"Pe măsură ce ne îndepărtăm în timp de momentul căderii comunismului, e tot mai neclar pentru mulţi dintre noi dacă abulia morală şi confuzia de valori o datorăm prea rapidei şi nepregătitei noastre „căderi în libertate" sau, mai degrabă, schimbării de azimut la care e obligată întreaga omenire. (...)  Tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu, prezentat ca o promisiune a generaţiei sale, nu dezminte aşteptările, construind un spectacol pe cât de dificil, pe atât de credibil. Mai rămâne să medităm asupra temelor grave pe care le zgândără aici Petr Zelenka, ca şi alţi mulţi autori contemporani. În seara premierei am avut senzaţia că dezbaterea nu e în van".
Doina Papp,  Revista 22 - Imposibila purificare  

„Nu am mai văzut de mult o piesă despre care să pot spune, cu mîna pe inimă, dar şi cu mintea trează, că m-a interesat într-adevăr. Purificare, de Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Naţional, a fost, din fericire, un asemenea exemplu. (...)  Adrian Titieni e un Jacek perfect. Costumele Andradei Chiriac aduc o binevenită notă de umor Disney. Iar regia tînărului Alexandru Mâzgăreanu e... lucidă. În contextul unei lumi asemănătoare celei din piesă."

Iaromira Popovici, Dilema Veche - Purificare, la teatru   

„Regizorul realizează un spectacol marcant, original, filmic, montează alert scenele din diversele zone ale acțiunii și evidențiază emoționant intențiile tematicii dramaturgului.  (...)Chiar dacă în "Purificare" nu se condamnă prin lege fapta lui Jacek, se condamnă însă un aspect mult mai periculos, cauza ei, o societate grav bolnavă de imoralitate. (...) Fără ostentație, regizorul pune excelent în scenă această piesă deosebită despre trista noastră realitate aflată într-o criză mult mai gravă decât cea economică, într-o criză morală în care valorile nu își mai găsesc rostul în fața publicității pentru vedetele de carton, spectacolului ieftin. "Purificare" este un eveniment teatral prin mesajul transmis și prin modul în care prima scenă a țării a ales piesa în repertoriul său și a promovat un tânăr regizor cu personalitate creatoare, și echipa sa. Trebuie să vizionați acest spectacol!"

Ileana Lucaciu, Spectator - Despe o lume nebună, nebună ... Un spectacol eveniment

"Alexandru Mâzgăreanu reuşeşte să treacă cu brio acest test de maturitate artistică, dovedind o inteligenţă şi o cultură autentice, absolut indispensabile în transpunerea unui asemenea text. Este cu atât mai surprinzător şi meritoriu cu cât regizorii, mai ales la această vârstă, preferă să experimenteze pe partituri mai puţin solicitante. Or, aici avem un text complex care se decupează perfect în montarea de care vorbim, intenţiile sunt ferme şi limpezi. La această reuşită contribuie din plin actorii din distribuţie, în special protagonistul, Adrian Titieni, uimitor în felul în care parcurge drama, comunică cu ceilalalţi, disimulează, trece de la angoasă la împăcare cu situaţia, de la frisonul conştiinţei la o relaxare boemă, de la anonimat la glorie înşelătoare şi apoi revine la coşmarul lucidităţii.Titieni acoperă toată gama de trăiri, între drama inadaptării la o lume autistă, până la momentul în care fosta traumă rămâne doar subiectul unei povestiri."

Răzvana Niţă, Port.ro - Sentinţă veşnic în pronunţare

" ... ce e cel mai important, spectacolul lui Alexandru Mâzgăreanu te face să trăieşti pe viu transformările personajelor, folosind întocmai mecanismele pe care autorul le ironizează. Publicul este atras în capcană şi trăieşte plăcerea show-ului aşa cum îi este livrată, încearcă pe viu gustul drogului, dar bine dozat de regizor în aşa fel încât la sfârşit să se trezească şi să-şi dea seama că a fost drogat... Iar ritmurile din final, ale noii emisiuni, „Bureţii uzi", care ia locul emisiunii „Purificare", în toată absurditatea ei, dă exact măsura plăcerii pe care o poate crea un astfel de univers fals şi colorat, într-atât încât să anuleze şi să elimine spaimele vinovăţiei. Ideea e simplă: omul vrea să se bucure şi să uite, să se distreze şi să uite..."

Monica Andronescu, Yorick - Purificare sau televiziunea pe post de dumnezeu 

„Violul este, de fapt, pretextul pentru a face o critică a mentalităţii contemporane şi o satiră acidă la adresa televiziunii (...) Regizorul Alexandru Mâzgăreanu dovedeşte încă o dată marea sa înzestrare. Are un talent dramatic înnăscut, dar şi bine cultivat. Spre deosebire de mulţi dintre congenerii săi, tratează pe autor cu dragoste şi respect, nu-i consideră piesa doar un pretext pentru a-şi exhiba, el, talentul. De aceea, a şi ales, cel puţin până acum, să monteze doar piese bune. Nu-l interesează să epateze prin idei regizorale extravagante, prin preţiozităţi, metafore absconse, sau interpretări savante. Are simţul ritmului, ştie când şi unde să pună accentele, când şi cât să iuţească sau să încetinească jocul. Mai mult, simte exact momentul cînd linia spectacolului trebuie frântă, pentru a împinge desfăşurarea în altă direcţie.(...) un spectacol de mare ţinută, cum am dori să vedem mereu."

Adrian Mihalache, Revista Teatrul Azi, decembrie 2011 (pag.20) - Confesiune la televiziune

"Spectacolul Purificare ne vorbeşte despre drama unui om, fără a apela la nuanţe patetice. Alexandru Măzgăreanu s-a dovedit foarte generos cu spectatorii prin montarea sa, oferindu-le povestea - fără gratuităţi sau ostentaţii; şansa, aşadar, de a privi prin propriul filtru. (...)  În rolul principal, Adrian Titieni are un atuu important: văzându-l, nu îl crezi capabil de un asemenea gest. E un om ca toţi ceilalţi. Şi tocmai de aceea e loc de compasiune şi milă pentru personajul său. Mereu interiorizat, nesigur şi absent, lipsit de forţa de a acţiona, merge înainte doar din inerţie şi îşi lasă viaţa, aşa cum e ea, să îl trăiască."
Alina Epingeac,  Be Where - Purificare, cronică de teatru