Conferințele TNB

Vizionează online  Prima conferință a Teatrului Național în 2018 va avea loc pe 21 ianuarie, de la ora 11.00, la Sala Studio și va fi susținută de filosoful și eseistul Mihai Șora. Conferința se va intitula: 101. Dialog cu Mihai Șora. Despre conferință De-a lungul timpului, dl. Șora a mai susținut două conferințe la TNB, dar de data aceasta, la incredibila vârstă de 101 ani, a optat pentru o întâlnire inedită cu publicul Naționalului bucureștean. Conferința va începe cu proiecția, în premieră, a unui film, un portret-documentar cu o durată de 45 minute, urmată de un dialog cu publicul. Ființa Mihai Șora este una profund (și autentic) dialogală, lucru atât de rar întâlnit în cultura noastră. Or, un film (în care Mihai Șora este personajul principal, firește) are tocmai acest rost: de a introduce publicul pe teritoriul atât de complex, de neobișnuit și atipic al acestui filosof tăcut, pătrunzător, smerit, pe care numai după ani, zile, ore întregi de vecinătate răbdătoare și atentă începi să-l cunoști… Și poți – într-o oarecare măsură – să-l „împărtășești“ și altora, acelor oameni care nu au timpul, prilejul ori privilegiul de a-i fi mereu în preajmă. Despre Mihai Șora Născut la 7 noiembrie 1916, în Ianova, județul Timiș, Mihai Șora este filosof și eseist. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române. După studii liceale la Timișoara, va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal / Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal. Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinteÎn această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Editura Gallimard. În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948. Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani. Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii Biblioteca Pentru Toți. Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie. A tradus din Jean-Jacques Rousseau (Visările unui hoinar singuratic), Jean-Paul Sartre (Cu ușile închise), Benjamin Fondane. A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998). După decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, și singurul ministru care și-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcție în aparatul de Stat. În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler. Opera: Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006; Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006; A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006; eu & tu & el & ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001; Locuri comune, Universalia, 2004; Clipa și timpul, Paralela 45, 2005

Duminică, 18 februarie 2018, de la ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Mircea Dumitru va susține conferința Despre teama de adevăr: frământări ale unei epoci confuze. Despre conferință Auzim din ce în ce mai apăsat, în ultima vreme, că epoca în care tocmai intrăm este una a post-adevărului, a „faptelor alternative”, a demitizării adevărului obiectiv și a denunțării sale drept superstiție și vestigiu mitologic al unei culturi opresive și alienante. O epocă a caracterului iluzoriu al dovezilor factuale și al rolului experților, în contrast cu dreptul suveran al fiecăruia și fiecăreia dintre noi de a exprima opiniile sau “adevărurile sale subiective” etc. Ideea a primit și o consacrare îngrijorătoare, căci, „după multe discuții, dezbateri și cercetări, cuvântul post-truth a fost declarat Cuvântul Anului 2016 de către Oxford Dictionaries - un adjectiv definit drept ‘relating to or denoting circumstances in which objective facts are less influential in shaping public opinion than appeals to emotion and personal belief’.” (Oxford Dictionary) Dar să existe, oare, în mod real post-adevăr și fapte reale alternative, alături de adevăr și de faptele lumii obișnuite? Pentru mine, toate aceste tribulații denotă un gen de alethofobie (fobie sau teamă de adevăr) și sunt modalități de a fugi de răspunderea de a cunoaște, simptome ale unor periculoase confuzii culturale. Care sunt rădăcinile epistemice, morale și politice ale acestei ciudate și periculoase răsuciri în dezbaterile și războaiele culturale ale epocii noastre? Conferința Despre teama de adevăr. Frământări ale unei epoci confuze va urmări sistematic și succint câteva episoade ale unei fenomenologii a adevărului, delimitând, pe un continuum gradabil de la domenii speculativ-teoretice la domenii ale reflexiei morale și ale vieții politice, câteva “patologii” ale acestui concept-valoare cardinal pentru orice cultură și pentru specia umană: “frica de cunoașterea teoretică”, paradoxurile logice ale adevărului, confundarea adevărului cu certitudinea, a adevărurilor obiective cu un prezumtiv adevăr absolut, a falsei idei că relativitatea cunoașterii ar împiedica obținerea de adevăruri obiective și multe altele. În acest periplu, voi insista asupra relației adevărului cu metoda științei și cu cunoașterea, dar și asupra legăturilor sale cu morala, politica, religia și cu istoria viitoare, în încercarea de a schița remedii la aceste maladii culturale. Mircea Dumitru Despre Mircea Dumitru Profesorul Mircea Dumitru (născut în București în 1960) predă Logică simbolică și Logică filosofică la Universitatea din București. Este Rectorul Universității din București din anul 2011. A fost Ministru al Educației și Cecretării Științifice din iulie 2016 până în ianuarie 2017. Din 2017 este Visiting Professor la Beijing Normal University, China. A obținut o diplomă de doctor în Filosofie / Logică matematică și filosofică la Universitatea Tulane din New Orleans, SUA, în 1998 și o a doua diplomă de doctor în Filosofie / Filosofia limbajului la Universitatea din București, România, în 1998. A fost Președintele Societății Europene de Filosofie Analitică (2011-2014). Este Președintele Institutului Internațional de Filosofie (Paris, 2017 – 2020). În 2014 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Este autorul a trei monografii și al mai multor zeci de studii și articole de specialitate. În prezent, pregătește volumul Zece eseuri logico-metafizice pentru Editura “Humanitas”, în curs de apariție în 2018 și este editorul-autorul volumului de eseuri Metaphysics, Modality, and Meaning. Themes from Kit Fine, care va fi publicat de Oxford University Press în 2019.  

Duminică, 4 martie 2018, de la ora 11.00, la sala Mică a TNB, domnul Gheorghe Mărmureanu va susține conferința cu tema Cutremurele vrâncene. Certitudini / Incertitudini. Despre conferință Exact la 41 de ani de la devastatorul cutremur care a afectat România, în cadrul Conferințelor Teatrului Național, cel mai renumit seismolog român va face prognoze despre următorul mare cutremur care va avea loc în țara noastră. Gheorghe Mărmureanu a studiat periodicitatea producerii marilor seisme din Vrancea și susține că a ajuns la concluzia că acestea se repetă într-un mod ciclic. Despre Gheorghe Mărmureanu Prof. dr. ing. Gheorghe Mărmureanu (născut la 3 decembrie 1939, în județul Bacău); absolvent al Facultăţii de Construcţii Iaşi (1963), cercetător ştiinţific gr.I, Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, director general și profesor la Facultatea de Fizică, Univ. Bucureşti, cursul de „Hazard şi risc seismic” cu studenţii de la clasa de master și doctorat, conducător de doctorat. Doctor în mecanica corpului deformabil, Bucureşti (1970), bursă Fulbright la Cornell University (1968-1970), New York, SUA, unde a realizat partea experimentală a tezei de doctorat privind cunoaşterea a ce se întâmplă „dincolo”, adică, a echilibrului în domeniul postcritic al sistemelor liniare și neliniare, dezvoltând conceptul de stabilitate în sens Liapunov şi Th.Von Kármán. Este promotorul şi iniţiatorul conceptului „Seismologia neliniară - Seismologia Secolului XXI” (“Nonlinear Seismology - The Seismology of the XXI Century” în Lecture Notes of Earth Sciences, Perspective in Modern Seismology, vol.105, Springer Verlag, Heidelberg, pp. 47-67, 2005). În realizarea studiilor de amplasament seismic pentru Centrala Nucleară Cernavodă și pentru Casa Parlamentului, autorul a folosit şi analizele de seismologie neliniară pentru prima dată în lume, mai ales la acel timp, acele timpuri şi pentru un obiectiv cu o asemenea responsabilitate (1978). Premii ale Academiei Române în anii 1990 si 2008 şi premiul „2006 IST European Prize” – European Commission, pentru sistemul de avertizare seismică, în timp real. Expert NATO la Bruxelles în probleme hazard și risc seismic pentru Europa și Asia etc.  

Duminică, 18 martie 2018, de la ora 11.00, la Sala Atelier, Acad. Marius Andruh va susține conferința cu titlul Spectacolul chimiei. Despre conferință Chimia este știința cu, probabil, cea mai puternică componentă estetică. Dincolo de frumusețea demersului experimental și teoretic, invocată și de alte științe, chimiștilor le place să vorbească despre frumusețea moleculelor pe care le sintetizează, despre frumusețea proprietăților și a aplicațiilor practice găsite. De ce sunt moleculele frumoase? Ce apropie Chimia de Artă, ce au în comun Chimia și Arhitectura, creația științifică și cea artistică? Ce rol are întâmplarea în cercetarea chimică? Ce înseamnă să fii original in Știință? Vorbim despre progres în Știință, dar în Artă? Sunt câteva întrebări pe care vi le propun pentru întâlnirea noastră. Acad. Marius Andruh Despre Acad. Marius Andruh Acad. Marius Andruh, născut în Smeeni, Buzău, în anul 1954, este profesor de Chimie anorganică la Universitatea din București, director al Departamentului de Chimie anorganică de la Facultatea de Chimie și președintele Secției de Științe Chimie a Academiei Române. Este membru al Academiei Europaea, membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, membru al European Academy of Sciences, Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și al Universității din Angers (Franța). A fost profesor invitat la Universitățile din Bordeaux, Göttingen, Brno, Angers, Pierre et Marie Curie Paris, Jena, Manchester, Paul Sabatier Toulouse, Louis Pasteur Strasbourg, Valencia și Unversidade Federal Fluminense Niteroi/ Rio de Janeiro. Rezultatele cercetărilor sale (chimie coordinativă și metalosupramoleculară) sunt publicate în 267 articole, care au adunat peste 7400 citări în literatura de specialitate, fiind unul din cei mai citați chimiști români. A ținut, în țară și în străinătate, conferințe pentru publicul larg. Este implicat, de peste 30 de ani, în organizarea olimpiadelor de chimie și în pregătirea echipelor care au reprezentat România la olimpiadele internaționale.

Vizionează online  Duminică, 1 aprilie 2018, ora 11.00, la Sala Pictura a TNB a avut loc conferința Inconfortul psihologilor: incertitudini și ezitări susținută de Aurora Liiceanu. Despre conferință Se pare că nu prea putem vorbi despre viitor, atâta vreme cât tema majoră a prezentului în toate aspectele vieții este schimbarea. Sociologii constată că există tendințe sociale care ne pot da de gândit, psihologii sunt mai strânși cu ușa pentru că individul are o singură viață și trebuie să știe ce face cu ea. Civilizația prezentului are caracteristici evidente, se schimbă sistemul de valori, trăim în individualism, în cultura eu-lui, într-o lume a lejerității și plăcerii, a vieții frivole, divertismentul ne ocupă timpul, totul este spectacol, lumea emoțiilor lasă în urmă rațiunea care gâfâie să-și recâștige importanța din ce în ce mai pierdută. Ce pot face psihologii când societatea ne îndeamnă prin seducție și marketing la hedonism, narcisism și eroizare, la refuzul anonimatului confortabil al trecutului, când prăpastia între generații crește vertiginos și când identitatea fluidă devine ceva firesc odată ce dezvoltarea amețitoare a tehnologiei și sexualitatea ne arată noi și noi posibilități de exprimare? Individul asistă la grozăvenia șomajului, a singurătății și bolilor incurabile, la sărăcie și destrămarea familiei tradiționale, așa cum era ea, un paradis, dar și un iad, fiind sfâșiat între opțiuni, pentru că el trebuie să-și asume alegeri, să fie responsabil, să se descurce. Inflația de informații și multiplele alternative de stil de viață pun individul în fața unor alegeri dificile. Tema psihologilor este presiunea către schimbare și fluidizarea identității. Tehnologia, chiar dincolo de comunicare, și sexualitatea sunt teme care provoacă individul în prezent, dar și principalele cauze ale distanței între generații. Aurora Liiceanu Despre Aurora Liiceanu Doctor în psihologie și cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Membru fondator al Societății Academice din România (SAR) și al Journal of Loss and Trauma (USA), a predat și a colaborat cu diferite universități din București și din străinătate (UQAM- Canada și EHESS – Franța), a fost membru în jurii internaționale de doctorat (EHESS –Franța și Universitatea Laval – Canada) și în juriul Societății Civile din țara noastră. A publicat numeroase cărți, dintre care majoritatea tipărite la editura Polirom. A colaborat mult în presa scrisă și a participat la emisiuni TV în probleme legate de psihologia relațiilor interpersonale, criminologie etc. A participat ca expert și consultant la multe campanii sociale organizate de ONG-uri și companii multinaționale privind sănătatea, atitudinea civică, formarea și dezvoltarea personalității. În perioada 2002-2004 a fost corespondent național la Strasbourg pentru studiul european al violenței cotidiene, iar între 2004-2005 a fost coordonator național al proiectului European AGIS privind violența juvenilă. În 2005 și 2006 a primit premii pentru merite culturale date de Municipiul București și Muzeul Țăranului Român, iar în 2011 a primit premiul Academiei Române pentru publicarea unui volum privind violența socială. În 2008 a primit BBW Community Leadership Award pentru cercetare și consiliere în domeniul relațiilor umane și comunitare. Din 1999 până în prezent a lucrat la programe educaționale („Decizia e a mea”, „Viața mea: un ‘joc’ serios”, “Între noi, părinții”), sprijinite de Ministerul Educației, iar în 2007, împreună cu UNICEF, a participat la un studiu național, realizat într-un colectiv, privind violența școlară în România.

Duminică, 15 aprilie 2018, la ora 11.00, în Sala Studio a TNB, va avea loc conferința 101. Dialog cu Mihai Șora. O nouă conferință susținută de filosoful și eseistul Mihai Șora va avea loc la Teatrul Național București. Neobosit, la aproape 102 ani, Mihai Șora va intra din nou în dialog cu publicul Naționalului bucureștean, după o recentă întâlnire cu spectatorii săi, desfășurată la aceeași Sală Studio, în luna ianuarie. Fără a fi părăsit niciun moment de entuziasm și energie, Mihai Șora încă privește, călătorește, caută. Participă la Univers, după cum însuși se exprimă. Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș) este filosof și eseist. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Român.] După studii liceale la Timișoara, va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal/ Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal. Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinteÎn această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Editura Gallimard. În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948. Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani. Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii Biblioteca Pentru Toți. Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie. A tradus din Jean-Jacques Rousseau (Visările unui hoinar singuratic), Jean-Paul Sartre (Cu ușile închise), Benjamin Fondane. A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998). După decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, și singurul ministru care și-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcție în aparatul de Stat. În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler. Opera: Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006; Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006; A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006; eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001; Locuri comune, Universalia, 2004; Clipa și timpul, Paralela 45, 2005

Difuzare online Duminică, 13 mai 2018, ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, Prof. Mihai Zamfir a susținut conferința cu tema Demascarea naivităților curente Despre conferință „De cel puțin două secole, ideea unei evoluții continue și ascendente a omenirii stăpânește spiritele: schema hegeliană a istoriei, trecută prin avataruri succesive (istoriografia romantică, marxismul, pozitivismul ingenuu al secolului al XIX-lea, doctrinele colectiviste din secolul XX), s-a dovedit de o tenacitate impresionantă. Conform hegelianismului leninist, viitorul imediat al lumii se afla trasat cu certitudine – socialism multilateral dezvoltat, comunism. Generațiile de astăzi, care au trecut și ele fără să vrea prin cursurile de învățământ politic ale perioadei comuniste, au preluat inconștient schema hegeliană și au plasat-o la baza mentalului colectiv contemporan. Or, nimic nu e mai neadevărat. Din fericire, desfășurarea istoriei nu e în niciun fel previzibilă, iar cursul ei reprezintă aleatoriul absolut. S-ar putea imagina o Antologie de un comic imens, a cărei temă să fie tocmai modul în care cele mai pretențioase și mai științifice prevederi în legătură cu viitorul au eșuat matematic, lamentabil și spectaculos. „Trăim o epocă îngrozitoare, sărăcia și precaritatea merg crescând de la an la an, bogații devin tot mai bogați, nerușinat de bogați, iar săracii tot mai săraci. O explozie socială va zgudui lumea. Această litanie emisă pe diverse tonuri și repetată la nesfârșit formează politica de bază a stângii europene și americane din ultimele decenii – de fapt, de după 1989, de după căderea comunismului. Repetată la nesfârșit și transformată în adevăr curent, lozinca de mai sus nu e mai puțin falsă. În realitate, niciodată omenirea n-a trăit mai bine ca astăzi, ca în luna mai a anului 2018. Hrana variată și îndestulătoare, tratarea eficientă și eliminarea bolilor grave, cultura răspândită în toate păturile sociale și la prețuri accesibile, posibilitatea de a călători fără opreliști și oriunde în lume, absența aproape totală a regimurilor dictatoriale în peisajul politic contemporan ne arată că bunăstarea s-a răspândit în proporții colosale și că trăim o epocă mai degrabă binecuvântată”. Mihai Zamfir Despre Prof. Mihai Zamfir Născut în 1940, la București, Mihai Zamfir este scriitor, istoric literar și critic literar, profesor universitar la Universitatea București. Studii Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București, promoția 1962, secția română-portugheză. În studenție, participă la ședințele Cercului de stilistică, înființat și condus de Tudor Vianu. În perioada 1966-1967 urmează un stagiu de specializare în Franța, la Universitatea din Nisa. În 1967 revine în România și își va susține doctoratul în iulie 1970, cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de Șerban Cioculescu), devenind doctor în litere. Este specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată, și traducător din limba portugheză. Începe activitatea didactică în 1962, după absolvirea facultății, ca asistent la Facultatea de Litere. În decursul timpului parcurge toate gradele universitare. În 1975 înființează secția de limba și literatura portugheză de la Universitatea București. Pe lângă activitatea didactică din țară, colaborează și cu universități din țările de limbă portugheză: între 1972-1975 este profesor auxiliar la Universitatea din Lisabona, iar după Revoluția din decembrie 1989 este profesor invitat la Lisabona (1990-1993) și Brazilia (1995). Din 2008 s-a retras de la Catedra de Literatură a Facultății de Litere. Între 1970-1972 este consilier în Ministerul Învățământului. După Revoluția din decembrie 1989, în perioada 1990-1993 deține funcția de subsecretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În perioada noiembrie 1997 - mai 2001 este ambasador al României în Portugalia. Între 2007 - 2013, este ambasadorul României în Brazilia. Este autorul a cinci romane și al unui număr important de eseuri critice, dintre care amintim: Proza poetică românească în secolul XX, 1971, Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, 1976, Formele liricii portugheze, 1985, Cealaltă față a prozei, 1988, Din secolul romantic, 1989, Discursul anilor 90, 1997, Jurnal indirect. Scrisori portugheze, 2006. Volumul Scurtă Istorie. Panorama alternativă a literaturii române, premiat de revista „Observatorul Cultural” în 2012 a apărut în două ediţii, la Cartea Românească (2011) şi la Polirom (2013).

Duminică, 27 mai 2018, de la ora 11.00, la Sala Mică a TNB, domnul Armand Goșu va susține conferința Ce vrea Putin? Agenda liderului de la Kremlin pentru noul mandat. Despre conferință Vladimir Putin tocmai și-a inaugurat al patrulea mandat de președinte al Federației Ruse la 7 mai, după ce a câștigat detașat, încă din primul tur, alegerile de la 18 martie, fixând un nou record privind numărul de voturi obținute. Sunt două decenii de când Putin evoluează pe prima scenă, sub lumina reflectoarelor. În acest timp a produs sute de discursuri, a dat mii de ore de interviuri. În ciuda acestui fapt, pentru mulți Putin rămâne un mister. Scrutarea viitorului Rusiei rămâne un sport extrem. Armand Goșu nu face parte din categoria celor care pretind că știu cum va arăta Rusia peste un an sau doi. El își propune să schițeze viitorul Rusiei pornind de la analiza trecutului ei recent și mai ales a prezentului. Deci, ca să înțelegem Rusia de mâine, trebuie s-o cercetăm pe cea de astăzi, cu politica ei internă, regimul politic, sistemul de partide, ideologia, criza demografică și stabilizarea economică. Din radiografia Rusiei nu poate să lipsească politica ei externă și o inventariere a obiectivelor strategice și mijloacelor tactice ale Kremlinului. În funcție de răspunsul la acestea și la alte întrebări, conferențiarul, împreună cu publicul present, va schița agenda președintelui Putin pentru acest al patrulea mandat prezidențial, de 6 ani. Despre Armand Goșu Istoric și ziarist, specializat în spațiul euro-asiatic, predă cursuri despre Rusia și URSS la Universitatea din București, acoperind două secole și jumătate de istorie a unui spațiu cultural și civilizațional fascinant, dar puțin cunoscut în România, în ciuda proximității. Este cercetător asociat la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), Berlin. În centrul preocupărilor sale se află Rusia, relațiile dintre România și Federația Rusă, politică estică a României în secolul XX, evoluțiile fostelor republici sovietice. După absolvirea Facultății de Istorie din București a lucrat în cercetare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă. Are un doctorat în istoria politicii externe a Imperiului rus, în timpul războaielor anti-napoleoniene, susținut la Moscova, în 1998. Ziarist de nevoie, pentru a supraviețui în perioada doctoratului în Rusia, Armand Goșu a ajuns corespondent la radio BBC, în biroul din Moscova. Treptat, din cauza practicării jurnalismului, interesul său se mută de la secolele XVIII-XIX spre ultimii ani ai URSS și evoluțiile de politică internă din Federația Rusă, din anii 1990 și 2000. A continuat în presă, fiind redactor șef adjunct (2005-2010) și redactor șef (2012-2014) al săptămânalului Revista 22, editat de Grupul pentru Dialog Social. Timp de doi ani (2010-2011) a fost consilier al ministrului de Externe Teodor Baconschi pentru fostul spațiu sovietic.    

Duminică, 7 octombrie 2018, ora 11.00, la Sala Mică, va avea loc conferinţa susţinută de Ion Bogdan Lefter cu tema La 100 de ani, preluăm preşedinţia Europei! (raport de ţară şi program de guvernare). Despre conferinţă Debut de stagiune teatrală, reluare, după vacanţele de vară, la „rentrée”, a întregii vieţi culturale; ca şi a celei politice, măcar pentru că Parlamentul a reintrat în sesiune (altfel, în lunile calde de la mijlocul anului evenimentele de pe scena publică au fost şi ele „fierbinţi”, până la contondenţa din 10-11 august!). Totul reporneşte la-nceputul toamnei. Intrăm – totodată – în linia dreaptă care duce spre momentul aniversar de la 1 decembrie, când vom celebra Centenarul Marii Uniri de la 1918, şi de-acolo, o lună mai târziu, spre data de 1 ianuarie, când România va prelua preşedinţia rotativă, pentru o jumătate de an, a Consiliului Uniunii Europene, marea federaţie continentală din care facem parte. Cum se prezintă ţara la debutul acestei importante „stagiuni” cultural-politice, cu mari responsabilităţi şi de o excepţională încărcătură simbolică? În ce etapă istorică se află societatea românească? Unde-am ajuns după 100 de ani, cum stăm azi şi ce-ar trebui să facem de-aici înainte? Avem datoria să ne punem asemenea întrebări, iar răspunsurile şi – în genere – reflecţia asupra acestor lucruri ne pot ajuta să schiţăm un cât mai adevărat, cât mai exact „raport de ţară” şi un „program de guvernare” serios, altfel decât cele compuse doar din scamatorii electorale... Despre Ion Bogdan Lefter Născut la 11 martie 1957 în Bucureşti, Ion Bogdan Lefter este scriitor, critic literar, analist cultural şi politic. Profesor (din 1990) şi director (din 2011) al Şcolii doctorale la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti; profesor-invitat la Universitatea din Amsterdam, Olanda (1992-1994). Comentator politic la posturile de radio România Actualităţi şi Radio France Internationale (Bucureşti, în limba română), precum şi la posturile de televiziune Digi 24 TV şi Realitatea TV. Fost director în România (Bucharest bureau chief) şi analist politic al postului american de radio Europa Liberă (Departamentul pentru România) (1995-1998, 1998-2003), apoi analist politic al BBC (Departamentul pentru România) (2004-2008). În anii 1980 a participat la afirmarea primului „val” postmodern din literatura română. După 1990 a fost director al Editurii Litera (1990), a fondat şi a condus revistele Contrapunct (1990-1992), Observator cultural (2000-2005) şi aLtitudini (2006-2009). Preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO (de la fondare, din 1994). Numeroase participări la dezbateri internaţionale, conferinţe, simpozioane etc. A publicat numeroase volume de literatură, critică şi eseistică, între care A Guide to Romanian Literature, Experiment in Post-War Romanian Literature şi Romanian Writers of the ’80s and ’90s (toate în limba engleză), Recapitularea modernităţii, Postmodernism etc. A coordonat dicţionare, a îngrijit ediţii etc. De asemenea – texte literare, articole, eseuri, analize politice publicate în periodice din Europa, Statele Unite ale Americii, Canada.

Duminică, 21 octombrie 2018, de la ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Maia Sandu va susține conferința De ce alegerile parlamentare din Republica Moldova de la începutul anului viitor sunt importante pentru România? Despre conferinţă La 27 de ani de independență, Republica Moldova este, probabil, în cel mai jos punct al existenței sale. Cel puțin o treime din populație și-a pierdut încrederea că poate construi un viitor demn acasă și a plecat din țară, iar oamenii care au rămas sunt cuprinși de un sentiment de deznădejde profundă. Corupția și guvernarea proastă sunt cauzele principale ale situației șubrede în care a ajuns Republica Moldova. Pentru a distrage atenția de la abuzurile comise, partidele politice au exploatat intens clivajele din societate, aceasta fiind în continuare adânc divizată între cei care sunt gata să renunțe la democrație, asociind-o cu guvernele care au cauzat corupția, sărăcia și migrația, sperând că modelul estic, autoritar, i-ar putea scăpa de mizerie și cei care vor să trăiască într-o țară liberă, după modelul occidental. Slăbirea instituțiilor statului prin capturarea acestora de către guvernarea oligarhică, subminarea procesului democratic, inclusiv prin anularea alegerilor locale din Chișinău și modificarea sistemului electoral în favoarea partidului socialiștilor și în detrimentul partidelor pro-europene de opoziție, lipsa oricărui sprijin popular pentru partidul de la guvernare, dar care ține cu orice preț să păstreze puterea reprezintă riscuri majore pentru asigurarea unor alegeri libere și corecte și, respectiv, pentru rezultatul acestora. Menținerea puterii de către regimul Plahotniuc-Dodon în forma existentă sau în oricare altă formă va conduce la schimbarea, cel puțin pe termen mediu, a structurii alegătorilor în favoarea celor care votează pentru partide apropiate regimului de la Kremlin. Situația demografică, migrația masivă pe segmentul pro-european și reticența guvernării de a crea condiții pentru participarea diasporei la vot vor lipsi Republica Moldova de masa critică de alegători pro-democrație. Guvernării actuale îi convine să țină Republica Moldova într-o zonă gri, unde exponenții regimului fac regulile de joc, extrag rente economice din afaceri ilegale, fără să fie trași la răspundere, rămân la putere prin metode mai puțin democratice. Inițiativele recente ale Parlamentului de la Chișinău susțin suspiciunile că guvernarea și-a propus crearea unei zone off-shore pe teritoriul Republicii Moldova. La fel, sunt foarte îngrijorătoare discuțiile tot mai frecvente despre planurile Rusiei de federalizare a Republicii Moldova, care nu înseamnă altceva decât „transnistrizarea“ țării și care va aduce Rusia la hotar cu România. Ce poate face România pentru ca Republica Moldova să nu piardă ultima luptă pentru democrație? Vom căuta răspunsuri împreună. Despre Maia Sandu Economist, mai recent politician. În perioada 2012-2015 a fost Ministru al Educației al Republicii Moldova. A inițiat mai multe reforme în domeniul educației și a întreprins măsuri de combatere a corupției (după estimările Transparency International, valoarea totală a mitei plătite în educație în perioada primilor doi ani de mandat s-a redus cu 50%). Activitatea de la minister i-a adus capital politic. După descoperirea furtului miliardului, care a compromis iremediabil clasa politică de la Chișinău, în mai 2016, a creat împreună cu alți colegi un partid nou - Partidul Acțiune și Solidaritate. În toamna aceluiași an a participat la alegerile prezidențiale, unde a acumulat 47.9% din voturi. În continuare construiește un partid altfel. După facultate, a lucrat la Ministerul Economiei din primii ani de existență a acestuia. A urmărit îndeaproape elaborarea reformelor de tranziție și a trăit, alături de majoritatea cetățenilor Republicii Moldova, insuccesul acestor reforme. Ulterior s-a angajat la Reprezentanța Băncii Mondiale la Chișinău, unde a continuat să lucreze asupra programelor de reforme în diverse domenii. În 2009 -2010 a făcut un program de masterat în administrare publică la Kennedy School of Government, Harvard, iar în următorii doi ani a lucrat în calitate de consilier al unuia dintre directorii executivi ai Băncii Mondiale la Washington DC.