Conferințele TNB

Dialog liber despre teatru  şi viaţă. Conferinţa va avea loc la Sala Atelier a Teatrului Naţional începând cu ora 11.00. Intrarea este liberă.

Duminică, 23 octombrie, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Adrian Silvan Ionescu va susţine conferinţa cu titlul: Fast aulic şi democraţie apuseană în vestimentaţia românească din secolul XIX. Preţul biletelor este de 23 lei şi 10 lei. Despre Adrian-Silvan Ionescu Născut în 1952, a studiat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza şi apoi la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, secţia Istoria şi Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă apoi la Muzeul Municipiului Bucureşti unde a fost chiar director adjunct (1990-1993), apoi a fost consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicat cercetării şi, din 1995 până în 2011, a fost cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie Nicolae Iorga. De la 1 mai 2011 este director la Institutul de Istoria Artei George Oprescu. Doctor în ştiinţe istorice (1997). Din 1996 a început să predea. Actualmente este profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte, unde susţine cursuri de istoria fotografiei şi a filmului, precum şi un curs de master. Este critic şi istoric de artă cu lungă activitate de cronicar plastic şi organizator de expoziţii. A publicat 12 cărţi şi a editat alte patru. Pentru lucrările sale a fost distins cu Premiul Academiei Române (1992), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică (2002) şi premiile "Simion Mehedinţi" (2003), "Nicolae Bălcescu" (2008), "I.C. Filitti" (2009) şi „George Oprescu" (2010) ale Fundaţiei Culturale "Magazin Istoric". Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004) şi al medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate (2010).   Despre conferinţă "Ţările Române, aflate la graniţa dintre Orient si Occident, au suferit influenţe puternice din ambele direcţii. Ele s-au resimţit cel mai acut la începutul sec. XIX. Lupta dintre statutul dat de portul somptuos al boierilor fanarioţi şi lipsa de statut, naturalizarea şi standardizarea "hainei democraţiei" - fracul sau redingota neagră [numite în popor şi "haine nemţeşti"] dau măsura majorelor schimbări din societatea urbană românească. Conferinţa îşi propune să descrie, în detaliu, portul înaltei societăţi ca şi al orăşenimii de rând de-a lungul unui întreg secol, de la modernizare până la asimilarea în marele curent al modei europene." Adrian-Silvan Ionescu

Duminică, 9 octombrie, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Carmen Muşat va susţine conferinţa cu titlul: Materia din care viaţa e făcută. Despre aşteptare. Preţul biletelor este de 23 lei şi 10 lei.                                             Despre Carmen Muşat Eseist şi critic literar, este conferenţiar universitar la Catedra de Teoria Literaturii din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti. Doctorat în litere, din 2000, obţinut la Universitatea Bucureşti. Tot din 2000 este redactor şef al revistei Observator cultural. Membru al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România şi al PEN Club România. Membru fondator al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), al Centrului de Excelenţă pentru Studierea Identităţii Culturale şi al Centrului de Studii Interdisciplinare „Tudor Vianu". Cărţi publicate: Romanul românesc interbelic (Humanitas, 1998; ediţia a II-a, Humanitas Educaţional, 2004); Perspective asupra romanului românesc postmodern şi alte ficţiuni teoretice (Paralela 45, 1998); Strategiile subversiunii. Descriere şi naraţiune în proza postmodernă românească (Paralela 45, 2002; Editura Cartea Românească, 2008); Canonul şi tarotul (Editura Curtea Veche, 2006). A publicat antologia comentată Lucian Raicu, Dincolo de literatură, Editura Hasefer, 2009. A prefaţat volume de Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Péter Nádas, Ioana Em. Petrescu, Liviu Ornea. Articole şi studii publicate în revistele: Observator cultural, Lettre Internationale, Revista 22, Euphorion, Euresis. Cahiers roumains  d'etudes littéraires, Élet És Irodalom (Ungaria), Romania Culturale Oggi (Italia).   Despre conferinţă „Aşteptare - acesta ar fi, probabil, echivalentul cel mai îndreptăţit pentru „existenţă". Aşteptarea nu este doar o etapă temporară a existenţei noastre, ea este esenţa însăşi a condiţiei umane, nu este un accident, ci substaţa însăşi a vieţii. De cînd ne naştem şi până în clipa morţii aşteptăm mereu ceva sau pe cineva: de la situaţii banale, cotidiene - cum ar fi faptul de a aştepta, într-un local, să mi se aducă o cafea, şi până la momente-cheie precum confirmarea unui diagnostic sau rezultatul unui examen, aşteptăm ca un eveniment anume să se producă. Pentru că leagă anterioritatea de posterioritate, aşteptarea nu poate fi concepută decât în timp, este determinată de şi înscrisă în timp. Tocmai de aceea, aşteptarea instituie naraţiunea, structura sa este esenţialmente narativă, suspansul fiind un element implicit al aşteptării. Încorporând în sine temporalitatea, prezenţa şi absenţa, aşteptarea instituie relaţia cu Celălalt, dar şi cu diversele ipostaze ale propriei persoane, desfăşurate în timp. Vidul existenţial pe care uneori îl resimţim mai acut generează o stare de tensionată aşteptare. Aştepţi întotdeauna să se întâmple ceva care să umple un gol, care să împlinească un vis, aştepţi pe cineva care încă lipseşte, a cărui absenţă îţi relevă vulnerabilitatea, slăbiciunea, singurătatea. Fiinţa umană este devenire, iar aşteptarea e conştientizarea acestei deveniri. Copilul aşteaptă să devină matur - „Eu, când o să fiu mare..." -, fata tânără aşteaptă să devină femeie, adolescentul nesigur aşteaptă să devină bărbat, bolnavul speră să devină sănătos (aşteptarea ca formă a speranţei), condamnatul la moarte aşteaptă anularea sentinţei sau executarea ei - între atâtea tipuri de aşteptare distanţa este de la speranţă la disperare (sau la resemnare). Totul se măsoară în ritmul când trepidant, când extrem de lent al aşteptării. Literatura universală abundă în personaje pentru care aşteptarea e o atitudine definitorie. De la Penelopa la Emma Bovary, de la Ivan Ilici la Vladimir şi Estragon, de la Giovanni Drogo la locuitorii fortului condus cu mână de fier de colonelul Joll, care-i aşteaptă pe barbarii din exterior, fără să-şi dea seama că aceştia nu există decât în ei înşişi, figurile şi formele aşteptării sunt pe cât de numeroase, pe atât de diferite." Carmen Muşat

Duminică, 25 septembrie, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, va avea loc prima conferinţă a noii stagiuni: "Şanse irosite, şanse folosite..." susţinută de Nicolae Raţiu. Preţul biletelor este de 23 lei şi 10 lei. Despre Nicolae Raţiu Om de afaceri şi filantrop. Este Directorul General al companiei Regent House Properties Ltd precum şi al altor companii din Marea Britanie, Franţa şi România, cu un important portofoliu în domeniul imobiliar, al fabricării mobilei şi al tipografiei.  Cu toate că este născut  în Davos, Elveţia şi educat în Marea Britanie şi Statele Unite, rădăcinile lui Nicolae Raţiu sunt profund româneşti, fiind cel mai tânăr dintre cei doi fii ai marelui patriot Ion Raţiu - fost vicepreşedinte al PNŢCD şi candidat la preşedinţia României. Nicolae Raţiu este Preşedintele Fundaţiei Familiei Raţiu, organizaţie înfiinţată la Londra în 1979 de către Ion şi Elisabeth Raţiu. Fundaţia oferă anual burse de studii şi sprijin financiar pentru proiecte din variate domenii. Fiind preocupat, de asemenea, de acţiuni umanitare, Nicolae Raţiu este membru în consiliile directoare ale mai multor organizaţii de caritate din România şi Marea Britanie: Centrul Cultural Românesc din Londra, Fundaţia Pro Patrimonio, Fundaţia Relief Fund for Romania, Radiological Research Trust. Despre conferinţă „Bineînţeles că Ion Raţiu a fost dezamăgit atunci când candidatura sa în alegerile prezidenţiale nu a avut succes. Bineînţeles că a fost dezămagit atunci când casa i-a fost jefuită şi incendiată de mineri, în iunie 1990. Bineînţeles că a fost dezamăgit atunci când propriul său partid a refuzat să-i susţină a doua candidatură pentru funcţia de preşedinte. Cu toate acestea, dragostea sa pentru România a învins de fiecare dată. Ion Raţiu a refuzat să plece din ţară, chiar dacă mulţi - prea mulţi - îşi doreau acest lucru. A refuzat să se retragă din politică, din lumea finanţelor şi a presei din România. Daca tatăl meu a învăţat o lecţie în timpul exilului, aceasta a fost să nu renunţe la luptă, să nu dezamagească oamenii, să îşi continue munca. E adevărat că Ion Raţiu a pierdut mai multe lupte, dar istoria ne dovedeşte că a câştigat războiul. Mulţi au spus că, din cauza moştenirii comunismului, societatea civilă din România nu are nicio şansă de a se dezvolta. Cu toate acestea, o mulţime de tineri sunt astăzi implicaţi în organizaţii non-guvernamentale, lucrând în domeniul ecologiei, al păstrării patrimoniului, al drepturilor omului şi sanselor egale. România este membră a Uniunii Europene şi NATO: ţara s-a întors pe făgaşul ei normal.                     Ion Raţiu şi-a făcut datoria de a semăna seminţele viitorului. Păcat că doar acum, în unele cazuri, România culege roadele. Poate că nu era momentul potrivit atunci, imediat după revoluţie, dar îi sunt recunoscător tatălui meu pentru că a continuat lupta şi nu a întors spatele poporului şi ţării sale. Îi sunt recunoscător pentru că, după cincizeci de ani de exil, şi-a dedicat şi ultimii zece ani de viaţă - petrecuţi în România - tot prezentului şi viitorului ţării sale. Îmi place să cred că, de oriunde s-ar afla, tatăl meu zâmbeşte acum, ştiind că moştenirea sa este perpetuată şi că românii îşi aduc aminte de el cu drag ca de "cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut". (Nicolae Raţiu)

Duminică 5 iunie, ora 12.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, Ion Mircea va susţine conferinţa cu tema: Despre mângâiere. Scurtă incursiune în metafizica atingerii.   Despre conferinţă Sentimentul pur aristocratic pe care-l încearcă omul mângâierii îşi are obârşia într-un blazon ascuns, un blazon care-i conferă omului un privilegiu rar: acela de a face parte integrantă nu dintr-un ordin, ci dintr-o ordine şi anume dintr-o ordine cu sens. Omul mângâierii ţine de o ordine şi nu de una oarecare, ci de una a iubirii: Ordo amoris. Cetăţean al iubirii, el înţelege că nu putea fi aruncat în destin cum ai arunca un zar pe masa de joc a unui cazinou. Nu există hazard într-o lume ordonată divin, dacă admitem că existenţa însăşi nu este produsul hazardului pur. Or, ar fi cu totul în afara logicii să atribuim hazardului creaţia existenţei universale, şi oamenii de ştiinţă au denunţat tranşant această teorie. Argumentul lor sună aşa: „Vârsta universului este infim de mică în comparaţie cu timpul necesar unei «ordini produse din întâmplare». Asta înseamnă că nu e posibil ca viaţa să se fi născut printr-o serie de evenimente aleatorii" (Friedrich Cramer). Din punctul nostru de vedere, teoriile evoluţioniste nu pot explica pasul pe care omenirea l-a făcut de la atingere la mângâiere. Vom spune, cu o parafrază la argumentul de mai sus, că vârsta omenirii e infim de mică în comparaţie cu timpul de care ar fi avut nevoie pentru a se produce - exclusiv pe calea evoluţiei speciei noastre - saltul de la atingere la mângâiere. Ion Mircea Despre Ion Mircea S-a născut la Sărmaş (judeţul Mureş), la 1 septembrie 1947. Se numără printre membrii fondatori ai grupării şi publicaţiei studenţeşti de cultură „Echinox" (1968). A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-italiană (1971). Între anii 1990-2000, este redactor-şef al revistei „Transilvania", secretar al Asociaţiei Scriitorilor şi preşedinte al Centrului European de Poezie şi Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica" din Sibiu. În prezent, este director al Direcţiei Români din Afara Ţării (Institutul Cultural Român). Semnează poezie, teatru, scenarii radiofonice şi de film, proză, eseu, critică literară, traduceri. A publicat volumele de versuri: Istm (1971), Tobele fragede (1978), Copacul cu 10.000 de imagini (1984), Piramida împădurită (1989), Poezii, antologie de autor (1996), Şocul oxigenului (2002), Pororoca (2004). Basmul Nu Am Nume sau Pereche în căutarea unei inimi a stat la baza scenariului radiofonic Pereche în căutarea unei inimi (dramatizare: Claudia Tiţa, regia artistică: Cristian Munteanu), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Copii (1997). În 1998, piesa Noe care ne străbate memoria e o femeie  e onorată cu Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă de teatru a anului", distincţie acordată de Fundaţia „Principesa Margareta a României". În anul următor, piesa vede lumina tiparului la Editura Unitext. Este autorul piesei Iisus Nazarineanul (regia artistică: Gavriil Pinte), producţie a Teatrului Naţional Radiofonic (2004). Traduce din limba italiană Omul bizantin, antologie de studii de istoria mentalităţilor, coordonată de Guglielmo Cavallo, postfaţă de Claudia Tiţa (Polirom, 2000) şi Omul secolului al nouăsprezecelea, volum coordonat de U. Frevert şi H.-G. Haupt (Polirom, 2002). Publică volumul Ocolul României în 80 de poeme, cu un jurnal de bord de Ion Mircea, pentru care semnează selecţia antologică, comentariul critic şi cuvântul înainte (Fundaţia Pro, 2005) şi Nichita Stănescu, Invizibilul soare, antologie, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Ion Mircea (Corint, 2007). Pentru volumul Copacul cu 10.000 de imagini, autorul a obţinut Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor (1984). În acelaşi an, a fost distins cu Premiul special pentru poezie al revistei „Luceafărul", iar revistele „Amfiteatru" şi „Viaţa studenţească" l-au declarat, în urma unui sondaj naţional, „Cel mai popular poet român al anului 1984". Antologia Poezii primeşte Premiul SOROS al Uniunii Scriitorilor (1997). Poezia lui Ion Mircea a fost distinsă cu alte numeroase premii şi distincţii şi a fost tradusă în peste 15 limbi. Autorul a fost nominalizat pentru Marele Premiu Naţional de Poezie „Mihai Eminescu". În anul 2004, i s-a decernat Ordinul Meritul cultural în grad de Comandor.

Duminică, 22 mai, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Prof. Gheorghe Carageani va susţine conferinţa Aromânii: repere istorice, lingvistice, cultural şi politice.Despre conferinţă      Sunt prezentate sintetic aspecte esenţiale ce privesc aromânii, ramura sud-dunăreană a poporului român şi unica supravieţuitoare a românităţii balcanice, într-o abordare istorică, lingvistică, culturală şi politică.Tema este de actualitate, ca urmare a opiniilor divergente exprimate în ultima vreme în legătură cu statutul de limbă sau dialect al aromânei, ai cărei vorbitori ar constitui sub raport etnic un popor diferit de români, iar aromânii ar reprezenta în România o minoritate naţională. (Prof. Gheorghe Carageani)Despre  Prof. Gheorghe CarageaniS-a născut în 10 octombrie 1939 la Bucureşti, din părinţi aromâni originari din Avdela.Numele de familie este, de fapt, Caragiani, transcris eronat Carageani în primul Buletin de identitate. Rudă cu junimistul Ioan Caragiani şi, pe linie maternă, dar şi paternă, cu membrii familiilor Papahagi. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii din Bucureşti în 1963. Preparator, apoi asistent la aceeaşi Facultate, la Catedrade limba română. Din 1970 lector suplinitor la Universitatea de studii din Neapole "L'Orientale" şi tot acolo, prin concurs, lector titular(1973), conferenţiar (1982), profesor titular (1986), până la pensionare. Din 1987 a suplinit şi suplineşte şi în prezent postul de profesor de Limba română la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Roma "La Sapienza". În 1976 s-a stabilit în Italia, a solicitat şi obţinut statutul de refugiat politic şi, ulterior, cetăţenia italiană. A publicat zeci de studii, articole, note şi recenzii precum şi volumele: La subordinazione circostanziale ipotattica nella frase del dialetto aromeno(macedoromeno) (I.U.O. Napoli 1982); Studii aromâne (Fundaţia Culturală Română 1999); Invito alla lettura di Sorescu (I.U.O. Napoli 1999; Premiul Fondului literar al Uniunii Scriitorilor Români); Studi linguistici sull'aromeno (Clusium 2002). A tradus (încolaborare cu soţia, Gabriella Bertini Carageani) şi a îngrijit volumul M.Sorescu, Poesie d'amore (Dick Peerson, Napoli 1987); a îngrijit şi prefaţat N. Tommaseo, Canti popolari serbo-croati (Sansoni, Firenze 1992), P. Cornea, Introduzione alla teoria della lettura (Sansoni, Firenze 1993), N. Steinhardt, Diariodella felicità (il Mulino, Bologna 1996). A colaborat la revistele: Revue roumaine de linguistique, Fonetică şi dialectologie, Limbă şi literatură, Luceafărul, România literară, Zborlu anostru, Aurora, Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, Lumina, Studi italo-romeni; Annali dell'Istituto Universitario Orientale - sezione romanza, International Journal of Rumanian Studies, Medioevo romanzo, Riscontri, Esperienze letterarie, Balkan-Archiv Neue Folge, Storia contemporanea, Annali della Facoltà di Lettere e Filosofia - Università degli Studi della Basilicata, Buletinul Bibliotecii Române - Institutul Român din Freiburg i.Br., Letterature di Frontiera - Littératures Frontalières, I Quaderni di Gaia, Rivista italiana di letteratura comparata, Li St -Quaderni di studi linguistici, Romània Orientale, Eurasiatica, Quaderni della Casa Romena di Venezia, Quaderni del Premio Letterario Giuseppe Acerbi, Annuario dell'Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica diVenezia. A participat cu referate şi comunicări la peste 40 de congrese şi colocvii internaţionale. Membru al unor asociaţii italiene şi internaţionale, membru în Comitetul internaţional de redacţie al revistei Fonetică şi dialectologie. Decorat cu Ordinul Naţional "Pentru Merit" în gradul de Comandor.

Duminică, 8 mai, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, Ruxandra Cesereanu va susţine conferinţa cu tema Ficţiunea de interior a poeziei.  Despre conferinţă Poate fi chiar poezia şi scrierea ei o formă de drog? Există o adicţie a poetului care, scufundat în volutele poeziei sale, supralicitează propriul lăuntru, îl exagerează, tocmai fiindcă nu mai poate ieşi de acolo? Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de legalizare pentru poezia autentică şi e foarte bine că nu există aşa ceva. Poezia (valoarea ei) nu poate fi măsurată cu rigla şi cântarul. De aceea, eu mizez pe altceva: pe un soi de killer instinct al poetului. Simt forţa unui poet şi a poeziei sale, atunci când percep al său killer instinct de creator, energia, tăria lui, vibraţiile sale. Poetul autentic este un prădător faţă de sine însuşi. Când scriu poezie port cu mine şi lumea întreagă (încochiliată), şi cea mai ascunsă odaie a sângelui meu. Poetul cu killer instinct trebuie să fi avut măcar cognitiv experienţa morţii ori a nebuniei. Ruxandra Cesereanu Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Din 1991 este redactor la revista de cultură Steaua. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză (2002-2009). Cărţi publicate: Poezie: Zona vie (1993); Grădina deliciilor (1993); Cădere deasupra oraşului (1994) - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj; Oceanul Schizoidian (1998, 2006); Femeia-cruciat (antologie, 1999); Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (2002); Kore-Persefona (2004) - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj; Coma (2008) - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj. Proză: Călătorie prin oglinzi (1989); Purgatoriile (1997); Tricephalos (2002); Nebulon (2005) - Premiul Clubului Lions; Naşterea dorinţelor lichide (2007); Angelus (2010).                  Cărţi speciale: Submarinul iertat, poem-roman, în colaborare cu Andrei Codrescu (2007), Premiul România Cultural Eseu: Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conştiinţa românească (1998) - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, Premiul Ion Negoiţescu al revistei Apostrof ; Panopticum. Tortura politică în secolul XX (2001) - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj; Imaginarul violent al românilor (2003); Decembrie '89. Deconstrucţia unei revoluţii (2004) - Premiul revistei Cuvântul; Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (2005); Năravuri româneşti (2007); Gourmet. Céline, Bulgakov, Cortázar, Rushdie (2009); Biblioteca stranie (2010). Cărţi traduse în limba engleză, cele de poezie au apărut în SUA: Schizoid Ocean (poems, 1997); Lunacies (poems, 2004); Crusader-Woman (poems, 2008); Forgiven Submarine (poem, 2009). Carte de proză tradusă în limba maghiară, apărută în Ungaria: Utoferfiak, Forditotta Selyem Zsuzsa, Pecs, Jelenkor Kiado, 2009 Referinţe critice internaţionale: Who's Who in Contemporary Woman's Writing, edited by Jane Elridge Miller, Routledge Publishing House, London and New York, 2001, p.58; Wikipedia, the free Encyclopedia; Harold B. Segel, The Columbia Literary History of Eastern Europe since 1945, Columbia University Press, New York, 2008, pp. 255-256 (portrait of writer Ruxandra Cesereanu).

Duminică, 17 aprilie, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Liviu Antonesei va susţine conferinţa cu tema Presa noastra cea de toate zilele. O analiza spectrala a presei post-decembriste. Despre conferinţă      Voi incerca să supun analizei evoluţiile din presa eliberată, punctând principalele momente ale istoriei acesteia, calităţile şi defectele în funcţie de această periodizare, încercând în final formularea unor sugestii pentru ameliorarea calităţii şi, pe cale de consecinţă, a creşterii credibilităţii. DespreLiviu Antonesei Născut pe 25 aprilie 1953, la Vlădeni - Iaşi. Licenţiat înPsihologie - Sociologie şi doctor în Ştiinţele Educaţiei al Universităţii din Iaşi, este scriitor şi profesor de Ştiinţele Educaţiei la Universitatea „Al. I.Cuza" din Iaşi. De asemenea, este preşedinte al Fundaţiei Culturale Naţionale „Timpul",editoarea revistei cu acelaşi nume, titular de rubrici la „Adevărul",„Observator Cultural", www.iasiuniversitar.ro şi „proprietar" al blogului http://antonesei.timpul.ro. Autorul apeste 6000 de articole în presa curentă şi culturală. A practicat de asemenea jurnalistică la radio şi televiziune. A publicat 11 cărţi de literatură (poezie, proză, eseu) şi cinci volume de specialitate (ştiinţele educaţiei, ştiinţe politice, istoria, sociologia, şi filosofia culturii). Câteva titluri de volume: Semnele timpului (debut în eseu, 1988, ediţia a doua 2007), Pharmakon (debut în poezie, 1989), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (eseu, 2000, ediţia a doua 2010), O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei (2003), Check Point Charlie (povestiri,2003), Polis şi paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educative (2005), Hesperia. Şapte vorbiri despre spiritul european şi maladiile sale (2006), La Morrison Hotel (povestiri, 2008).În curs de apariţie la Polirom, volumul Victimele inocente şi colaterale ale unui război cu Rusia care nu s-a mai întîmplat.

Duminică,10 aprilie 2011, de la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Dan Perjovschi va susţine conferinţa cu tema Trec prin lume desenând-o!Despre conferinţăGrafician, autor de performance şi ilustrator la Revista22, Dan Perjovschi se poate considera un artist împlinit. Acâştigat numeroase burse, fellowship-uri şi granturi pentru artă. Deseneazăşi expune, combinând desenul şi grafitti în lucrări executate direct pe pereţiimuzeelor şi centrelor de artă contemporană din toată lumea. Desenele sale suntcomentarii asupra problemelor politice, sociale şi culturale curente, marcatede istoria, tradiţiile şi cultura locului în care expune.  A primit premiul GeorgeMaciunas, în 2004, precum şi Henkel CEE Prize for Contemporary Drawing, în2002, la Viena. În fond, el face ceea ce a visat dintotdeauna: merge prinlume, desenând-o!Însoţită de imagini, prelegerea sa intitulată Trec prin lume desenând-o! va jalona 25de ani de artă şi atitudine, de la cenzura comunistă la aberaţiile pieţei deartă. „Vor fi atinse punctele nevralgice ale scenei de artă actuale, subfinanţată,ironizată (ponei roz) şi cu unicul muzeu de artă contemporană captiv înParlament″, ne anunţă artistul în prologul conferinţei sale de la TNB, dezamăgitîn fond de acest arc peste timp „în anii ‘90 vorbeam despre libertate, acumvorbim despre bani".DespreDan PerjovschiDan Perjovschi este un artist român care locuieşte laBucureşti şi Sibiu şi expune în unele din cele mai importante muzee şi expoziţiide artă ale lumii.S-a născut în 1961 la Sibiu.A urmat cursurile liceului de artă din Sibiu şi aleAcademiei de Artă din Iaşi.A câştigat numeroase burse, fellowship-uri şi granturipentru artăAre expoziţii în întreaga lume. Dan Perjovski adecorat pereţi ai celebrelor muzee Tate Modern din Londra şi MoMa din New Yorkşi a expus la Macro Roma, Ludwig Köln, Pompidou Paris, Bienala de la Veneţia,Istanbul, Lyon sau Moscova.A primit premiul George Maciunas, în 2004, precum şiHenkel CEE Prize for Contemporary Drawing, în 2002, la Viena. Perjovschi a abandonat imediat după terminareastudiilor reflecţia picturală asupra naturii (statice) ca să comenteze graficnatura umană. El practică un desen incisiv care provine din presa de atitudinepostrevoluţionară şi care încorporează elemente de artă brută, graffiti saucaricatură. De dimensiunimonumentale, lucrările lui se şterg dupăce expoziţia se termină. Desenul performativ şi efemeritatea artei sale îlapropie de lumea spectacolului. Dan Perjovschi ilustrează săptămânal, din 1991, Revista 22. Puţinălume mai ştie azi că actualul LOGO grafic al Teatrului Naţional a fost conceputde Dan Perjovschi, imediat după 1989, sub directoratul lui Andrei Şerban. AcestLOGO a redevenit emblema teatrului odată cu venirea lui Ion Caramitru laconducerea instituţiei.

Duminică, 13 martie, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, Excelenţa Sa Kanji Tsushima va susţine conferinţa cu tema Japonia văzută de un japonez care s-a format în România. Excelenţa-Sa Kanji Tsushima, fost Ambasador al Japoniei la Bucureşti, a activat în Ministerul nipon al Afacerilor Externe timp de 43 de ani, dintre care 23 i-a petrecut în cadrul misiunii diplomatice din România. Bun vorbitor de limbă română, Kanji Tsushima ne va dezvălui cum vede un japonez ţara noastră, dar şi cum îşi vede propria ţară un diplomat care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în străinătate.  Despre E.S. Kanji Tsushima Născut în 1943 la Kyoto, Japonia. În 1962 devine student al Facultăţii de Management din cadrul Universităţii Doshisha din Kyoto.   În 1965 obţine licenţa în diplomaţie şi este angajat la Ministerul Afacerilor Externe. În luna septembrie a aceluiaşi an este trimis să înveţe limba română la Bucureşti, pe care o studiază, timp de un an, la Catedra de limbă română pentru studenţi străini, apoi doi ani la Facultate de istorie a Universităţii Bucureşti. În iunie 1968 îşi încheie primul stagiu diplomatic în România. 1968 - 1973: Desk Officer pentru ţările Europei de Sud Est, inclusiv România, în cadrul Secţiei pentru Europa de Est a MAE Japonia. 1973 - 1978: Al doilea stagiu diplomatic în România, perioadă în care este martor al cutremurului din 1977. 1978: Director adjunct al Secţiei pentru Europa de Est, de la Tokyo. În 1979 îl însoţeşte pe Prinţul Moştenitor (actualul Împărat) cu ocazia vizitei acestuia în România. 1981 - 1984: Consul la Consulatul Japoniei de la New York 1984 - 1988: Secretar cu probleme politice şi culturale al Ambasadei Japoniei din Ungaria. 1988: Al treilea stagiu diplomatic din cadrul Ambasadei Japoniei la Bucureşti. Revoluţia din decembrie 1989 îl surprinde la post. 1994: Şeful Secţiei de Securitate pentru ambasadele japoneze din întreaga lume. 1997: Secretarul General al Centrului pentru Presă Străină de la Tokyo 2001: Consulul Genral al Japoniei de la Porto Alegre, Brazilia. 2003: Ambasador al Japoniei în Mozambic 2006: Ambasador al Japoniei la Bucureşti (a patra misiune diplomatică în România) 2008: Se retrage din MAE. În prezent, membru al Comitetului Internaţional al Federaţiei de Kendo din Japonia şi director al Asociaţiei japonezo-române de Muzică clasică.