"Spectacolul lui Mihai Măniuțiu pune mai degrabă problema conștiințelor tragice și mai puțin a dreptății. „Cei drepți” sînt în realitate condamnabili, dar nu mai puțin afectați de tragedie, fiind totuși oameni, fie și cu „dreptatea” în brațe. Cauza (ideală ori iluzorie?) sau viața ? Iată întrebarea! Spectacol de anvergură și caracterizat de performanțe artistice pe multe planuri, Cei drepți, este o realizare însemnată".

Horia Gârbea, Revista Neuma nr.11-12/2022 - Asasini fără arginți    

„Adrian Damian a înțeles perfect textul lui Camus și într-un acord perfect cu viziunea regizorală a lui Mihai Măniuțiu a construit un decor care dă senzația unei strivitoare și apăsătoare vremelnicii. Scena (mică, pentru că spectacolul se joacă la Sala Pictură) devine uriașă, tocmai pentru că e foarte bine gândită scenografic. Tonuri de griuri apăsătoare, obiecte lipsite de personalitate, reci și nemișcate, distanțele dintre obiecte par uriașe, din moment ce personajele par pierdute. De altfel, Măniuțiu s-a folosit foarte inteligent de acest joc de volume folosindu-l în favoarea transmiterii ideii de fond: drepții sunt oameni reci, se feresc de atingeri, n-au efuziuni sentimentale decât când e vorba de cauza revoluționară; (...) Un spectacol lucrat cu foarte mare grijă pentru fiecare detaliu, un spectacol gândit asemenea unui mecanism a cărui funcționare depinde de fiecare rotiță în parte. E pariul câștigat al lui Măniuțiu că da, astăzi se poate juca teatru și fără să faci concesii de ordin estetic". 

Nona Rapotan, BookHub - Sfânta Treime înghețată – „Cei drepți” la TNB  

„O reușită deplină o reprezintă Raluca Aprodu în rolul Dorei, care este – în egală măsură – și tulburată și tulburătoare pentru a comunica cu adevărat sentimentul adecvat de disperare și deznădejde experimentate de acești revoluționari. (...)

Focul și gheața se contopesc într-un aliaj ce împrăștie fiorii unei presimțiri funeste. În acest spectacol, doar iubirea/pathosul și icoana devin singurele semne luminoase dintr-un univers întunecat și înghețat. Finalul marchează treptele de asumare ale catastrofei; istoria pare că se repetă – insinuează directorul de scenă. Din nou, „salvarea e în noi!” pare să fie atenționarea subtilă și sugestia regizorală a unei montări tulburătoare".

Mădălina Dumitrache, Bel Esprit - Foc sub gheață – „Cei drepți”  

„Spectacolul lui Măniuțiu este foarte atrăgător estetic, într-un mod sobru și echilibrat, apăsător și frumos, clasic și în același timp modern, cu o mică doză de straniu (în actul IV). Scenografia lui Adrian Damian, costumele Luizei Enescu și eclerajul aceluiași Adrian Damian (secondat de maestru lumini Ionel Docan și operator orgă lumini Valentin Sandu) sunt demne de orice scenă a lumii. (...)

Raluca Aprodu încheie acest spectacolul cu o performanță tulburătoare de mare actriță. Bravo! (...)

Condusă cu mână sigură a unui veteran al primelor scene ale țării, premiera lui Mihai Măniuțiu îl readuce pe Albert Camus în conștiința noi generații, chiar dacă într-o formulă un pic iconoclastă. Spectacolul lansează către public mari întrebări existențiale și lasă fiecare spectator să tragă propriile lui concluzii."

Alexandra Ares, Liternet - Când răul e comis în numele binelui - Cei drepți  

„Ok sunt și costumele elegante pe care le poartă îndeosebi personajele masculine. Le fac să pară ca scoase din cutie. Le-a conceput Luiza Enescu. Sunt gândite asemenea celor purtate de intelectualii anarhiști ai lui Dostoievski. Școliți în marile universități ale Rusiei și nu numai. Raluca Aprodu e excelentă și va continua să fie astfel, sunt deja încă de aici primele indicii că actrița va străluci emoționant în partea de final a spectacolului. În jocul Mirelei Oprișor nu am detectat nici urmă de retorism sau de  falsitate, Marius Manole este foarte bun, nu, nu se observă în jocul lui nici cel mai mic indiciu de oboseală, de autocitare sau de manierism, cum a edictat precipitat nu mai știu cine, iar Ciprian Nicula este exact ceea ce trebuie. Actorul surprinde amestecul de trăiri, entuziasmele, avântul ca și temerile tânărului Voinov".

Mircea Morariu, Contributors - Crimă și/sau acțiunea revoluționară?   

„O poezie a revoltei imaginată de Mihai Măniuțiu în complicitate cu Adrian Damian și Luiza Enescu (fermecătoare povestea scenografică, un vizual de mare valoare în sine, purtat cu pricepere și coerență în costume, ce potențează lirismul dur al narativului) pe scena Sălii Pictură a Naționalului bucureștean. Povestea existențialistă din spatele unui asasinat, strunită adecvat de Mihai Dobre, care-i îmbracă atent în sunete stridențele cât să nu-i scape vreodată din mână (păstrând surprizele acusticilor ample pentru a unifica inteligent zgomote din tumulturi diferite), dându-le fiecăruia dintre personaje răgazul necesar de a-și premedita, a-și lansa, a-și accepta și a-și aprofunda acțiunile, toate în ideea  formulată de eroii camusieni că până și-n distrugere există ordine, există liniște. (...) Teatru pur, clar, limpede, o bucurie dramatică simplificată până la esență (...).

„Cei drepți” ai lui Măniuțiu. Cei mai drepți. Cei ce nu sunt siguri că au dreptul la revoluție, dar sunt siguri că onoarea e ultima și cea mai mare bogăție a săracului. Cei care ucid pentru a clădi o lume în care nimeni nu va mai ucide niciodată. Cei care ucid răul și sunt dispuși să piară împreună cu el. Dar nu chiar deodată, pentru că moartea în timpul atentatului lasă ceva neterminat; e nevoie să se prezinte și la eșafod, să-și asume gestul, să plătească mai mult decât datorează,  să jertfească în mod deliberat o viață, dar să moară de două ori. Pentru conștiința lor, pentru cauza lor, pentru epoca lor. (...)  Sub privirile înghețate ale Sfintei Treimi se sting încet, în franjuri reci, luminile candelabrului prăbușit peste încă o eră: opriți istoria, e prea frig!…".

Luciana Antofi, Blog - Iarna se așterne zgribulit peste brațele revoluționare ale policandrului: „Cei drepți” care au înghețat justiția divină  

"Cei drepți - unul dintre cele mai puternice și cutremurătoare texte ale teatrului contemporan. (...)

Ceea ce a reușit Mihai Măniuțiu cu acest text este faptul că, păstrându-l aproape intact, atât din punct de vedere al scriiturii originale, cât și ca plasare temporală, a subliniat contemporaneitatea și universalitatea frapante ale acestuia. Nu putem ocoli și nega faptul că trăim din plin evenimente care par că se confundă cu elementele pe care Camus le expune în piesa sa, iar regizorul nu a făcut altceva decât să scoată în evidență aceste aspecte și să le îmbrace, totodată, în mantia poetică a unei reprezentații scenice pe care nu o poți șterge din minte și din suflet. Desigur că a avut un mare ajutor și din partea unuia dintre colaboratorii săi de bază, Adrian Damian, a cărui scenografie te lasă, pur și simplu, fără cuvinte".

Tudor Costin Sicomas, Republika Kritica - Timpul schimbărilor. Timpul eliberărilor  

"Scena se va umple de o energie aparte atunci când în ea apare Kaliaev-ul lui Marius Manole - un actor de o formidabilă vibrație. Relația lui afectivă cu Dora are, într-adevăr, ceva nebunesc, iar Raluca Aprodu intră absolut remarcabil în acest vârtej de idei și sentimente, profund contradictorii (marxist-leniniștii aveau să verse absurdul în dialectica lor strâmbă și devastatoare). Pe cealaltă parte, a ne-iubirii, Maia Morgenstern aduce în rolul Marii Ducese un moment de un sensibil dramatism, potențat de înțelepciunea care îi oferă șansa de a înțelege drama tânărului atentator, chiar dacă iertarea pare imposibilă, față de grozăvia și consecințele crimei".

Bogdan Burileanu, Liternet - Ceilalți... - Cei drepți   

"Cei drepţi - TNB. Adaptare şi regie impecabile ale lui Mihai Măniuţiu, într-un decor de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia (Adrian Damian). La punerea în scenă a unor idei filosofice îşi dau concursul prestaţii actoriceşti remarcabile (Marius Manole, Raluca Aprodu) şi un strop prea remarcabile (Maia Morgenstern, Marius Bodochi)".

Horia Ghibuţiu, Zile şi nopţi (p.145) - Top 10 spectacole de teatru ale anului - Cei drepţi   

„Spectacolul de la TNB este o adaptare mai puţin complicată şi mai fluidă a textului princeps. Deşi titlul piesei este tezist, deci mai puţin atractiv, întregul spectacol este exploziv şi adue la rampă interpreţi de clasă, un regizor de renume, o scenografie geometrică (...) o povestire realistă deşi se pedalează pe teatrul absurdului. Conspiraţia este povestită tranşant, iubirile sunt etalate simplu şi întreaga tevatură a intrigii nu ne relevă noutăţi stilistice de tip brechtian sau ionescian, ci un buchet de idei în acţiune, în controversă. (...)
Ce plăcere este să vezi cum joacă vedetele!
Doamna Maia Morgenstern realizează un portret care nu se poate uita niciodată”.
Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul nr.10-2022 - Vraja teatrului de idei    

"...decorurile semnate de Adrian Damian, muzica lui Mihai Dobre și mai ales costumele Luizei Enescu, fascinează și captivează spectatorul. Mai mult decât atât, textul este unul ce pune anumite probleme destul de presante publicului. O întrebare ce mi⁠-⁠a rămas mult după spectacol a fost: cât de mult ai fi în stare să mergi în numele binelui? Și în fond, unde este acest bine când pentru a⁠-⁠l realiza trebuie să comiți o crimă?".

Andrei Bulboacă, Ficţiunea.ro – Cei drepți  

"Spectacolul de la Sala Pictura e unul de văzut nu doar pentru că trezește meditații aasupra unei Rusii de la începutul secolului douăzeci, cât mai ales pentru calitatea sa estetică. Mai ales într-un moment când, iarăși, toată lumea încearcă să înțeleagă Rusia și pe conducătorii săi. Cum spun francezii: à voir absolument!"

Nicolae Prelipceanu, Viaţa Românească - Toamna teatrelor - Cei drepți  

"La Chișinău, cu ocazia aniversării a 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România, a avut loc un turneu al teatrelor naționale din București și Iași. Spectacolul „Cei drepți” (1949) a constituit unul din momentele de vârf. (...)

Mi-am dorit însă în mod special să merg la Camus și cred că majoritatea spectatorilor care au umplut până la refuz sala Naționalului chișinăuian, în seara zilei de 29 martie, au venit nu doar pentru echipa de actori care au pus în scenă un text celebru, ci și în căutare de răspunsuri.

Ce ești dispus să faci, până unde ai merge pentru a-ți atinge scopul? De unde se trag rădăcinile crimei, ambiția de a le impune altora fericirea după chipul și asemănarea ta? (...) Un misticism nihilist, anunțat de „demonii” lui Dostoievski, care imită fanatismul islamic. Să vrei, cu orice preț, să ai dreptate împotriva adevărului. Să disprețuiești adevărul vieții, în multitudinea fațetelor sale, să nu accepți comuniunea umană care se poate împlini în iubire fără a extermina diferența – toate acestea completează, clar, o fișă clinică. Și doctorul se lasă așteptat. Măcar infirmierii să-și facă datoria".

Vitalie Ciobanu, DW - Cei drepți și fanatici. O poveste rusească  

"Am fost aseară la ”Cei drepți” și am plecat pe gânduri.... Așadar spectacolul și-a atins ținta, căci interpretarea în forță a avut asupra sufletului meu impactul bombei de pe scenă.

Dramatizarea operei lui Camus surprinde exact delirurile mistice ale terorismului și convertirea perfidă a ”celor drepți” în proprii asasini.

Încă mai am pe retină imaginea durerii dezlănțuite a Marii Ducese. Și replica-verdict: ”toți bărbații au aceeași voce când vorbesc despre dreptate”.

În regia magistrală a lui Mihai Măniuțiu, cu o distribuție regală: Marius Manole, Raluca Aprodu, Marius Bodochi, Mirela Oprișor, Maia Morgenstern, Ciprian Nicula, ”Cei drepți” a umplut Sala Pictura cu emoție și aplauze până la tavan".

Cristiana Belodan, Cultura la înălțime - ”Cei drepți”