Repertoriu curent
Hedda Gabler
de Henrik Ibsen
Hedda Gabler
de Henrik Ibsen
Data premierei: 13.04.2024
Durata: 1 h 55 min / Pauză: Nu
Spectacol nerecomandat minorilor sub 12 ani. Nerecomandat persoanelor cu hiper-sensibilitate acustică.
Vizionar regizor german de teatru, Thomas Ostermeier devine celebru în toată lumea prin montările sale uimitoare, adesea viscerale, care i-au atras rapid renumele de artist iconoclast, de „enfant terrible”. Spectacolele sale, puse în scenă atât la Schaubühne Berlin (al cărui director artistic este de peste 20 de ani), dar și pe scene importante din întreaga lume, au devenit repere ale teatrului contemporan.
Aflat astăzi la apogeul carierei sale, râvnit de marile scene ale lumii, Thomas Ostermeier montează acum, în premieră în România, Hedda Gabler de Henrik Ibsen, o producție reunind o echipă de realizatori de la Schabühne Berlin și o distribuție alcătuită din actori de elită ai Teatrului Național București.
Cunoscut pentru „rescrierile” după dramaturgi clasici, ca Shakespeare sau Ibsen, Ostermeier realizează spectacole care vorbesc despre lumea de azi într-un limbaj teatral nou și cu mijloace contemporane. Remixurile sale aduc în fața publicului povești de viață care par că au fost scrise în zilele noastre.
În Hedda Gabler, care a avut premiera în 1891, Henrik Ibsen aducea o critică virulentă la adresa burgheziei secolului al XIX-lea. Astăzi, burghezia nu mai există sub forma unei clase omogene, ca acum două secole. Totuși, în mod paradoxal, dorințele și temerile burgheze care au condiționat și deformat biografiile în secolul al XIX-lea se regăsesc astăzi într-o formă aproape neschimbată - dar acum, în mod egal, în toate straturile societății. Teama de declin social a devenit un motiv comun al epocii noastre.
În viziunea lui Thomas Ostermeier, Hedda Gabler este un produs al erei digitale, o femeie obișnuită să obțină exact ceea ce vrea. Dar această Hedda realizează că există o mare diferență între ceea ce crede ea că își dorește și ceea ce are ea cu adevărat nevoie. În viziunea lui Ostermeier, strălucitoarea Hedda este o combinație de femeie fatală și copil răsfățat care s-a plictisit de noile jucării și se distrează practicând jocuri periculoase.
„Ce mă interesează pe mine ca regizor este că mă aflu în fața unui autor (Ibsen) care arată cum încearcă o ființă umană, cu emoțiile și sentimentele ei, să supraviețuiască, păstrându-și sufletul intact, într-o lume total raționalizată și materialistă, în care domnește exclusiv puterea banului” Thomas Ostermeier
Bazat pe producția originală a spectacolului „Hedda Gabler” de la
Parteneri ai spectacolului:
Foto: Florin Ghioca
Cumpără bilete
*Prin accesarea butonului „Cumpără bilete” sunteți redirecționați pe website-ul www.bilet.ro care va facilita achiziționarea biletelor dumneavoastră.
La costul biletului indicat de către TNB se adaugă o taxă suplimentară de 4,90% / bilet, care reprezintă costurile procesării și emiterii biletelor de către platforma www.bilet.ro. Notificarea taxei suplimentare se afișează de îndată ce accesați, pentru a cumpăra bilete online, site-ul www.bilet.ro, care emite, la cerere, factură fiscală pentru aceasta.
Sala "Ion Caramitru" | 19:00 | Cumpără bilete |
Sala "Ion Caramitru" | 19:00 | Cumpără bilete |
Jørgen Tesman, profesor de istoria culturii: | Richard Bovnoczki | Doamna Hedda Tesman, soția lui: | Raluca Aprodu |
Domnișoara Juliane Tesman, mătușa lui: | Ana Ciontea | Doamna Elvstedt: | Crina Semciuc |
Judecătorul Brack: | Marius Manole | Eilert Løvborg: | Alexandru Potocean |
„Hedda Gabler” din 2024 vorbește în continuare despre o societate cu relații umane distorsionate, în care idealurile și gesturile de grandoare sunt înghițite de superficialitate, ipocrizie și aspirații derizorii, bazate pe rațiuni financiare. Nu există nevoia imperioasă de supraviețuire, deși sunt multe mize depuse pe masă, ci o nevoie de înfrângere a orgoliilor și ego-urilor prin acte criminale, de la viol, la instigare la crimă și sinucidere. În mod macabru, dar nu șocant, acești oameni vor ajunge întotdeauna în punctul în care strategiile lor vor eșua într-un „ridicol și banal”.
Teodora Andreoiu, Happ.ro - Meschinăria compromisului într-o lume a idealurilor deșarte – „Hedda Gabler”
"Propunerea regizorală pe care Thomas Ostermeier o făcea pentru prima dată în 2005, la Schaubhüne, se concretizează pe scena Teatrului Naţional într-o montare elegantă, precisă, clară în intenţii, solidă în interpretare, cu o estetică minimalistă foarte eficientă vizual, moderată emoţional şi fără artificii tehnice inutile. Pare o cale de mijloc aleasă anume pentru a pune într-o perspectivă contemporană un text curajos acum 200 de ani.
Astăzi extravaganţa Heddei şi gesturile sale controversate nu mai pot scandaliza o societate cu mult, mult mai clementă şi mai puţin încorsetată la propriu şi la figurat în uzanţe sociale, reguli de conduită şi structuri formale. Statutul soţiei rebele din perioada contemporană epocii victoriene nu mai are nimic de-a face cu feminismul secolului 21. Relevanţa montării constă în opţiunea speculării plauzibile a relaţiilor şi motivaţiilor personajelor."
Alina Epîngeac, Blog - „Hedda Gabler” suntem noi
''Marele merit al spectacolului Hedda Gabler, în regia lui Thomas Ostermeier, este că mi-a readus aminte de Henrik Ibsen. Așa cum s-a raportat regizorul la text, Hedda te pune pe gânduri, te forțează să te așezi într-o poziție de forță cu fiecare personaj în parte, cu care nu vrei să te identifici, dar cu care sfârșești să coabitezi. Intri în mintea fiecăruia în parte, rezonezi cu slăbiciunile unuia sau altuia dintre cei care fac parada sufletelor-deloc-resemnate. Hedda distruge ce nu poate avea, domină prin această forță a distrugerii, ceea ce justifică întrutotul sinuciderea și toate celelalte acte antisociale. Sfârșești prin a o înțelege, trecând printr-o judecată cruntă a fiecărei acțiuni a ei, astfel încât la final lipsa de vlagă se justifică în totalitate."
Nona Rapotan, Bookhub - Lecția Heddei Gabler – nu distruge ce nu poți avea
"Un remake al unei producții pe care celebrul regizor Thomas Ostermeier a semnat-o pentru prima dată la Schaubhüne Berlin în 2005, „Hedda Gabler” își dezvăluie la București farmecul și rafinamentul unui alt tip de teatru, cu care spectatorul nostru nu e tocmai obișnuit, un teatru psihologic, rațional, foarte bine temperat, într-o ramă vizuală puternică și pertinentă, ce-și va pune categoric amprenta pe mentalul nostru ca reprezentativ pentru teatrul, deloc comod, propus de Ibsen.
Un spectacol al răbdării și al tăinuirii, o odă tristă adusă revoltei interioare și plictiselii ca tăceri imporante ale sufletului, prins fără soluții în compromisuri care mai de care undeva prin complicatul mecanism socio-emoțional dominat de mercantil în care trebuie să ne găsim fiecare locul, să demonstrăm, să reușim. Călcându-ne de cele mai multe ori în picioare inima, aspirațiile și iubirile, numai și numai pentru a intra în rândul lumii, tot mai nesătulă cu fiecare compromis pe care apucăm să-l facem. Împingându-ne de multe ori să trăim la limita moralului, într-o exprimare a sinelui nevrotico-egotică, mergând până la a ucide tot ceea ce iubim, doar ca să ne protejăm. Fie și măcar mental."
Luciana Antofi, Blog - Post-it cu sânge și crini împușcați pe zidul în cruce al lui Ostermeier la Național: David Bowie între oglinzile Heddei Gabler
"Pentru mine, spectacolul montat de regizorul german Thomas Ostermeier la Teatrul Naţional din Bucureşti după o adaptare a piesei lui Ibsen este o sumă de stări explorate intens, subtil, decupate clare şi interpretate impecabil de toţi actorii aleşi în distribuţie. În primul rînd, sensul în care merge adaptarea, susţinută de traducerea Ozanei Oancea într-o limbă vie, colorată, directă uşurează textul de o anumită încărcătură, de un zaţ ce astăzi mi s-ar fi părut greoi, ineficient. Anumite scene sînt scoase, altele scurtate. Prospeţimea spectacolului, ritmul lui vin în mod direct şi din limba într-un fel colocvială, de astăzi. Nimic nu mai sună tezist, dincolo de anumite cuvinte şi accente există drama, continuu, ca o presiune permanentă care dublează ceea ce se vede, ceea ce se joacă, ceea ce se rosteşte, ceea ce se aude. O tensiune a situaţiilor, a relaţiilor, augmentată de spaţiu ca imagine cheie, a proiecţiilor care o prezintă alb-negru pe Hedda cea întunecată, adîncită în gînduri şi în însingurare, un comentariu vizual fără cuvinte, o radiografie."
Marina Constantinescu, România literară - Hedda. Hedda Gabler (II)