"Spectacolul Gertrude a lui Silviu Purcărete este un poem vizual-cinematografic desăvîrșit. Cu roluri actoricești mari. O disecție rapidă și intensă, un film din cadre esențiale, acelea care numesc visceralitatea păcatului și tenebrele Puterii. O lecția despre anatomia teatrului. A vieții. O saga japoneză în jurul vinovăției. O poveste de o excepțională picturalitate despre puritatea absolută a teatrului ca mister și performanță".

Marina Constantinescu, România literară nr.50/2023 - Lanţurile puterii  

„Căutați degrabă straiele lui Yorick și dați-i voie prințului Hamlet să înnebunească puţin… Doar puțin…Un joc!…

Nu e un joc întâmplător. E precizie. Și e esență. Esență de întreg. Esență de detaliu. Esență vizuală. Esență de personaj. Esență de idee dramatică. Un excelent joc de-a demitizarea în fotografii teatrale ce decupează chirurgical din textul dramaturgului român tot ce-i este necesar pentru o răstălmăcire cumsecuvine a piesei shakespeariene pentru un ludic teatral de zile mari. O translatare delicioasă în memoria noastră afectivă a temelor filosofice ale marelui Will, a miturilor, personajelor, acțiunilor și chiar viselor și premonițiilor lor, confruntate cu o criză de identitate. Care se substituie deștept cu una nou-nouță, 99% simţire, 1% raţiune. Sau invers".   

Luciana Antofi, Blog - Cronica timpurilor noastre și aparatul de privit al lui Silviu Purcărete: Gertrude. Eliberarea de Hamlet, un recviem pentru o întrebare celebră   

"Rareori am văzut o piesă a unui autor român în viață care să devină un spectacol-eveniment, atât datorită textului cât, mai ales regizorului și echipei sale.

Spectacolul se cere văzut de mai multe ori pentru a i se putea memora toate subtilitățile cărora s-a dedat Silviu Purcărete. Cărora să adăugăm neapărat pe Vasile Șirli, creatorul unei muzici și al unor sonorități neliniștitoare uneori, devenite, așa cum se spune, un personaj mai mult decât o cortină sonoră. În fine, scenografia lui Dragoș Buhagiar, și ea, participă la construirea acestui eveniment teatral".

Nicolae Prelipceanu, Viaţa Românească - Silviu Purcărete la TNB   

"În spectacolele lui Purcărete, muzica lui Șirli e, știu tot de la regizor, „un demon, care articulează totul. Și domină, într-un fel. Am lucrat foarte mult cu domnul Vasile Șirli, care e un compozitor excepțional, dar cu care pot să am un dialog teatral, care înțelege funcția muzicii pentru scenă, ca element dramatic”. Maiestuoasă, funebră, sardonică, anticipativă, hitchcockiană, bântuitoare, coloana sonoră închipuită de Șirli îl consacră în postura de mare compozitor român de muzică de teatru, nu știu altul mai de seamă în viață. (...)

„Gertrude” înseamnă revenirea triumfală a viziunii regizorale a lui Silviu Purcărete pe prima scândură artistică a țării, dar și faptul că Naționalul bucureștean se întoarce pe poarta principală în piața teatrului de idei.

Gertrude” – montarea de la Teatrul Național din București a regizorului de clasă și de recunoaștere mondială Silviu Purcărete după textul celui mai mare dramaturg român contemporan al teatrului de idei, Radu F. Alexandru – e regina stagiunii românești 2023-2024."

Horia Ghibuțiu, Blog de ziarist - Scene dintr-o reîncoronare la TNB, în piesa „Gertrude” a lui Silviu Purcărete  

"Abordarea este şocantă, efectul este de bombă atomică care să pulverizeze epicul ca la Hiroshima. Regizorul optează pentru o secvenţializare a povestirii pe calupuri de imagini care sunt servite spectatorilor în multiple dimensiuni. Aici, sare în ajutor scenografia extrem de ingenioasă a domnului Dragoş Buhagiar, un lider al scenografiei româneşti de astăzi, care realizează un decor cum nu s-a mai făcut niciodată, dar acesta trebuie văzut şi nu povestit!

Domnul Claudiu Bleonţ, în rolul reginei Gertrude, realizează un adevărat tur de forţă al maleficităţii în diferite ipostaze de mare expresivitate şi tensiune dramatică, luminând practic întreaga desfăşurare a piesei cu ţinuta sa ireproşabilă alcătuită din haine negre şi colier de bijuterii şi aflându-se într-o agitaţie continuă, actorul având în dotare o mare capacitate de transfigurare scenică. Mobilitatea excepţională a interpretului creează indubitabil sentimentul de repulsie absolută, care se extinde de la un om la o societate. Fabulosul actor, avantajat de o nativă capacitate şi elasticitate în toate interpretările domniei sale, bifează încă o mare reuşită în rolul antipaticei regine Gertrude, realizând o performanţă notabilă de metamorfoză feminină într-o cavalcadă de scene puternice a cărei sursă de explozie domină scena de la un capăt la altul, domină curtea, domină bărbaţii, emană energie negativă încontinuu.

Cada, masa de autopsie şi o masă de sufragerie unde are loc pomana mortului sunt elementele scenografice cele mai importante în momentele cruciale ale piesei şi ale montării, unde la prânz se serveşte supă, regina fiind chiar chelneriţa, o scenă antologică, iar cea a autopsiei chiar monumentală".

Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul - Performanţă artistică şi respect faţă de dramaturgia originală la TNB: Gertrude de Radu F. Alexandru  

"Impurul din Gertrude mi se pare a fi una dintre formele sub care se întruchipează un foarte subtil, și generos, și ideatic, entre-deux. Generator de noi, inedite, surprinzătoare și ofertante situații dramatice. Ele dobândesc sub condeiul lui Radu F. Alexandru și consistență, și interes, devenind un mod modern de reinterogare a piesei lui Shakespeare. Acest entre-deux definește preponderent patru dintre cele șase personaje ale piesei. (...)

În 2023 Gertrude a avut, în fine, premiera absolută. Și nu oriunde, ci pe scena Sălii Studio a Teatrului Național din București. Și nu oricum, ci într-un spectacol semnat regizoral de Silviu Purcărete, în scenografia lui Dragoș Buhagiar și cu superba muzică de scenă scrisă de Vasile Șirli. Și nu cu oricine, ci cu actori unul și unul. Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Marius Manole, Alexandru Potocean, Marius Bodochi, Paul Chiribuță și Lari Giorgescu. Așadar, o distribuție eminamente masculină, așa ca în vremea lui Shakespeare. O propunere, o joacă inteligentă, un arc peste timp între Hamlet-ul marelui Will și hipertextul, cum ar fi spus Genette, lui Radu F. Alexandru? Posibil. Sigur sunt însă de faptul că spectacolul cu Gertrude este foarte aproape de perfecțiune. Mi-a adus aminte de Fedra, antologicul spectacol al aceluiași de la Teatrul Național din Craiova".

Mircea Morariu, Contributors / HotNews - Cine și cum este, de fapt, Gertrude?   

"Teatrul în care Purcărete crede nu este un exercițiu monden, nici o plăcere a formelor, el se naște din pulsul intensității unui grup de actori care respiră împreună și devin o plămadă vie care se lasă modelată de imaginația fără limite a directorului de scenă. Silviu Purcărete provoacă și lansează semne de întrebare unui public căruia îi lasă șansa de a alege. Pornind de la faptul că dramaturgul român a plonjat în textul marelui Will și a propus modificări întru (re)înțelegerea rosturilor, experimentatul regizor modulează piesa după legile sale. Odată cu drama „Gertrude” avem de-a face cu o nouă interpretare, un veritabil recital intelectual, bazat pe o nouă logică narativă, destul de departe de tragedia shakespeariană".

Mădălina Dumitrache, Bel Esprit - Hainele cele noi ale Reginei - „Gertrude”  

"Este un spectacol foarte bun, care cred că va fi receptat favorabil de majoritatea oamenilor de teatru şi care reconfirmă geniul lui Purcărete şi îl impune pe Radu F. Alexandru.

(...) Claudiu Bleonţ face un rol minunat într-un travesti fără stridenţe, reamintindu-se ce actor extraordinar este când lucrează cu un regizor pe măsura talentului lui. La fel şi Mircea Rusu în rolul nuanţat şi puternic al lui Claudius, Paul Chiribuţă, un Polonius departe de şablon, dar plin de adevăr artistic, şi Duhul, interpretat magistral de Marius Bodochi, cu o scenă care ne rămâne întipărită în minte, a exhumării şi autopsiei, în care ne povesteşte crima, realizată foarte bine regizoral. Şi Lari Giorgescu realizează o Ofelia convingătoare, un pic depersonalizată, ingenuă, în acelaşi travesti sobru. În fine, Marius Manole, în celebrul Hamlet, realizează un rol plin de fragilitate şi sensibilitate care i se potriveşte ca o mănuşă. Aproape de nerecunoscut este Alexandru Potocean ca un Horaţiu care suferă de o anume diformitate, vocea prieteniei şi a tinereţii care va fi şocată de toate intrigile de palat".

Alexandra Ares, Revista Rinocerul - Premieră în FNT 33: Gertrude de Radu F. Alexandru, regia – Silviu Purcărete  

„(...) din prima clipă, când am văzut efectul ăla cinematografic de strângere, lungire, lărgire a cadrului, structurat cu exactitate matematică, prin mișcarea cortinelor, am știut că a meritat să merg la premieră. Ca de fiecare dată, între regizorul Silviu Purcărete și scenograful Dragoș Buhagiar există aceeași osmoză perfectă, care frizează geniul. Minimalismul imaginii, cadrele decupate exact, prin lumină și întuneric, ironia latentă care străbate tot spectacolul îmi amintesc frapant de unul din filmele tare dragi mie, ”Dogville” de Lars von Trier. Până și finalul seamănă, deși e viceversa. Osmotic vine și muzica lui Vasile Șirli. Sonoritățile nu se lăbărțează peste tot, cum se întâmplă în multe alte spectacole, ci cad contrapunctic, scurt și concis, anunțând, subliniind, enunțând o concluzie. Este minunat, mi-nu-nat modul în care Silviu Purcărete și-a ales distribuția".

Gabriela Hurezean, Muze şi arme - Premieră la Teatrul Național ”I.L. Caragiale”: Silviu Purcărete, recitind recitirea lui Hamlet  

"Bleonț face un rol mare pe conturul abjecției feminine și umane, în general, introducându-ne prin fiecare replică, prin tonalitatea ei, prin gestică, mimică, schime și schimonoseli, prin timbrul gutural - insinuant al vocii, în monstruozitatea complexă a personajului.

Cinci actori din șapte ai distribuției au jucat la un nivel excepțional în acest spectacol, iar meritul lui Purcărete este acela de a le fi oferit roluri pe măsură. A fost un Dream Team actoricesc, un Five Men.

Muzica și cromatica spectacolului au fost perfect adaptate și rescrierii piesei lui Shakespeare, și atmosferei pe care Purcărete a creat-o cu atenția sa particulară la detalii și la corespondența lor figurativ-simbolică. Regizorul are această capacitate neobișnuită de a surprinde fapta nudă, concretă, contondentă, și totodată reliefarea ei simbolică; un gest firesc, natural, obișnuit, și totodată plin de semnificație; o ipostază banală, comună, neutră, și totodată încărcată de o tensiune perceptibilă.

(...) cromatica spectacolului, amintind de pânzele maeștrilor flamanzi, dă aceeași senzație de piesă spectrală, suprafirească și subumană, în care se poate întâmpla orice. De altfel, trimiterea vizuală și simbolică la celebrul tablou al lui Rembrandt Lecția de anatomie a Dr. Nicolaes Tulp a fost aproape explicită".

Daniel Cristea-Enache, LiterNet.ro - Five Men Show - Gertrude  

"Gertrude, în regia lui Silviu Purcărete, este o izbândă a teatrului contemporan de artă.

Scene și cadre memorabile, precum disecția cadavrului (o cursă de șoareci altfel) în căutarea mobilului crimei sau deschiderea hăului scenei pentru a-l aduce în toată micimea lui în lumină pe mincinosul rege mort, cada de unde iese Claudiu în budoarul unde se răsfață grotesc Gertrude, tangoul tatonărilor dintre Hamlet și Horatio sunt argumente artistice pe care spectacolul le aduce în favoarea unei demonstrații despre puterea care corupe și diseminează minciuna până în cele mai adânci straturi ale societății. Un avertisment de care e mereu nevoie".

Doina Papp, Revista 22 - FNT 33 Repere (III) - Gertrude, regina care manipulează   

"Gertrude nu este o rescriere a lui Hamlet, nici continuare poveștii scrisă de Shakespeare. Gertrude este un text de sine-stătător, a cărui montare poate fi urmărită și de cei care n-au văzut niciun spectacol cu textul marelui Will. (...) Genul acela de text care nu impune nici acordul părinților și nici selectarea spectatorilor în funcție de vârstă. Conflictul este expus fără multe înflorituri, iar Silviu Purcărete s-a folosit de această simplitate într-un mod foarte elegant.

Rămân cu plăcerea de a urmări felul cum piesele de puzzle se așază de la sine în cadrul istoric oferit de textul lui Radu F. Alexandru. Disecția de cadavru se transformă într-o lecție de anatomie a societății (nu există conceptul, dar ar trebui inventat). Ce-a făcut Silviu Purcărete în Gertrude e similar cu plimbatul oglinzii pe marginea drumului, doar pentru că destinele unora nu ni se pot înfățișa altfel. Jocul cu ferestrele (de lumină) imaginat de Dragoș Buhagiar și Silviu Purcărete este jocul istoriei. Unii dintre noi știm doar o mică parte din ceea ce se ascunde în spatele cortinei, alții nu vor să meargă niciodată la cauză. Mie-mi place să cred că Purcărete e păpușarul care nu încurcă niciodată firele marionetelor, iar în Gertrude se vede foarte bine acest lucru".

Nona Rapotan, BookHub - Disecţia cadavrului - anatomia unei societăţi în derivă  

"Spectacolul uriaşului Silviu Purcărete cu piesa lui Radu F. Alexandru certifică o poetică regizorală solid consolidată, uimitoare în tot, în care materia dramatică şi abundenţa referinţelor şi detaliilor culturale fac corp comun.

Silviu Purcărete imaginează şi construieşte cinematografic, apelând la o estetică a fragmentarului, un spectacol tulburător, care depăşeşte primul nivel al expunerii faptelor şi împinge fabulaţia narativă în alegoric.

O echipă de interpreţi prestând magnific, alcătuită exclusiv din bărbaţi, Claudiu Bleonţ (Gertrude), Mircea Rusu (Claudius), Paul Chiribuţă (Polonius), Marius Bodochi (Duhul tatălui), Marius Manole (Hamlet), Alexandru Potocean (Horaţiu) şi Lari Georgescu (Ofelia), cu chipuri cadaverice, aproape deformate, deznădăjduite, în descompunere, pe care din cauza transpiraţiei grima albă se întinde într‑o lumină (mai mult obscură), realizează, într‑o simbioză perfectă, o „sonată a fantomelor” la graniţa dintre realitate şi vis, dintre zi şi noapte".

Dana Pocea, Contemporanul - Şase personaje care îl părăsesc pe Shakespeare  

"Triumfătoare sunt corupția și degradarea. Asta îl paște pe nobilul Horațio după sinuciderea lui Hamlet: să devină noul Polonius, slugă la curtea uzurpatorilor. Chiar și „duhul” regelui ucis umblă bezmetic încolo și încoace iar mărturisirea sa pe masa de disecție e doar un detaliu într-o farsă fără mântuire.

Excelentul joc actoricesc – felicitări, Claudiu Bleonț, Marius Manole și întreaga echipă! – sporește grotescul, trivialul, derizoriul. O scenografie cu totul memorabilă, foarte ingenioasă: mizanscenele sunt decupate în cadre succesive, tăiate în negrul cortinei, înșirându-se precum o peliculă cinematografică, sugerând conspirații tenebroase".

Vitalie Ciobanu, DW - Regal de teatru românesc la Chișinău (II), Gertrude  

Spectacolul a fost prezentat în cadrul turneului Teatrului Național din București la Chișinău cu ocazia celei de-a 9-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, 2024