Conferințele TNB

Vizionează online   Duminică, 17 aprilie 2016, ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Național din București, domnul Cătălin Ștefănescu a susținut conferința cu tema Semnul exclamării! Despre conferință “O călătorie prin câteva feluri diferite de a înțelege ideea de cultură, de la paradigme lingvistice la manipulări ideologice, de la eschimoși și pigmei la secretarul de partid și de la Nea Vasile de la Vadul Moților la Ridley Scott.” Despre Cătălin Ştefănescu Membru UNITER, Cătălin Ştefănescu este, din 1999, realizator şi gazdă a programului Garantat 100% de la TVR 1. Cătălin Ştefănescu a obţinut numeroase premii pentru reportajele şi filmele documentare realizate sub acest generic: între 2003 şi 2006 - Premiul APTR pentru emisiune culturală şi pentru magazin cultural, în 2002 - Premiul pentru cel mai bun documentar românesc - Penitenciar (prezentat, printre altele, la Festivalul Internaţional de Film Antropologic - Sibiu). Tot în 2002, a luat Marele Premiu TELEVEST (la Timişoara) - pentru Regizorul... şi Premiul CNA pentru cel mai bun program local de televiziune - Garantat 100%. În 2010, i-a fost acordat Premiul Flacăra pentru jurnalism. Garantat 100% reprezintă una dintre cele mai longevive şi apreciate emisiuni culturale din România. Lista invitaţilor prezenţi în platoul Garantat 100%, de-a lungul timpului, cuprinde personalităţi de anvergura celebrei actriţe Vanessa Redgrave, a sopranei Sarah Brightman, a scriitorului-filosof Pascal Bruckner sau a regizorului Andrei Şerban. Născut pe 29 decembrie 1968 la Râmnicu Vâlcea, Cătălin Ştefănescu a absolvit în 1995 Facultatea de Litere a Universităţii Babeş Bolyai, din Cluj-Napoca, lucrarea de licenţă pe care a susţinut-o fiind despre teatrul antic din Grecia. Între 1991 şi 1998, a publicat o serie de articole în Contemporanul, Steaua, Cotidianul (suplimentul Litere, arte, idei ), Canava Odeon, Direcţia 9. A fost şeful compartimentului de difuzare şi imagine la TVR Cluj, apoi secretar general de redacţie la TVR Cluj, dar şi realizator şi prezentator al emisiunii Întâlnirea de Sâmbătă (TVR 1 şi TVR2).

Vizionează online Duminică, 4 martie 2007, în cadrul programului Conferințele TNB, Prof. Univ. Sorin Alexandrescu a susținut conferința intitulată Cultura vizuală, pro și contra. „Trăim astăzi într-o epocă vizuală, în care arta sau religia, care dominau alte perioade, au scăzut în prezență, în sensul că influențează mult mai puțin ceea ce se întâmplă în lume, iar interesul principal vine de la ceea ce este vizual.” Sorin Alexandrescu Despre Prof. Univ. Sorin Alexandrescu Profesor la Universitatea din Amsterdam, profesor la Universitatea din București și, din 2001, fondator și director al Centrului de excelență în studiul imaginii (CESI) al Universității București și al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”. A lucrat mai întâi ca asistent și lector la Universitatea București în domeniul literaturii comparate și al stilisticii și a publicat mai multe cărți, printre care „William Faulkner”. A emigrat în 1974 în Olanda, unde a funcționat ca profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam. Reîntors, parțial, în România, încă din 1989, a ținut cursuri la mai multe universități din țară și a publicat mai multe cărți, printre care „Paradoxul român” sau „Mircea Eliade, dinspre Portugalia”.

Vizionează online Conferință și expoziție „Pledoarie pentru pălărie” Teatrul Național „I.L. Caragiale” vă invită în foaierul Sălii Atelier, timp de două săptămâni (8 – 22 februarie) să descoperiți spectaculoasa colecție de costume și pălării a Adinei Nanu, critic și istoric de artă, autoare a uneia dintre cele mai cunoscute cărți de istorie a costumului din România. Expoziția se va deschide cu ocazia conferinței susținute de Adina Nanu pe 8 februarie, de la ora 11:00, la Sala Atelier. Colecția Adinei Nanu cuprinde câteva sute de costume care au aparținut familiei sale sau prietenilor donatori, de la rochii de zi și de seară, pălării, costume masculine, accesorii, obiecte decorative sau de mobilier din budoarul doamnelor din la Belle Époque, din perioada interbelică și până la costume din zilele noastre. Atât conferința, cât și expoziția sunt o pledoarie pentru stil și frumos și promovează rafinamentul estetic, bunul gust și eleganța vremurilor apuse. Punând accentul pe rolul pălăriilor în vestimentația doamnelor de altădată, Adina Nanu va arăta că pălăria nu reprezintă un simplu accesoriu, ci este un indicator definitoriu al profilului social, psihologic și cultural al celui care o poartă. Conferinţa și expoziția se adresează nu numai celor interesaţi de istoria costumului, dar și scenografilor, creatorilor de modă și tuturor iubitorilor de frumos. Sperăm că după participarea la conferință și vizionarea expoziției, publicul TNB va exclama „Chapeau bas!” Despre Adina Nanu Critic și istoric de artă. Între 1945-1950, a urmat, în paralel, Institutul de Arte Plastice din Bucureşti și Facultatea de litere. Între 1947-1950, a frecventat cursurile Facultății de medicină, pentru documentare de anatomie. În 1977 a obținut doctoratul în istoria artei cu o teză asupra costumului bucureştean în secolul al XIX-lea. Repartizată ca asistent la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, a lucrat între 1950 – 1954 la Galeriile de artă universală şi românească. Din 1950, a fost chemată şi la catedra de Istoria Artei din Institutul de Arte Plastice, unde a rămas până la pensionare, ca asistent, apoi ca lector din 1954 şi conferenţiar din 1968. Ca şi colegii săi, Eugen Schileru şi Ion Frunzetti, a ieşit la pensie cu acest grad în 1987, titlul de profesor nefiind acordat de Ministerul Învăţământului în ultimii ani înainte de 1989 decât unor privilegiaţi politic. A predat cursuri de istoria artei universale, cursuri speciale de istoria picturii, a sculpturii şi artelor decorative şi primele cursuri de istoria şi teoria costumului din România, la secţia de Scenografie, apoi şi la secţia de Creaţie vestimentară-modă, la a cărei înfiinţare a participat. Ca urmare, a publicat prima istorie a costumului universal în limba română, Artă, Stil, Costum, în 1976. Din 1994 predă la UNATC Bucureşti cursuri de Educaţie vizuală şi de Stiluri în costum şi decor, în primii ani pentru catedra de Regie de teatru, apoi şi pentru nou înfiinţata secţie de Scenografie, dar şi pentru Coregrafie. Pentru studenţii UNATC a publicat Arta pe om (2001) şi Vezi? Comunicarea prin imagine (2002) şi a rescris şi amplificat Artă, Stil, Costum (ediţia II-a, 2008). Din 1975 este membră INSEA – International Society for Education through Art (UNESCO), iar după 1990 iniţiator şi preşedinte al filialei din România. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România de la înfiinţarea acesteia, din 1950. A expus desene şi sculpturi în cinci expoziţii colective ale UAP şi într-o expoziţie personală la galeria „Galateea” în 2008. Cărţi publicate (selectiv): Pictorul Gh. Tattarescu (1955), Albrecht Dürer (1957), Theodor Pallady (1963), Pe scurt despre sculptură (1966), Pictorul Octav Angheluţă (1967), Pictorul Sabin Popp (1968), Antonello da Messina (1969), Sculptorul A. Bourdelle (1971), Lucas Cranach cel Bătrân (1972), Pe urmele lui Dürer (1976), Artă, Stil, Costum (1976, versiunea engleză în 1981), Sculptorul Donatello (1980), Sculptorul I. Gr. Popovici (1984), Ion Lucian Murnu (în colaborare cu Doina Mândru – 1986), Bărbatul şi Moda (2009). Distincţii: Ordinul „Serviciu Credincios”- comandor, Uniunea Artiştilor Plastici (2000), Diploma de Onoare a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (2002), Profesor Honoris Causa, Universitatea Naţională de Arte (2008) „Colecția s-a format de la sine, ca urmare a interesului şi respectului meu pentru obiectele lucrate cu talent şi pricepere pe care le-am găsit în casă şi le-am păstrat, nu le-am aruncat, cum face tineretul de azi. La început ne-am jucat cu pălăriile şi hainele bunicilor, împreună cu părinţii, apoi cu copiii mei, apoi le-am folosit ca material didactic pentru cursurile de istoria artei şi arta costumului pe care le-am susţinut. Rudele şi prietenii au găsit şi ei prin dulapuri pălării şi rochii demodate, fracuri sau smokinguri care nu mai foloseau la nimic, dar ocupau loc şi ni le-au dăruit. Eu am cumpărat doar manechinele şi câteva piese disparate, verigi care lipseau din lanţul unor demonstraţii. Şi azi, prietenii prietenilor vin să completeze expunerea cu amintiri preţioase. Mie îmi revine plăcerea de a studia fiecare pălărie sau guleraş pentru a-i afla originea, stilul şi moda din care fac parte şi a le găsi locul în expunere pentru ca să se potrivească în compoziţia de ansamblu a încăperii, care trebuie să reconstituie atmosfera şi parfumul fiecărei epoci. Printre altele, am plasat ici şi acolo sticluţe de parfum, de la paciuliile secolului al XIX-lea, la Chanel 5 a lui Coco Chanel şi mai departe. Din pricina acestor continue schimbări, nici una din cele 15 expoziţii pe care le-am organizat până acum nu a semănat cu celelalte, de la prima din Muzeul Colecţiilor din 1997, la următoarele de la Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie, Palatul Cotroceni, Peleş sau Muzeul Costumului de la Veneţia.” Adina Nanu   Click pe foto pentru galerie 

Vizionează online   Mihai Răzvan Ungureanu (n. 22 septembrie 1968, Iași) este un istoric și diplomat român, care a deținut funcțiile de ministru de externe al României între anii 2004-2007 și director al Serviciului de Informații Externe al României între anii 2007-2012. A fost prim-ministru al Guvernului României între 9 februarie 2012 și aprilie 2012. Într-o conferință care s-a dorit o poveste de duminică, istoricul Mihai Răzvan Ungureanu făcea o trecere în revistă a savuroasele caractere care alcătuiau societatea românească de acum două secole, văzute prin ochii călătorilor străini, dar și ai cronicarilor pământeni. „Moravurile din această țară sunt întru totul ciudate, mai bine zis nici nu există moravuri. Nu există decât obiceiuri proaste, nu există decât prejudecăți. Printre cei de seamă, mult orgoliu și multă josnicie, mult fanatism, chiar superstiție, dar și mai mult libertinaj, dar și mai multă imoralitate”. (Vice-consulul Franței la Iași). 

Vizionează online Duminică, 19 ianuarie 2020, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Prof. Dr. Dinu Antonescu a susținut conferința Impactul comunismului asupra medicinii românești. Despre conferințăPentru a putea aprecia impactul comunismului asupra medicinei românești, se face inițial o analiză a situației medicale din anii premergători celui de al doilea razboi mondial. Se demonstrează că în 80 de ani, din 1859 până în 1940, medicina românească a cunoscut o devoltare impetuoasă, care a plasat-o în contextul medicinei europene. Aceasta însemna nu numai că profesorii ei şi o parte din medici erau formaţi în totalitate sau cel puţin specializaţi în centre europene de prestigiu, că organizarea sanitară şi cea universitară era asemănătoare cu cea apuseană, dar şi că performanţele ei erau la nivel european, că erau apreciate peste hotare şi că exista o legătură permanentă, un schimb fructuos de idei între medicina românească şi cea apuseană.Comunismul a adus şi în medicină, ca şi în toate celelalte aspecte ale vieţii sociale, o totală răsturnare de valori! Era admisă o singură ideologie, cea marxistă, era dezavuată şi interzisă orice altă optică asupra fenomenelor sociale, istorice, politice. S-au ideologizat toate disciplinele medicale, în special cele care se pretau la interpretări, ca biologia de exemplu, introducându-se noţiuni şi teorii pseudo-ştiinţifice. Era aproape obligatoriu ca orice nume de savant occidental să fie premers de un nume rusesc, precum era obligatorie şi preamărirea ştiinţei medicale sovietice. S-a înlocuit selectarea pe baza valorii cu criteriul politic și al originii sociale, ajungând în funcţii medicale de conducere persoane impuse de forurile comuniste, fără pregătirea corespunzătoare şi fără autoritate morală şi profesională. S-au utilizat minciuna, delaţiunea, şantajul, teroarea, pentru a intimida şi a obliga pe profesori şi pe medici să se alăture doctrinei comuniste şi pentru a le anihila personalitatea şi a-i îndepărta din funcţie pe cei care nu acceptau compromisul. S-a impus o izolare completă în spatele „cortinei de fier”, contactele cu lumea medicală occidentală fiind permise numai elitelor comuniste. Decalajul dintre medicina românească şi cea occidentală s-a accentuat progresiv în tot cursul perioadei comuniste. Sunt date numeroase exemple.Comunismul a distrus medicina românească iar urmările se fac resimțite până astăzi! Prof. Dr. Dinu Antonescu              Despre Dinu AntonescuMedic primar, ortopedie - traumatologie Născut în 1935, la Ploieşti. Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj (1952 – 1958), absolvită ca şef de promoţie.Activitate: Asistenţă medicală: medic primar din 1971 (Clinica Ortopedie Spital Brâncovenesc); şef secţie Ortopedie Spitalul Foişor 1991 – 2001; Învăţământ: UMF Carol Davila: Profesor 1992 - 2001; profesor consultant din 2001. Cercetare: doctor în ştiinţe medicale 1970; Cercetător ştiinţific principal Gr.I din 2001.Publicaţii: prim autor în volumele: Semiologia aparatului locomotor în monografia Semiologie Medicală sub redacția I. Bruckner Edit. Medicală 2002; Fracturile generalități în Tratat de Patologie chirurgicală sub redacția N. Anghelescu Edit Medicală 2001; Tumorile aparatului locomotor, şi Tratamentul chirurgical al reumatismului inflamator în Tratat de Medicină Internă, Reumatologie sub redacția R. Paun Edit. Medicală 1999; Actualități în Ortopedie și Traumatologie în Actualități în Chirurgie sub redacția E. Constantinescu, Edit Medicală 1989;  Elemente de patologie Osteo-articulară Edit Teora 2000; Diseases of the foot in Dečja Ortopedija sub redacția Zoran Vukašinović Beograd 1999; Corectarea deviațiilor coloanei vertebrale Edit. Medicală, colecția medicina pentru toți, 1993; Metode de calcul și tehnici experimentale de analiza tensiunilor în Biomecanica Edit tehnica 1986; Elemente de Ortopedie şi traumatologie pentru studenţi, Publisar 1999.Distincţii: Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer 2000, Ordinul “Coroana României, în grad de Ofițer”, 2014.

Vizionează online  Duminică, 1 aprilie 2018, ora 11.00, la Sala Pictura a TNB a avut loc conferința Inconfortul psihologilor: incertitudini și ezitări susținută de Aurora Liiceanu. Despre conferință Se pare că nu prea putem vorbi despre viitor, atâta vreme cât tema majoră a prezentului în toate aspectele vieții este schimbarea. Sociologii constată că există tendințe sociale care ne pot da de gândit, psihologii sunt mai strânși cu ușa pentru că individul are o singură viață și trebuie să știe ce face cu ea. Civilizația prezentului are caracteristici evidente, se schimbă sistemul de valori, trăim în individualism, în cultura eu-lui, într-o lume a lejerității și plăcerii, a vieții frivole, divertismentul ne ocupă timpul, totul este spectacol, lumea emoțiilor lasă în urmă rațiunea care gâfâie să-și recâștige importanța din ce în ce mai pierdută. Ce pot face psihologii când societatea ne îndeamnă prin seducție și marketing la hedonism, narcisism și eroizare, la refuzul anonimatului confortabil al trecutului, când prăpastia între generații crește vertiginos și când identitatea fluidă devine ceva firesc odată ce dezvoltarea amețitoare a tehnologiei și sexualitatea ne arată noi și noi posibilități de exprimare? Individul asistă la grozăvenia șomajului, a singurătății și bolilor incurabile, la sărăcie și destrămarea familiei tradiționale, așa cum era ea, un paradis, dar și un iad, fiind sfâșiat între opțiuni, pentru că el trebuie să-și asume alegeri, să fie responsabil, să se descurce. Inflația de informații și multiplele alternative de stil de viață pun individul în fața unor alegeri dificile. Tema psihologilor este presiunea către schimbare și fluidizarea identității. Tehnologia, chiar dincolo de comunicare, și sexualitatea sunt teme care provoacă individul în prezent, dar și principalele cauze ale distanței între generații. Aurora Liiceanu Despre Aurora Liiceanu Doctor în psihologie și cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Membru fondator al Societății Academice din România (SAR) și al Journal of Loss and Trauma (USA), a predat și a colaborat cu diferite universități din București și din străinătate (UQAM- Canada și EHESS – Franța), a fost membru în jurii internaționale de doctorat (EHESS –Franța și Universitatea Laval – Canada) și în juriul Societății Civile din țara noastră. A publicat numeroase cărți, dintre care majoritatea tipărite la editura Polirom. A colaborat mult în presa scrisă și a participat la emisiuni TV în probleme legate de psihologia relațiilor interpersonale, criminologie etc. A participat ca expert și consultant la multe campanii sociale organizate de ONG-uri și companii multinaționale privind sănătatea, atitudinea civică, formarea și dezvoltarea personalității. În perioada 2002-2004 a fost corespondent național la Strasbourg pentru studiul european al violenței cotidiene, iar între 2004-2005 a fost coordonator național al proiectului European AGIS privind violența juvenilă. În 2005 și 2006 a primit premii pentru merite culturale date de Municipiul București și Muzeul Țăranului Român, iar în 2011 a primit premiul Academiei Române pentru publicarea unui volum privind violența socială. În 2008 a primit BBW Community Leadership Award pentru cercetare și consiliere în domeniul relațiilor umane și comunitare. Din 1999 până în prezent a lucrat la programe educaționale („Decizia e a mea”, „Viața mea: un ‘joc’ serios”, “Între noi, părinții”), sprijinite de Ministerul Educației, iar în 2007, împreună cu UNICEF, a participat la un studiu național, realizat într-un colectiv, privind violența școlară în România.

Vizionează online Duminică, 10 decembrie 2017, de la ora 11.00, în Sala Mică a TNB, a avut loc conferința susținută de Mircea Mihăieș - Despre succes. Despre conferințăIntenția acestei conferințe este de a oferi o descriere a felului în care se dobândește, crește și se poate pierde succesul în lumea de azi. Cum succesul nu e sinonim cu valoarea, originile sale mobilizează mecanisme complexe, care țin de oportunități sociale, de reflexe instituționale ori de cutume adânc înrădăcinate și, adeseori, inconștiente. Spre ilustrare, propunem o evocare a împrejurărilor în care un roman considerat în mod unanim drept „dificil”, Ulysses, de James Joyce, a ajuns să se bucure, în circumstanțe cu totul speciale, de un enorm succes. Mircea Mihăieș   Despre Mircea MihăieșNăscut în 1954 în județul Arad, este critic literar, eseist și publicist. După absolvirea liceului în Arad, a urmat facultatea de filologie a Universității din Timișoara, secția engleză-franceză. Este profesor universitar la catedra de limba și literatura engleză a Universității din Timișoara, unde predă cursuri de literatură engleză și americană. Este doctor în litere al Universității din București.Este redactor-șef al revistei Orizont și editorialist la România literară și la Evenimentul zilei. Debutează în revista Orizont în 1979, iar în volum în anul 1989. În anul 1991 a lucrat timp de mai multe luni în redacția revistei The New Republic. Din 1993 deține rubrica săptămânală Contrafort în revista România literară.Burse de studiu la Woodrow Wilson Center, National Forum Foundation, Washington, D.C., New York University etc. A fost vicepreședinte al Institutului Cultural Român.Volume publicate (selecțiuni): De veghe în oglindă (1989, ediția a II-a 2005), Cartea eșecurilor. Eseuri despre rescriere (1989), Femeia în roșu (1990, ed. a II-a, 1997, ed. a III-a, 2003, ed. a IV-a, 2007, roman scris în colaborare cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți), Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995, ed. a II-a, 2005), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele (2003), Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Polirom, (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008) (tradus în Statele Unite in 2013), Ce rămâne. William Faulkner si misterele ținutului Yoknapatawpha (2012), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016)Premii: Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (1990), Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1995), Premiul pentru critică literară pe anul 2008 al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Timișoara, Premiul pentru Critică literară / Eseu / Istorie literară pe anul 2009 al Uniunii Scriitorilor din România; Scriitorul anului 2016 pentru volumul Ulysses, 732. Romanul romanului, un impresionant volum de critică şi exegeză literară, în care analizează capodopera lui James Joyce    

Difuzare online Duminică, 26 octombrie 2009, Octavian Paler a susținut la TNB conferința intitulată Cu melancolie, despre barbari. Despre Octavian PalerOctavian Paler (1926-2007) scriitor și publicist român. „Mă tem că sunt un om al monologului. Mă tem că m-am născut baricadat în mine însumi şi că n-am reuşit, de-a lungul existenţei, să ies din această închisoare intimă, în afară, să comunic cu lumea“, spunea Octavian Paler, în emisiunea „Profesioniştii“, realizată de Eugenia Vodă pe TVR 1. Cărţile şi ieşirile lui publice poate că l-au contrazis. Octavian Paler a ştiut să lase întotdeauna în urmă fraze puternice, ca nişte firimituri pentru cei care au crezut în raţiune.„Eu sunt un mizantrop. E adevărat, un mizantrop defensiv, nu ofensiv. Îmi lipseşte credinţa în om. Divinitatea mi se pare necesară ca existenţă. Pentru că, dacă Dumnezeu nu există, multe sunt inexplicabile pe lumea asta. Probabil pentru confortul raţiunii noastre e nevoie să credem în Dumnezeu“, mai spunea Octavian Paler. A publicat multe cărţi. Printre acestea se numără „Umbra cuvintelor“, „Viața pe un peron“, „Apărarea lui Galilei“, „Mitologii subiective“, „Autoportret într-o oglindă spartă“, „Polemici cordiale“ şi altele. În cartea „Octavian Paler – Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache“ (Editura Polirom), eseistul a răspuns la multe întrebări, conturându-şi un autoportret care a rămas ca un reper de integritate. Iată ce i-a răspuns Octavian Paler criticului literar Daniel Cristea Enache: „Mă întrebaţi dacă mă recunosc în «figura şi comportamentul cavalerului de la Mancha». Primul impuls ar fi să zic «Da». Şi aş avea şi un argument. Ca să ies din tonul plângăreţ al ultimelor mele cărţi, ca să nu mai glosez pe tema bătrâneţii şi a bolilor mele, m-am apucat să lucrez la o carte (e vorba de «Calomnii mitologice») unde mă bazez pe o înclinaţie a mea (cam masochistă, poate) de a mă autodiscredita, la limita dintre «joc» şi acele «adevăruri» care sunt prea grave pentru a fi spuse pe un ton serios: ţin (v-am mai zis, am impresia) «conferinţe» moliilor care-şi fac numerele de balet prin camera mea de câte ori se plictisesc să stea ascunse. Sună a luptă cu morile de vânt, nu? Chiar dacă mie îmi lipseşte un scutier“. „Ce m-a atras, la Don Quijote, la prima lectură? Întrucât ţin să respect pariul sincerităţii, nu vă voi spune nimic despre eventualele «emoţii estetice». Ceea ce ştiu cu certitudine este altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele, timiditatea şi inhibiţiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toţi introvertiţii au o noapte interioară, prin care bâjbaie şi pe care o ascund de alţii, deoarece nici ei nu ştiu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiţi-vă că am spart pahare în dinţi la balurile studenteşti! Şi că eram un virtuoz în «arta» de a azvârli un cuţit, ca indienii, într-o ţintă, aflată la distanţă, înfigându-l în ceva: un copac sau o scândură!“ „Elanurile mele ridicole nu demonstrează, oare, că aveam, totuşi, unele afinităţi cu Don Quijote? Aveam oroare de ridicol în public, dar în intimitate nu ezitam să mă lansez în reverii caraghioase. Întrucât am meditat, vă asigur, cu multă aplicare la ideea de a reface drumul lui Don Quijote! Aproape mă înduioşează gândul că m-am putut lua în serios. Am avut, doar, grijă să nu mă demasc în faţa nimănui.“Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma. După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești. A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa. A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri. Citate Octavian Paler* Înţelepţii hinduşi pretind că există patru anotimpuri în viaţă. Unul pentru a studia şi a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Şi, în sfârşit, al patrulea, în care eliberat de inhibiţii şi de obsesii devii un fel de călător fără bagaje.* Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei.* Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.* Nu dispreţui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.* Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.* Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi* Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe.* Niciodată n-ai avut suficientă imaginație pentru a-ți închipui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligența sau puterea de a accepta că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.* O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură.* Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.* Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.* Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.* A muri înseamnă a te muta într-o stea. Octavian Paler - Autoportret într-o oglindă spartă

Vizionează online    Duminică, 24 martie 2019, de la ora 11.00, la Sala Atelier a TNB, profesorul Viorel Barbu a susținut conferința cu tema: Matematica și arta. Despre conferințăConferința își propune să răspundă la următoarele întrebări: Este matematica frumoasă? Există apropieri între limbajul matematic și poezie? Cum au influențat teoriile matematice tehnicile și ideile artiștilor? Care este relevanța matematicii în arta clasică și modernă? Există o poetică matematică, de fapt? Prof. Viorel Barbu Despre Viorel BarbuNăscut la 14.06.1941 în Deleni, Vaslui. Studii liceale la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui și Liceul „Costache Negruzzi” din Iași (1954-1959). Studii universitare la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Matematică (1959-1964).Profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1980-2011). Profesor invitat la Universitățile din Roma (1970), Școala Normală Superioară Pisa (1980, 1990, 1995), University of Cincinnati (USA) (1991-1993), Ohio University (USA) (1995, 2000), University of West Virginia (USA) (2005) și Visiting Scholar la Universitățile din Bonn (2006), Bielefeld (Germany), Paris VI (Franța), Trento (Italia).Membru al Academiei Române (titular din 1993); Membru al Academiei Europene de Științe (din 2007); Președintele Secției de Matematică a Academiei Române (din 2010) și Președinte al Filialei Iași a Academiei Române.Autor a 10 monografii de matematică în editurile Springer-Verlag, Academic Press, Birkhäuser, Kluwer, Pitman (London), Noordhoff (Leyden).  

Vizionează online  Duminică, 19 ianuarie 2014, ora 11.00, la Sala Mică a TNB a avut loc conferința cu tema Deconspirarea - cui prodest? susținută de Germina Nagâț, director de investigații CNSAS.  Despre conferințăO parte din cronica secretă a jumătăţii de veac trăită de români în comunism stă scrisă în cele 3 milioane de dosare din arhiva CNSAS. Într-o bibliotecă uriaşă, cu 24 km de rafturi, se pot citi astăzi cele mai triste istorii adevărate, cu eroi rămaşi necunoscuţi, dar şi cu monştri. Cine sunt personajele şi care e tâlcul unor poveşti secrete, atunci când le spunem în văzul lumii?Teatrul Naţional vă invită la o discuţie liberă şi lipsită de prejudecăţi despre deconspirare, riscurile şi beneficiile ei, privite din perspectiva experienţei ultimilor ani. O dezbatere în care exemplele vor înlocui clişeele, iar „binele" şi „adevărul" vor primi substanţă, din vieţile oamenilor care au trăit una dintre cele mai cumplite epoci ale istoriei. Despre Germina NagâțS-a născut în 1967 la Oradea. În 1989 a absolvit cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, unde a obținut și titlul de doctor (în 1999), cu o teză de estetică analitică. A fost cercetător științific la Institutul de Filozofie al Academiei Române (1991-2000), asistent universitar la Facultatea de Filozofie a Universității București (1991-1993), redactor la Revista Secolul 20 (1996-1997), lector la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu" dinBucurești (1999-2000). Este autoarea mai multor traduceri din operele filosofilor contemporani John Dewey, Thomas Nagel și LeszekKolakowski, precum și a numeroase studii, articole și interviuri, apărute în publicații românești și străine, având ca subiect deconspirarea acțiunilor de poliție politică, întreprinse de aparatul represiv comunist.În 2006, a făcut parte, ca expert, din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Din anul 2001 conduce Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.