"Marius Manole şi Istvan Teglas sunt cei care au găsit măsura exactă şi adevărul acestei lumi în care plusul şi minusul au fost înlocuite cu caractere scrise cu Wingdings (viataivisnoroccaiscurta). Panica trăită intens, gesturile, tonul vocii, privirea, încordarea, reacţiile necontrolate, tot acest şuvoi de exagerări în realitatea noastră este perfect justificat şi acoperit în realitatea răsturnată a personajelor. Pentru ei totul e foarte adevărat. Şi cu atât mai îngrozitor. Iar pentru spectatori, acest voyeurism elitist, această plăcere de a râde nu foarte zgomotos de răul altuia până la urmă oferă o satisfacţie specială. Şi pentru ca toată paleta de sentimente să fie prezentă, cei doi îţi oferă toate argumentele pentru a-i crede capabili de crimă şi pentru a-i absolvi de vină în acelaşi timp. Doi clowni trişti, care fără niciun machiaj transmit fiori reci ca cei din filme horror, dar pe care simţi nevoia să îi ocroteşti datorită staturii lor ca de copii obraznici, dar inocenţi.

La final, pe acordurile ascuţite din „Killer”-ul celor de la Tiger Lillies te întrebi şi tu, dacă nu cumva… „I could have, I should have been a killing, killing, killing machine”. Pentru că în acest spectacol crima, pe cât de teribilă şi halucinantă, are umor şi un zâmbet larg.

Alina Epîngeac, Yorick - Should have / could have been a killer  

"Pentru „Crima din strada Lourcine”, regizorul Felix Alexa realizează o montare modernă, cu ajutorul scenografiei create de Andrada Chiriac. (...)   Decorul Andradei Chiriac creează o atmosferă vie, în culori aprinse, potențate de light design, cu multe linii care se suprapun tocmai pentru a sugera acest sentiment de realitate paralelă în care par să se fi trezit Lenglumé și Mistingue.

Marius Manole e plin de vervă și debordează de energie ca în mai toate rolurile sale, inundă scena cu prezența sa și câștigă zâmbetul spectatorilor. De la Istvan Teglas reținem mișcarea fluidă în scenă și silueta lui longilină, reușind să creeze împreună cu Marius Manole un cuplu comic care îi angrenează prin energia lor și pe ceilalți. Raluca Aprodu creează o Norine lucidă, puțin superficială și prețioasă, cât să cadă, totuși, în capcana haosului. Însă în ecuația finală ea e cea care încurcă ițele, citind știrea cu pricina din ziar, și tot ea le dezleagă, găsind nota de plată revelatoare, care explică indiciile compromițătoare. Potard (Mihai Calotă) și Justin (Victor Țăpeanu) completează delirul matinal, în aceeași notă de artificialitate, de parcă toți s-ar fi trezit puși pe șotii".

Oana Bogzaru, Yorick - O crimă din strada Lourcine naște o realitate paralelă în epoca modernă  

"Spectacolul „Crima din strada Lourcine”, pus în scenă de Felix Alexa la Teatrul Național din București după o piesă de Eugène Labiche mai puțin cunoscută la noi, dezvăluie moderna meditație a regizorului pe marginea imaginației umane. Abilitatea lui Alexa de a sonda meandrele închipuirii e bine camuflată într-o farsă de bulevard și se sprijină pe o viziune inedită și pe o distribuție excelentă. Deopotrivă, pe scenografia rocambolescă a Andradei Chiriac, pe propriul său lighting design (...), precum și pe o ilustrație muzicală ce aduce Broadway-ul în Sala Atelier a Teatrului Național".

Horia Ghibuţiu, Blog de Ziarist - "Crima din strada Lourcine" la TNB si crimele necomise din minţile noastre  

"Explorând granițele fragile ale binomului être /paraître, mergând în paralel și cu dualitatea dintre revoltă / resemnare, vinovăție asumată / instinct animalic (latent), regizorul re-compune universul unei lumi (aparent) apuse pentru a demonstra că societatea occidentală a conservat, sub masca politeţii şi a convenţiilor, o violenţă intrinsecă a fiinţei umane. Fenomenologia nopţii din comedii ar rămâne un simplu exerciţiu statistic, dacă nu s-ar sonda perspectiva şi sensurile în care fluviul de întuneric al nopţii se varsă în cel de lumină al zilei. Lectura scenică propusă de Felix Alexa aduce o viziune inedită care adâncesc observațiile sociale, satira, deși atmosfera vodevilescă mai camuflează din cruzimea lăsată la vedere. Regizorul a fost atent să creeze o lume care se consumă trăindu-se, focalizând atenția privitorului spre versantul noir al textului.

Cu un ritm bine cumpănit, cu detaliile subtile adăugate de entuziaștii actori, Crima din strada Lourcine este genul de spectacol care demonstrează că râsul, ironia, satira sunt principalii anticorpi ce provoacă reacția prin care un organism social robust se apără de anchilozarea dogmatică".

Mădălina Dumitrache, Web Cultura - Caruselul nopții  

"pe fondul banal al unei mahmureli quasi-vinovate, se instalează ”fandacsia”, disperarea, se acumulează informaţii ucigătoare care le răpesc protagoniştilor orice urmă de raţiune şi calm.

Felix Alexa a lăsat deoparte statutul de comic bulevardier, suculent, agreabil al dramaturgiei lui Labiche şi a propus în schimb o temerară construcţie şi deconstrucţie a spaimei, a ieşirii din fire. Totul se petrece la limita halucinaţiei, devine monstruos, grotesc. Personajele traversează acest coşmar ce pare un thriller animat, o parodie horror. Mecanica robotică a mişcărilor, grimasele, playback-ul, febrilitatea gesturilor, sunt tot atâtea elemente care potenţează spectaculozitatea delirului".

Într-o scenografie insolită semnată de creativa Andrada Chiriac (nişe, trape, ferestre mascate, perdele – soluţii surprinzătoare), siluetele celor cinci actori (Marius Manole, Istvan Teglaş, Raluca Aprodu, Mihai Calotă şi Victor Ţăpeanu) se desenează cu eleganţă şi seducţie. Pe bagajul lor de expresivitate a mijloacelor, pe carisma lor, se construieşte spectacolul paranoiei. Practic, motorul şi combustibilul montării este permanenta echilibristică pe care cei doi pasibili de crimă o fac pe sârma subţire şi slab ancorată a riscului. Noi ştim că nu e nimic adevărat, că ei, de fapt, nu sunt nicio clipă în pericol, dar disperarea lor e contaminantă".  

Răzvana Niță, Revista Teatrală Radio – Fandacsia  

"Marius Manole este argintul viu care scoate la iveală aurul vodevilului, colegul de scenă, Istvan Teglas, vine parcă tot dintr-o „Cântăreață cheală“. Energia consumată este formidabilă! Cuplul e tonic și comic. Cei doi joacă diferit panica infracțiunii, bucuria vieții ușoare, au bani, ocazii, dor de aventură, se implică singuri în ea. Și tot singuri ies din ea.

Raluca Aprodu (Norine) place prin siguranță, eleganță pariziană, fiind soția casnică, aparent naivă, docilă, care știe să fie și posesivă, alternativă, explozivă, încântătoare. În jurul ei gravitează fluturii de noapte. Rochiile, de zi și de seară, poartă sigla bunului gust, au expresivitate scenică, iar purtătoarea lor manifestă eleganță, mobilitate, cursivitate pe meandrele comediei.

E o mare bucurie să asiști la un spectacol în orice sală a Naționalului ai fi. Domnul Caramitru, directorul general, lasă posterității nu doar efigia unui actor uriaș, dar și renovarea venerabilei instituții. Decorul piesei, realizat de către Andrada Chiriac, inventiv, aplicat mișcării turbionare a personajelor bine strunite, conține surprize, trape și este de un bun gust desăvârșit".         

Dinu Grigorescu, pe pagina personală de Facebook – Eternitatea vodevilului, Eugène Labiche pe afiș la TNB  

"Concentratul textual alcătuit de Felix Alexa funcţionează ireproşabil, acţiunea se accelerează progresiv, orice urmă de monotonie este alungată, ritmul este vioi, surprizele curg cu nemiluita. Există în montarea de la TNB scene întregi (cum e cea a prânzului în trei) care ilustrează perfect aserţiunea că vodevilul este unul dintre strămoşii cei mai siguri ai teatrului absurdului.

Spectacolul nu e nici pe departe unul realist. Dimpotrivă, are o tentă cvasi-onirică.

Decorul Andradei Chiriac exclude şi el realismul în stare pură. E viu, e colorat, bine potenţat de light-designul semnat de acelaşi Felix Alexa. E dominat de patul supradimensionat din care încep toate încurcăturile. Patul imens e mascat de o cortină minusculă. Alt detaliu ce te trimite cu gândul la absurd.

Face furori ilustraţia muzicală alcătuită din piese marca Tiger Lillies. Recursul la una dintre ele, refrenul I should have, I should have been a killing, killing, killing machine - asigură finalul în forţă şi aplauze de final pe măsură".

Mircea Morariu, Adevărul Blog - Două spectacole în regia lui Felix Alexa 

"Felix Alexa, un creator înzestrat cu fantezie pentru comedie (autorul spectacolelor antologice Nunta lui Krecinski, Revizorul, O noapte furtunoasă, Visul unei nopți de vară, Însemnările unui nebun), realizează un spectacol de cameră, o bijuterie scenică de numai o oră, care cucerește publicul și îi inspiră pe interpreți.

Sub bagheta creatoare a lui Felix Alexa, cvintetul actorilor este performant, balansul între tehnică și trăire fiind bine cântărit.

Fluxul dintre scenă și sală funcționează în acest tur de forță, cu multă mișcare exterioară, care vine din una interioară, acoperind toate palierele: fizic, emoțional, spiritual. În construirea acestei parodii - horror cu iz polițist, cu o avalanșă de trucuri și artificii exemplar combinate și controlate, Felix Alexa are rafinament și simț poetic.

„Crima din strada Lourcine” este o „glumă-gravă”, un spectacol încântător, cu „priză” la public, pe care vi-l recomandăm!".

Ludmila Patlanjoglu, DcNews - Detectivul Felix Alexa și Criminalii de la TNB  

"Marius Manole face din nou un rol plin de vervă și mobilitate (...). Fiecare moment al comediei este lucrat cu aceeași imaginație și forță de acest actor de mari resurse și imens talent.

Spectacolul are un anume mister, cel puțin în câteva momente - cheie, astfel încât caracterul de farsă bulevardieră se estompează, lăsând locul unei comedii substanțiale.

Spectacolul e bun, foarte bun, plin de vervă, cu momente ritmice antrenante, o adevărată plăcere, cred, pentru orice tip de spectator".

Nicolae Prelipceanu, Viaţa Românească - Crima din strada Lourcine - Farsa timpului 

Festivaluri & Turnee

2017- Festivalul Internațional de Teatru Clasic, Arad