Spectacolul este organizat de UNITER împreună cu Teatrul Național București. Prețul biletelor este de 9,54 RON sau 5,30 RON cu reducere.  

Teatrul Național București anunță premiera națională cu  piesa „Eduard al III-lea" de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu, în zilele de 26 și 27 ianuarie 2008, la Sala Mare. Timp de câteva secole, textul dramatic a stârnit controverse în rândul specialiștilor în opera shakespeariană, fiindu-i contestată paternitatea. Recent atribuită celebrului dramaturg, „Eduard al III-lea" cunoaște prima punere în scenă din România la Naționalul bucureștean. Cea mai așteptată premieră a stagiunii 2007-2008 de la Naționalul bucureștean este o producție grandioasă, concepută anume pentru cea mai mare scenă a teatrului, cu o echipă de peste 30 de actori care interpretează peste 35 de personaje shakespeariene. În rolul titular, Ion Caramitru revine pe scena Teatrului Național la 44 de ani de la debutul său artistic. După cum a declarat, acest rol este o mare provocare pentru cariera lui artistică: „Este un personaj ușor atipic între toate personajele lui Shakespeare. Are ceva și din Richard al III-lea uneori, are și momente de poezie profundă, cum sunt în „Romeo și Julieta" sau în „Richard al II-lea". Sunt momente de o psihologie asemănătoare cu cea întâlnită în „Henric al VIII-lea". Este un personaj care apare și dispare într-o nebuloasă. Care poate crea un personaj ezoteric și, bine realizat, poate fi o surpriză plăcută." (Ion Caramitru) Viziunea modernă a regizorului Alexandru Tocilescu este susținută de o echipă artistică de excepție: Dragoș Buhagiar, un nume celebru în lumea teatrală semnează atât decorurile, cât și costumele; muzica live semnată de Iosif Herțea, efectele multimedia concepute de Daniel Gontz, cât și ilustrația muzicală aleasă de Gabriel Basarabescu punctează, dramatic, momentele tensionate ale spectacolului și scenele de luptă; Păstorel Ionescu a coordonat întreaga mișcare scenică a spectacolului. Regizorul Alexandru Tocilescu a declarat că a fost atras de forța valorilor morale pe care acest text le pune în lumină: onoarea, importanța cuvântului dat și loialitatea: „Am vrut neapărat să aduc în circuitul public un text în care problema onoarei și a moralei să fie foarte puternice, ca să mai trezim puțin conștiințele noastre. Eu nu fac niciodată spectacole fără să am ca țintă publicul și fără să am dorința de a transmite niște mesaje importante din punct de vedere etic, moral, social". (Alexandru Tocilescu) Rolurile principale sunt susținute de nume importante ale Naționalului bucureștean și nu numai. Personajele puternice din această dramă istorică prind viață în interpretarea extraordinară a actorilor: Crina Mureșan, Simona Bondoc, Șerban Ionescu, Daniel Badale, Alexandru Georgescu, Constantin Dinulescu, Eusebiu Ștefănescu, Mircea Anca, Liviu Lucaci, Dragoș Stemate, Răzvan Oprea, Mihai Verbițchi. O dramă puternică, cu conflicte intense și mereu actuale, personaje de o forță impresionantă, gata să-și dea viața pentru apărarea unor valori asumate, Eduard al III-lea de la Teatrul Național are toate șansele să devină un spectacol de referință pentru repertoriul teatral de azi. Fotografiile sunt din timpul repetițiilor și sunt semnate de Tomoaki Minoda.

Conform publicației New York Times, filmul "4, 3, 2" al lui   Cristian Mungiu ar trebui să fie nominalizat la șase dintre secțiunile Oscarului. Printre acestea, actorul Teatrului Național București, Vlad Ivanov, ar trebui nominalizat pentru "cel mai bun actor într-un rol secundar". Critici ai publicației New York Times apreciază că filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" ar trebui nominalizat la Oscar nu doar la secțiunea dedicată filmului străin, dar și la alte cinci secțiuni, transmite Institutul Cultural Român (ICR) New York. Sub titlul "The Oscars: And the Nominees Should Be...", publicația The New York Times arată, în ediția de duminică, opțiunile a trei cronicari de film - A.O. Scott, Manohla Dargis și Stephen Holden. "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" va candida în competiția oficială doar la categoria "Cel mai bun film străin", opțiunea aparținându-i distribuitorului, IFC First Take. Nominalizările pentru premiul Oscar vor fi anunțate în cea de-a doua parte a acestei luni. Cristian Mungiu și Vlad Ivanov vor fi prezenți la ceremonia de decernare a premiilor criticilor de film de la Los Angeles și la cea a Globurilor de Aur, între 12 și 13 ianuarie, cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York. Vlad Ivanov poate fi văzut pe scena Naționalului în spectacolele „Burghezul gentilom" și „Jocul ielelor". http://graphics8.nytimes.com/images/2008/01/06/movies/06oscarpicks.jpg

Parcarea la Teatrul Național - o problemă rezolvată!             Începând de vineri, 14 decembrie 2007, spectatorii Teatrului Național beneficiază de 200 de locuri în Parcajul Subteran Intercontinental Dalli, în zona de parcare orară.             Tariful este de 2 RON pe oră, iar accesul se face atât prin strada Tudor Arghezi (în spatele teatrului) cât și prin Bd. Nicolae Bălcescu (intersecția cu Ion Câmpineanu).             Odată problema parcării rezolvată, spectatorii beneficiază de un avantaj în plus: acces direct în teatru. Accesul în teatru se poate face cu 30 de minute înainte de reprezentație, iar revenirea în parcare e posibilă timp de 40 de minute după terminarea spectacolului. Urmărind indicatoarele pe care scrie „Intrare TNB", spectatorii vor ajunge la ușa de acces în foaier (pentru Sala Mare și Sala Amfiteatru), acolo unde personalul teatrului le va verifica biletele.             Pentru Sala Atelier există scările ce vin din subteran chiar în fața acesteia, intrare pe care o cunoașteți cu siguranță de mai multă vreme.  

CU UȘILE ÎNCHISE de Jean Paul Sartre                  Trei povești de dragoste. Trei destine. O singură întrebare: „Infernul sunt ceilalți?" Un spectacol despre noi, despre viața noastră, despre visele și neîmplinirile noastre, despre trădări și fericire. „Infernul sunt ceilalți". Oare? Adesea prea grăbiți, mereu îngândurați de un timp ce nu mai are răbdare, uităm de prea multe ori să ne mărturisim sinelui nostru, să vedem iertarea și lumina din ochii celuilalt... Un spectacol scurt ca viața, dar și dens, surprinzător, frumos - tot ca viața! „Cu ușile închise" este prima producție din programul „Uși deschise pentru toți"ce iese la rampă. Și nu este un joc de cuvinte. Poate doar un joc al destinului! „Uși deschise pentru toți" este o invitație generică, lansată de direcție tuturor actorilor teatrului interesați să-și pună în lumină năzuințele, folosind spațiul Sălii 99.                                                În distribuție :                                                CONSTANTIN DINULESCU                                       CARMEN IONESCU, IULIANA MOISE                                     Muzica: Mircea-Iulian Anca                               Regia, Scenografia: MIRCEA ANCA                               Durata spectacolului : 1oră 15 minute  PREMIERÄ‚ - Duminică, 2 decembrie, orele 19,00        

Privighetoarea și trandafirul de Oscar Wilde                         Teatrul Național din București anunță, joi 29 noiembrie, orele 19.00, la Sala Atelier, premiera oficială a spectacolului „Privighetoarea și trandafirul" de Oscar Wilde.  Montarea semnată de Carmen Lidia Vidu (27 de ani) prilejuiește cel mai tânăr debut regizoral pe o scenă a Naționalului în ultimul deceniu și, cu siguranță, o confirmare plăcută pentru cei ce o cunosc din teatrul underground. Celebrul basm al lui Oscar Wilde,gândit scenic sub forma unor clipuri compuse din elemente teatrale, video, muzicale (electro-minimal), dans gestual și de ecleraj (videoproiecții). O lectură personală, un spectacol multimedia despre sacrificiul total, în care imaginea, muzica și jocul actorilor urmăresc și filtrează diversele forme ale emoției.   Sunt bucuros că pot invita lumea la Teatrul Național la un altfel de spectacol realizat de o echipă tânără, a declarat Marius Manole. Sperăm că noua premieră de la Sala Atelier să aducă la teatru tineri și nu numai care poate nu au călcat niciodată pragul Naționalului bucureștean. Într-o lume dominată de comercial și de bani, vă propun un text care vorbește despre dragoste și sacrificiu într-un spectacol neconvențional.                                                      În distribuție :                                                                MARIUS MANOLE,                                                             CARMEN UNGUREANU,                                                                   EDUARD ADAM Muzica - LOGAN FISHER, YANN LE BLAY; Coregrafia - EDUARD GABIA; Decorul - DAN TITZA; Multimedia - IOAN COCAN                                                         Regia - CARMEN LIDIA VIDU Durata spectacolului : 50 de minute