Știri

Duminică 7 decembrie 2014, de la ora 11.oo, la Sala Media a TNB, copiii vor avea parte de o nouă sărbătoare în lumea poveştilor. Iarna este un anotimp magic. La vremea aceasta, mai mult decât o premieră în fiecare duminică, spectacolul duminical devine un reînnoit prilej de sărbătoare la Teatrul Naţional pentru Copii. Trei spectacole ne mai despart de sfânta sărbătoare a Crăciunului. Trei spectacole le mai dau întâlnire celor mici în acest an, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Povestea Darului Sfântului Nicolae va fi recompusă ca un joc de puzzle, duminică dimineaţă, cu ajutorul micuților spectatori, sub îndrumarea Magicianului Poveştilor, îndrăgitul actor Marian Râlea. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sf. Nicolae, cel aşteptat cu emoţie de copii din toată lumea, mai cu seamă de cei ascultători şi cuminţi, lasă daruri în cizmuliţele pregătite cu grijă din ajun. Nuieluşa, destinată celor nărăvaşi, va fi şi ea prezentă. La Teatrul Naţional pentru Copii, Moş Nicolae, protagonistul sărbătorii, nu va fi singur. Vor veni în întâmpinarea poveştilor şi: Muc cel Mic, Motanul Încălţat, Cenuşăreasa, Maestrul Pantofar, ba chiar şi Ciubotele din piele de bivol... Cei mici vor fi invitaţi să vadă căsuţa în care au trăit cele trei fetiţe atunci când s-a întâmplat minunea Sfântului Nicolae. Multe alte surprize îi aşteaptă pe copii, la teatru, într-o nouă duminică de poveste!

Teatrul Naţional "I.L. Caragiale” din Bucuresti anunţă premiera absolută a piesei Dumnezeu se îmbracă de la second-hand de Iulian Margu, adusă în scenă, la sala Studio, de regizorul Ion Caramitru. Piesă românească în două acte, satiră învăluită în ritmurile valsului, "Dumnezeu se îmbracă de la second-hand” este o surprinzătoare poveste a unei familii traversând deceniile, și a unui pian de marcă, pe turnanta istoriei. Ion Caramitru, directorul Teatrul Naţional mărturiseşte că se afla în căutarea unui text provocator cum este acesta. "Eu am fost mâna a doua care a atins textul, la second-hand cum s-ar zice, prima dată aflându-se în mâinile lui Horațiu Mălăele, care ar fi montat-o probabil la Râmnicu Vâlcea. Cred că Dumnezeu a vrut să ajungă la mine. O piesă cu o structură de text în puzzle, cel puțin așa am văzut-o eu. Povestea de bază este desfăcută în mai multe compartimente, reprodusă în mai multe epoci, refăcută abia în final pentru înțelegerea deplină a poveștii. Ca stil, are și un soi de umor frust și unul de derivat, are foarte multe trimiteri într-o simbolistică care sparge tiparele timpului și spaţiului". "Piesa este o scurtă istorie a României moderne povestită cu ajutorul unui pian fermecat - spune autorul Iulian Margu. Premiera aceasta este o mare mândrie a mea. Suprema consacrare a unui dramaturg, cum spunea Tudor Popescu, este să fie jucat de Teatrul Naţional, alături de clasicii universali". Preferând să-i privească pe ceilalţi şi nu să fie el în centrul atenţiei, puţină lume ştie că dramaturgul Iulian Margu este născut pe plaiuri vâlcene, la 15 ianuarie 1958. Scrie teatru şi regizează încă din anii '80. În timpul liceului a înfiinţat o trupă de teatru de tineret. Şi-a construit cariera între două pasiuni, balansând cu simţ artistic între teatru şi film. Din 1991 lucrează la televiziunea Etalon, un alt proiect al său de succes, cu filme văzute în toată lumea. Între primele piese, scrise la încurajarea dramaturgului Tudor Popescu, se numără „Avantajul liftului asupra scărilor”, „Caria dintelui de aur”, „Cântec de leagăn pe muzică rock”, „Lovitura de pedeapsă”. De dată mai recentă sunt: „Statuia căreia îi miroseau picioarele” („Un poet şi 1/2”) pusă în scenă la teatrul „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea, „Dumnezeu se îmbracă de la second hand” (2012), „Despre Satana numai de bine”, „Harta turistică a iadului”, „Un oaspete neaşteptat” şi „Ghidul sinucigașului”, cea mai recentă realizare – care a văzut luminile rampei în acest an, la Teatrul Ariel din Râmnicu-Vâlcea, în regia autorului. Majoritatea sunt comedii satirice, autorul fiind permanent atent cu rolul teatrului ca oglindă a societăţii, o oglindă care nu doar reflectă, dar te şi obligă să interacţionezi. În distribuţia spectacolului: Dorin Andone, Lari Giorgescu, Carmen Ungureanu, Teodora Mareş, Eduard Adam, Armand Calotă, Fulvia Folosea, Ioan Andrei Ionescu şi copiii Emma și Theodora Calotă. Cu participarea extraordinară a Florinei Cercel. La reuşita montării contribuie şi light-designul semnat de Chris Jaeger, precum şi scenografia Mariei Miu, valorificând posibilităţile excepţionalei scene de teatru de la Sala Studio. Avanpremiera spectacolului: 6 şi 7 decembrie 2014, ora 19.30. Premiera oficială va avea loc în zilele de vineri 12 şi sâmbătă 13 decembrie, de la ora 19.30.

5 proiecte 9G, 4 spectacole în repertoriul TNB, 2 titluri noi care sunt aproape gata să iasă la public. Aşa arată 9G la TNB în cifre. În spectacole (deocamdată) se pot număra producţiile: DISTOPIE.shakespeare.REMIX (un spectacol conceput de Catinca Drăgănescu), ActOrchestra (teatru muzical care nu e musical) şi Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen (amândouă în regia lui Horia Suru), plus noua premieră care va avea loc sâmbătă, 29 noiembrie, ora 20:00, la Sala Mică a Teatrului Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti, Piesă pentru frate şi soră după Tennessee Williams. Montarea lui Iris Spiridon este o premieră în România, piesa celebrului dramaturg american fiind tradusă şi jucată pentru prima dată pe scenele noastre. O poveste autobiografică, unde viaţa se întrepătrunde cu arta, iar spectatorul este invitat la un exerciţiu de imaginaţie. Tennessee Williams, autorul lumilor fragile şi a menajeriilor de sticlă, ni se destăinuie, ne mărturiseşte, ne şopteşte povestea lui şi a surorii lui. “Voi nu o cunoaşteti pe Rose şi nu o veţi putea cunoaşte decât prin intermediul operei mele. De aceea o voi aşeza pentru voi în raftul de cărți, sau pe scena teatrului”. Iris Spiridon o scoate din raft şi o aduce pe scenă, într-o realitate de hârtie care imită viaţa până la identificarea cu iluzia ideală a unei cărţi. O carte (concepută şi realizată de scenografa Cristina Milea) care are toate şansele de a intra într-o altă carte, cea a recordurilor, dacă nu ca dimensiuni (cum ne arată datele existente pe internet), în mod sigur pentru frumuseţea şi poezia imaginii. Între filele ei, Istvan Teglaş şi Ioana Mărcoiu prind viaţă în Piesă pentru frate şi soră. “Dintre temele piesei regăsim claustrofobia, izolarea şi bolile mentale. Doi actori, Clare şi Felice, la fel ca şi personjele pe care le joacă, nu reuşesc, oricât se străduiesc să se elucideze pe ei înşişi şi să evadeze din starea lor mentală deteriorată. Spectatorii se confruntă la rândul lor, în timp ce privesc Piesa celor 2 personaje cu adevărurile întunecate a ceea ce înseamnă să fie oameni. O iluzie fără o iluzie, o piesă fără scenariu, o frântură de adevăr fără discernământ” – Iris Spiridon

Cu un nou spectacol-eveniment îi aşteaptă Magicianul Poveştilor pe copii, sâmbătă, 29 noiembrie 2014, de la ora 11.00, în Sala Media, la TNB : Povestea Sfântului Andrei. Şi această poveste, bazată pe credinţa creştină şi pe o serie de tradiţii din străbuni, îşi găseşte corespondentul peste mări şi ţări. Dacă Sfântul Valentin este pentru noi Dragobetele, sărbătoarea de Haloween, a tuturor sfinţilor, se regăseşte pe aceste meleaguri, din cele mai vechi timpuri, în cea a Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie. Sâmbătă dimineaţă, copiii vor afla povestea apostolului Andrei, primul chemat dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, care a sfârşit martirizat, răstignit pe o cruce în formă de X, numită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”. Despre Sfântul Andrei se povesteşte că, în timpul vieţii a propovăduit creştinismul în Tracia şi Sciţia, ajungând pe teritoriul Dobrogei, apoi până la Nipru, unde ar fi ridicat o cruce indicând locul întemeierii viitorului mare centru al ortodoxiei. Sfântul Andrei este considerat şi „Protectorul României”. Această sărbătoare poate fi un prilej pentru păstrarea tradiţiei moştenite. În jurul datei celebrării apostolului Andrei, de-a lungul timpului s-au format mituri şi credinţe populare cu subiect precreştin. Un spectacol eveniment pentru cei mici reprezintă o modalitate, nu în ultimul rând educaţională, prin care copiii, dar şi adulţii, pot lua cunoştinţă de tradiţiile legate de mitologia românească. Sărbătoarea Sfântului Andrei este privită ca una dintre sărbătorile lumii ce ţin de momentele de cumpănă ale anului. Toamna lasă loc iernii. Iarna este anotimpul lupilor, iar Sfântul Andrei este patronul lor. Potrivit credinţei populare, hotarele lumii devin penetrabile în aceste perioade. Ideea de a crea o lume fascinantă, în care copilul ia cunoştinţă cu spaimele întunericului, dar se poate apăra de ele cu ajutorul usturoiului (o plantă magică, binefăcătoare), se materializează printr-o nouă premieră teatrală realizată cu ajutorul copiilor, la TNB. În satul tradiţional, ritualul ungerii cu usturoi a uşilor şi geamurilor în seara de 30 noiembrie este bine-cunoscut. Deşi poveştile despre strigoi şi efectul usturoiului au fost aduse, prin mass-media, în prim-planul mediului urban, în lumea scenei, şi cu antrenarea copiilor, chemaţi să-şi înfrângă teama, s-au putut vedea, în premieră absolută, la Teatrul Naţional pentru Copii. Şi în acest an, micuţii spectatori vor putea participa la descoperirea tradiţiilor de Sfântul Andrei. Tonul spectcolului va fi dat de lupta dintre bine şi rău. Se anunţă o poveste antrenantă, în care surprizele vor exista pe tot parcursul desfăşurării spectacolului, iar întâlnirile cu lupii, cu strigoii şi strigoaicele, dar şi cu demoni, iele zburlite şi rusalii pocite nu vor putea fi evitate. Trecând prin întâmplări aproape neverosimile, în cele din urmă, apăraţi de forţele cele bune, dar şi de efectul miraculos al usturoiului, copiii vor învinge puterile malefice, omniprezente de altfel! Vă invităm la o sărbătoare de neuitat, sâmbătă dimineaţă, la Teatrul Naţional pentru Copii, alături de actorul Marian Râlea (Magicianul Poveştilor) şi de echipa lui!

Luni, 1 decembrie, Casa de bilete a Teatrului Național I.L. Caragiale din București va fi închisă!

Din cauza îmbolnăvirii unui actor, spectacolul "Molto, gran' impressione" programat pentru sâmbătă, 29 noiembrie, ora 20:00, va fi înlocuit cu spectacolul "Idolul şi Ion Anapoda". Biletele rămân valabile sau puteţi recupera contravaloarea lor de la Agenția de bilete. Vă mulțumim pentru înțelegere!

Duminică 23 noiembrie 2014, de la ora 11.00, copiii sunt aşteptaţi de Magicianul Poveştilor în Sala Media la o nouă premieră, pe care o vor construi împreună, sub privirile părinţilor şi ale bunicilor. Povestea lui I.L. Caragiale – Făt Frumos cu moț în frunte le va da posibilitatea micuţilor să afle ce s-a întâmplat cândva, demult, în două împărăţii învecinate, în care odraslele regale erau născute parcă anume pentru a se completa. Făt Frumos cu Moţ în Frunte, slut şi caraghios la înfăţişare, dar deştept, îndrăzneţ şi înţelept o va alege pe prea-frumoasa prinţesă - neroadă, obraznică şi refractară la deprinderea bunelor maniere. Întâlnirea ei cu Făt Frumos cu moț în frunte va provoca o adevărată minune! Vă invităm s-o aflaţi. Copiii care nu vor intra într-unul din aceste roluri principale din povestea marelui scriitor, plină de haz şi de învăţăminte, se vor întrece pentru Regele şi Regina poveştilor de toamnă, care se încheie cu acest spectacol. În continuare, copiii se vor întâlni cu poveştile de iarnă, unele din cele mai apreciate subiecte din stagiunea Teatrului Naţional pentru Copii, anunţând Sfânta Sărbătoare a Crăciunului. Următorul spectacol va avea loc, în mod excepţional, într-o zi de sâmbătă – 29 noiembrie, tot de la ora 11.00, şi tot la Sala Media. Vă aşteptăm cu drag la teatru!

Spectacolul ActOrchestra programat pentru data de 29 noiembrie a fost suspendat. Contravaloarea biletelor poate fi recuperata de la Casa de bilete a TNB.  Multumim pentru intelegere!

Directorul General al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, Ion Caramitru, a tăiat luni, 10 noiembrie 2014, împreună cu premierul Victor Ponta (totodată ministru interimar al Culturii), panglica de inaugurare a clădirii TNB, la eveniment fiind prezenţi, printre alții, fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu şi fostul ministru de Finanţe Sebastian Vlădescu, în mandatul cărora a fost contractat împrumutul pentru renovarea instituţiei, precum şi fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor. Evenimentul - organizat sub auspiciile Cabinetului Primului Ministru și al Ministerului Culturii - a fost intens mediatizat de întreaga presă scrisă și audiovizuală, care a transmis reportaje detaliate de la fața locului. Reamintim că Teatrul Național I.L. Caragiale din București a fost supus unor ample lucrări de reabilitare şi restaurare (demarate în 2011), lucrări care se apropie de finalizare: recepția lucrărilor este preconizată pentru data de 30 noiembrie 2014, dată după care constructorul mai are la dispoziţie trei luni pentru ultimele finisaje. Scena Sălii Mari va deveni funcțională după ce toate mecanismele tehnice vor fi supuse, la rândul lor, unor probe riguroase. Reproducem integral declarația lui Ion Caramitru din ziua de 10 noiembrie 2014: [...Clădirea este...] făcută pe vremea lui Gheorghiu-Dej, inaugurată în 1973. Pe locaţia ȋn care ne aflăm, ȋnainte de a se construi teatrul, se afla Circul Krately, pentru cine nu ştie. Construcţia a ȋnceput solidar cu parcajul subteran şi cu Intercontinentalul. Toate utilităţile erau ȋn comun, lucru care ne-a ȋncurcat pentru reconstrucţie, dar care s-a rezolvat. După care, după cum probabil ştiţi, a fost un cutremur ȋn 1977, la care clădirea, ȋn formula pe care o vedeţi, a rezistat impecabil, iar ȋn 1978 un mare incendiu a distrus Sala Mare. Odată cu reconstrucţia Sălii Mari, clădirea a fost modificată din dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu. Sala Mare a fost lărgită - Ceauşescu a dorit să aibă 1500 de locuri, nu s-au reuşit decât aproape 1200, iar ȋn compensaţie s-a construit o sală dedesubt, de 300 de locuri, Sala Amfiteatru, care a dispărut, lipsită de utilităţile specifice ale unei scene. Ȋn plus, a fost făcută acea lojă prezidenţială de tristă amintire și sala a trebuit lărgită şi ȋnălţată. În acest scop s-au scos din laterale sistemele de rezistenţă antiseismică, mai precis patru diafragme de 80 de centimetri lăţime, care s-au ȋnlocuit cu stâlpişori, astfel că sala a pierdut şi acustica, şi inteligibilitatea, și, de fapt, şi vizibilitatea. (Ceea ce a veți vedea în prezent reprezintă revenirea sută la sută la formula iniţială a Sălii Mari). În plus s-a adăugat şi faţada, (cea pe care n-o mai vedeţi în prezent, a fost demolată prima), cu o greutate de 1400 de tone, sprijinindu-se ȋn proporţie de aproape 70% pe parcajul subteran de la Intercontinental, deci pe gol. Investiţia ȋn acest obiectiv a plecat, așadar, în primul rând de la necesitatea consolidării antiseismice. Cele două expertize importante care s-au făcut, una ȋnainte de a veni eu şi una după 2005, o contraexpertiză, au arătat clar că, la un cutremur de 6.5 grade, ȋntregul edificiu s-ar fi prăbuşit şi s-ar fi ȋngropat ȋn parcaj. La ora aceasta, sunteţi ȋn maximă siguranţă, reconstrucţia ducând la o rezistenţă pentru un cutremur de 8 grade Richter, ceea ce nu s-a ȋntâmplat niciodată şi sperăm că nici nu se va ȋntâmpla. Pentru mine, ȋn afară de această reconstrucţie, este semnificativ faptul că prima demolare a unui edificiu comunist s-a produs aici. Faţada de tip coreean pe care Ceauşescu a adus-o, a ordonat-o, a dispărut, iar frumuseţea acestei clădiri a revenit la forma pe care o vedeţi, datorită domnului architect Prof. Dr. Arh. Romeo Belea, care este artizanul şi posesorul dreptului de autor pentru această lucrare. Totul s-a reconstruit, interiorul a căpătat alte funcţiuni, sunt 4 săli noi. Teatrul va avea ȋn total 7 săli, dintre care una pe acoperiş, pentru vară şi una care, de câteva luni ȋncoace, este la dispoziţia exclusivă a experimentului tânăr ȋn teatrul românesc. Mai precis, Sala Mică este la dispoziţia tinerilor care n-au angajamente ȋn teatru şi care prezintă proiecte – am avut deja patru premiere în cadrul programului intitulat 9G:Teatrul Național pentru Noua Generație de artiști. Mulțumesc celor care au contribuit cu voinţa lor politică şi cu fondurile necesare. Aceste importante restaurări şi recuperări de instituţii publice găzduite de monumente istorice, sau de importanţă naţională, cum este Biblioteca Naţională sau Teatrul Naţional, s-au produs la iniţiativa guvernului Tăriceanu şi la ideea ministrului de Finanţe de atunci, Sebastian Vlădescu, care au produs un ȋmprumut, ȋn condiţii extrem de favorabile, de un sfert de miliard de euro, cu dedicaţie exclusivă pentru cultură. Pentru cine nu ştie, aceşti bani au fost destinați pentru Biblioteca Naţională, Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul Naţional din Iaşi, Palatul Culturii din Iaşi şi altor obiective culturale. Evident, rigorile unui ȋmprumut de acest tip obligă guvernul să participle, la paritate, cu fonduri din bugetul ţării. Acest proiect a trecut prin cinci guverne succesive, la fiecare guvern s-a găsit ȋnţelegere şi iată-ne ȋn cel mai frumos moment al existenţei Teatrului Naţional, al colegilor mei, al meu şi al admiratorilor teatrului, acela de a putea intra fericiţi ȋn această clădire. Ţin să ȋi mulţumesc domnului prim-ministru Ponta pentru atenţia deosebită pe care a acordat-o acestui şantier. Este a patra vizită pe care o face ȋn şantier, a văzut toate etapele succesive, a fost câştigat la frumuseţea acestei idei şi ne-a ajutat şi ne va ajuta ȋn continuare. Mulţumesc tutoror celor care au contribuit, guvernelor succesive care au participat la aceste lucrări, chiar şi celor din Ministerul de Finanţe, care aveau o rezistenţă de granit la investiţii, până şi ei au fost convinşi şi, iată-ne, ȋn sfârşit, ajunși la acest moment aniversar ! Vă mulţumim şi dumneavoastră că sunteţi alături şi, prin dumneavoastră, publicului, cetăţenilor României, care vor vedea, în curând, ceea ce astăzi aţi văzut şi dumneavoastră.   Foto: Vlad Eftenie

Un nou spectacol al tinerilor din Programul 9G la TNB a intrat în repertoriul teatrului. Asociaţia ProDrama și Teatrul Național “I.L.Caragiale” vă invită miercuri, 5 noiembrie 2014, ora 20:00, la Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru, la Sala Mică a Naționalului. Ziua în care nu se cumpără nimic este un spectacol proaspăt, care ia pulsul generaţiei tinere, într-un mod curajos şi asumat. Încărcat de mesaje esenţiale desprinse din scena socială, politică și economică actuală, Ziua în care nu se cumpără nimic vorbește despre schimbarea care începe de la individ, făcând apel la umor (fără a aluneca în sarcasm), la activism (fără a împinge spre extremism) și la soluții artistice contemporane, efervescente, de sunet, decor și design. Petra (Ilinca Hărnuț) și Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruș) și Irina (Olivia Alexandra Niță) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) și Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătăți condițiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba viețile.   Kim Atle Hansen este dramaturg, actor și activist norvegian, autor al mai multor piese de teatru tratând probleme ale societăţii actuale. Este angajat al Norske Theater, Oslo, Ziua în care nu se cumpără nimic fiind piesa lui cea mai cunoscută, montată până acum în Anglia, Brazilia, Italia, America și Rusia. „Acest text este gândit mai degrabă pentru o convenție performativă decât pentru un tip de joc motivat emoțional”. "S-a ieşit mult în stradă în ultimii ani. Criza economică şi măsurile de austeritate, Roşia Montană şi Raed Arafat au scos în stradă zeci de mii de români, tineri, vârstnici, hipsteri şi corporatişti, oameni de stânga şi de dreapta. Este esenţial să se înteleagă cât de important este într-o societate democratică dreptul la libera exprimare şi dreptul la protest. Nu pot sublinia îndeajuns acest aspect. Este la fel de important însă, cred eu, îndemnul la informare şi la tolerantă. Pentru că deraieri psihotice de tipul atacurilor armate din şcoli, malluri şi alte spaţii publice civile se datorează poate şi lipsei de educaţie şi încrâncenării unilaterale. Mă bucur mult că, după primele 5 reprezentaţii de la Teatrul Naţional reacţiile au fost pozitive şi că mesajul spectacolului ajunge la public." Horia Suru, regizor Un spectacol despre tineri, despre implicarea politică şi socială, despre naivitate şi principii. Ce fel de consecinţe ar putea avea o astfel de implicare şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm?