„La fel de tânăr, la fel de spiritual și plin de umor se dovedește a fi și astăzi inepuizabilul Ion Creangă. Respectul lui Vitalie Bichir față de prestigiul enorm al textului, ideea de a păstra nealterată litera și graiul humuleșteanului sunt primele constatări ce se impun în analiza acestui spectacol. Scenariul se articulează după sensibilitatea actorului care devine ba o mască a tăcerii încremenite în fatalitate, ba un povestitor plin de vervă.

Pasajul muzical cu Îngerul a strigat constituie axul emoțional al reprezentației.

Identificăm o dublă comunicare și ne întrebăm: ‘Cine pe cine povestește? ’. Proiecțiile video/mapping, universul sonor aparte și prezența în fața camerei video ni-l prezintă pe Creangă prins între pasiunea lui Vitalie Bichir pentru literatura națională, dar și nevoia sa organică de a exprima un adevăr personal cu mijloacele estetice ale unui climat postmodern.”

Mădălina Dumitrache, Bel-Esprit - Creangă – contemporanul nostru   

„Mărturisește regizorul că ideea unei readaptări a Amintirilor i-a venit tocmai dintr-o vizită realizată în propriul sat, în Republica Moldova, unde lumea aceea de demult părea a pica într-o uitare definitivă, pragul casei găsit aproape în paragină, animat parcă numai de glasurile locatarilor săi de altădată.

În acest fel, așezat pe o buturugă și privind la cele din jur, Vitalie Bichir a realizat câte similitudini există între propria copilărie și cea a lui Nică, motiv pentru care realizarea spectacolului a devenit un exercițiu de rememorare sincer și necesar.” 

Gabriela Avram, Bookhub - Amintiri din copilărie – teatrul ca punte între artă și viață   

„Amintiri din copilărie! A cui copilărie? A lui? A noastră? A lumii noastre? Mă uit în jur și văd spectatori de toate vârstele. Unii știu cum e cu scăldatul, cu Moș Chiorpec Ciubotariu, alții sigur nu înțeleg și nici nu vor înțelege vreodată cum au luat-o la vale casa și caprele Irinucăi.

„Învățătorul copiilor, o carte de citire de la 1838 își scrie învățăturile pe un ecran aflat în spatele scenei, obligându-te să fii sincer și să recunoști că lumea nu s-a schimbat în fibra ei, că sângele pulsează la fel, că inima zvâcnește aceleași doruri, aceleași dureri. Amintirile jucăușe și amărui, înțelepte și sprințare te aruncă în lumea propriilor amintiri. Et in Arcadia ego. Ce noroc pe noi că avem amintiri!”

Alina Maer, Scene și cuvinte - Amintiri din copilărie sau spovedanie pentru învinșii de dor   

„Naivitatea şi hazul unor definiţii anatomice se combină cu ideea învăţatului mecanic specific epocii, care punea mare accent pe memorare. Actorul este copleşit de amintirea mamei sale şi aduce pe scenă şi elemente din gospodăria ţărănească cea dintotdeauna: lemne tăiate, butuci, topoare şi alte detalii creatoare de atmosferă. Publicul vibrează la confesiuni, se bucură de reamintrea întâmplărilor pe care deja le cunoaşte, servite de un mare actor aşezat pe scenă pe o buturugă.

Blând şi sfătos, sobru şi ironic, mobil şi imobil, reflexiv şi comunicativ, dl Bichir transmite bine ce avea de transmis. Partea cea mai captivantă a fost lecţia de anatomie (despre creier, plămâni, sistem sangvin şi bătăile inimii etc.) expusă pe un ecran, cu un proiector.”

Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul - Amintiri din copilăriede Ion Creangă la TNB  

„Actorul își pune amprenta regizorală prin schimbări de ritm în jocul actoricesc, păstrând interesul publicului de-a lungul întregii reprezentații. (…) Pe parcursul spectacolului îți dai seama că Vitalie Bichir nu este doar un actor care interpretează povestea, ci este un om a cărui poveste de viață și copilărie ies și ele pe scenă, alături de povestea lui Ion Creangă, și merg pas în pas construind de fapt spectacolul vieții cu care atât de mulți se identifică.”

Alexandra Dincă-Macovei, Ziarul Pozitiv - Amintiri din Copilărie la TNB cu ocazia Zilei Naționale   

„Vitalie Bichir a reușit să însuflețească un text care pentru mine era unul mort. A reușit să-l transforme în ceva delicios, ceva ce am savurat cu plăcere, ceva ce recomand oricui oricând. Ceva ce în școală aș fi refuzat să văd tocmai din cauza școlii.

Amintiri din copilărie este în același timp o lecție de actorie predată de Vitalie Bichir. Nu trebuie să inventezi un text special pentru tine, nu trebuie să parcurgi toată dramaturgia mondială pentru a-ți găsi un text care să te pună în valoare, ci trebuie să găsești un text, dramaturgic sau nu, pe care să îl simți. Care să te reprezinte. Vitalie Bichir trăiește amintirile lui Creangă, iar spectatorii simt de parcă aceea este copilăria lui. Ceea ce, din ce dezvăluie actorul, este parțial adevărat.”

Emil Călinescu, LaTeatru - Amintiri din copilărie – TNB