"Subscriu întru totul dragostea autorului pentru limba română şi mesajele lui directe şi indirecte adresate poporului român şi care au fost foarte bine agreate de publicul care a umplut Sala Media, dar mesajele trec şi păcatele rămân, din păcate. Scenariul a fost elaborat cu migală literară din scrierile lui Caragiale, şi din cele politice, şi din amintiri, şi a fost sistematizat pentru durata unui spectacol uşor digerabil, cu trei spaţii de joc, în formula clasică deja asimilată de generaţii, de urmaşii - urmaşilor lui Nenea Iancu. Adeziunea publică a fost completă şi am observat prezenţa în sală a trei generaţii.

Un adevărat maestru al comediei, interpretul a navigat caragialian pe teritoriile bine cunoscute, cu excepţia unor momente redate mai puţin acustic, dar replicile de haz au ajuns la destinatar.

Formula etalării unor scrieri mai mult sau mai puţin de circulaţie ale satiricilor români trebuie continuată de prima noastră scenă fără niciun fel de rezerve şi cu succes absolut sigur! Cred că un recital Tudor Muşatescu, cu frumoasele şi faimoasele lui Muşatisme, ar putea fi un proiect de mare rezonanţă şi o probă de măiestrie interpretativă. Nu cred că umorul românesc se opreşte la Tanţa şi Costel şi nici la acest nivel de satirizare faţă de rezervorul comic al autorilor contemporani peste care se trece cu multă uşurinţă de multe instituţii culturale. De fapt, avem ceea ce ne dorim, dar putem face mult peste ce se întâmplă!"

Dinu Grigorescu, revista Rinocerul nr.2/2023