Stagiuni Anterioare
Ucenicul vrăjitor
un spectacol de Radu Gheorghe
Ucenicul vrăjitor
un spectacol de Radu Gheorghe
Data ultimei reprezentații: 29.05.2022
Pauză: Nu
80 lei
60 lei
30 lei (cu reducere pentru elevi, studenți și pensionari)
Începând cu 3 aprilie 2022, Teatrul Național București vă invită la Sala „Ion Caramitru” pentru a viziona Ucenicul vrăjitor, spectacol de divertisment muzical și teatral, cu actorul Radu Gheorghe în postura de dirijor al Orchestrei simfonice și al Corului Filarmonicii din Ploiești. Coordonator muzical - Tiberiu Dragoș Oprea. Spectacolul face parte din Programul tnb.edu – Educație prin teatru.
Un spectacol care îmbină muzica clasică și umorul sub bagheta magică a lui Radu Gheorghe, Ucenicul vrăjitor este nu numai un divertisment simfonic de bună calitate, ci și ocazia perfectă de a ne decupla de la realitățile pe care le trăim și de a ne lăsa vrăjiți cu iluzia unei lumi mai bune și mai frumoase.
Un succes încă din 1987, confirmat de cele peste 100 de reprezentații pe scena mare a Naționalului bucureștean, Ucenicul vrăjitor a făcut încă cel puțin 100de reprezentații cu aproape toate filarmonicile din România.
„Radu Gheorghe a fost mândru și ursuz, și furios, și hâtru, și sincer, și demagog fardat, și plângăcios, și triumfal, răzbunător și bătut măr, seducător ca Valentino și tâmp ca nu știu cine, și înțelept și prost să dea în gropi, afon și Bernstein la un loc și pișicher, și ramolit pe brânci și emotiv ca Berlioz, stupid ca mine uneori și egoist și altruist, Fred Astaire și Karajan, Napoleon îndrăgostit și toate la un loc într-o sărbătoare a spiritului pe canavaua muzicii culte a compozitorilor noștri de memorie.” Horațiu Mălăele
Radu Gheorghe | Coordonator muzical: | Tiberiu Dragoș Oprea |
„Ucenicul vrăjitor” este Radu Gheorghe, un actor bine-cunoscut publicului, care a fost student la clasa marii regizoare Sanda Manu de la care cu siguranţă a avut multe de învăţat. El abordează un comic enigmatic, flegmatic, simpatic, cu o naturaleţe care imită firescul şi grotescul, simultan. Valoarea interpretării constă în abordarea fără complexe a stilului perplex din era filmului mut. Excelente sunt momentele de pantomimă care se bazează pe un haz rafinat, suculent, popular, prin care se remarcă cele 3 ipostaze de dirijor ale artistului: unul abulic, al doilea volubil şi ultimul ramolit. Comicul ne aminteşte de eroii filmului mut, de celebrul cuplu Stan şi Bran.
Marea şi talentata Orchestră a Ploieştiului şi-a făcut pe deplin datoria, fiind actorul muzical de elită al unui spectacol de anvergură care a descreţit frunţile publicului bucureştean abia ieşit din pandemie şi marcat de tragedia ucraineană".
Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul - Recital Radu Gheorghe: Ucenicul vrăjitor
„Ucenicul vrăjitor, o orchestră cu actor.
Am văzut pentru prima oară acest spectacol în 1987. Da, ați citit bine. Atunci a avut premiera și s-a jucat, cu mare succes, vreo patru ani. Țin minte că am plecat de la teatru în deplină consonanță cu titlul, adică vrăjit. Am fost fascinat de combinația „mortală” între un mare actor de comedie, Radu Gheorghe, care pe vremea aceea împărțea frățește cu Doru Octavian Dumitru coroana de rege al stand-up-ului, și muzica clasică. Habar n-am dacă acesta a fost scopul inițial, dar sunt convins că „Ucenicul vrăjitor” a deschis multor tineri (și nu numai) apetitul pentru muzica simfonică.
Un program alcătuit din „șlagăre”, în genul celui de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, inclusiv celebrul Marș al lui Radetzki, o orchestră care evoluează impecabil condusă de vioara întâi, astfel încât să lase spectatorului senzația că „dirijorul” chiar dirijează, și un amfitrion pus pe șotii, care garantează buna dispoziție. Nu prea poți să dai greș cu așa ceva. (...) Sunt convins că „Ucenicul” are în continuare un mare potențial ".
Radu Preda, B 365 - La Național, Birjar! Pardon, cronicar… | „Ucenicul vrăjitor”, TNB
“Ucenicul vrăjitor, în regia și interpretarea lui Radu Gheorghe, este un spectacol în nota specifică a realizatorului, care îmbină umorul, glumele pe muchie de cuțit, muzica de calitate, cu momentele de improvizație și de interacțiune cu publicul. Un spectacol fără decoruri, dar care prin costumele lui Radu Gheorghe și ale corului, prin luminile folosite reușește să aibă o anumită plasticitate. Impresia generală este de lejeritate, pentru că buna dispoziție este într-adevăr lejeră, totuși vorbim despre o reprezentație muncită și solicitantă, care până acuma pare să fie și una de succes la spectatori. Contribuie mult la calitatea ei prestația deosebită a orchestrei și a corului Filarmonicii din Ploiești. Orchestra nu oferă doar susținerea muzicală. Joacă în anumite momente un rol în reprezentație prin intrările și ieșirile din scenă, gândite în funcție de atmosfera și ritmul piesei cântate.”
Alexandru Mamina, Argumente și fapte - Reveniri la Teatrul Național din București