“Originalitatea scenariului și a ideilor ce construiesc interiorul fiecărui personaj sunt scheletul unui spectacol solid, reconstruind lumea lui Cehov cu inteligență, dar și cu bunătate/empatie față de personaje și de rănile lor care sunt în multe feluri și ale noastre. O maturizare a creatorului se simte în acest tratament care nu mai are decât vagi ecouri din cruzimea cu care erau tratate aceleași personaje în versiunea complet diferită dar la fel de iconoclastă pe care o dădea Radu Afrim aceleiași piese în 2003.”

Cristina Modreanu, Revista Scena - Trei surori de azi: solilocvii contemporane inspirate de Cehov  

”Afrim nu pune în scenă marea piesă cehoviană, nici nu o adaptează, ci o continuă. Priveşte textul-princeps ca pe-o scrisoare primită de la mare distanţă (un secol şi ceva), pe care o citeşte şi căreia găseşte de cuviinţă să îi răspundă. O scrisoare deschisă ca răspuns la o scrisoare deschisă. Căci ce altceva e un text publicat?”

Mihai Brezeanu, Liternet - Respirăm bunătatea celor care nu mai sunt - Trei surori  

”Un spectacol în care artele se combină halucinant: dans, poezie, film și muzică, toate acestea angrenate într-un soi de ironie dramatică, menită să resusciteze orice prejudecată despre actul teatral. ”Trei surori” este o piesă care trebuie revăzută, amalgamul de subtilități nu e ușor de digerat în momentele de tensiune pe care scene absolut surprinzătoare le provoacă.”  

Tudor Voicu, Agenția de carte - Cehov, România și corectitudinea politică văzute prin casca lui Bobik K68

“Grație imaginii somptuoase și ingeniozității regizorale, spectatorul poate urmări această „cursă” existențială (cosmică), înțelegând că Trei surori e un spectacol profund reflexiv. În acest univers, totul e comedie: dragostea, speranța, însăși existența, iar Radu Afrim retranscrie dogmele idealismului, dictate de venerabilul Cehov.”

Mădălina Dumitrache, Bel-Esprit – Odiseea melancoliei - „Trei surori”  

“Nu mă mai întreb de ce, cât şi cum îmi plac piesele lui Radu Afrim, preferând să urmăresc doar cum se răspândesc în carnea sufletului, ca un vaccin împotriva nepăsării, nedorinţei şi banalului. (…)Impresionantă de-a dreptul este chimia actorilor - şi ei prinşi de înţelesurile textului - şi felul în care personajele lor iau în stăpânire scena- pentru fiecare existând momente de strălucire în care devin protagonişti, într-o dinamică uneori năucitoare şi cu o fizicalitate epuizantă.”

Michaela Platon, Radio România Cultural - Radu Afrim și Trei surori- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov, călătorie inițiatică în căutarea ikigai-ului personal  

„Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov este un muzeu (ne)permis de contemporan al artei gândurilor despre teatru și lume. Și de aici spectacolul se poate cere analizat în patru, cinci, zece, o sută, o mie de cuvinte sau chiar mai multe, pentru că toată munca autorului cu platitudinile ori avangardele din așteptările culturale ale omului zilelor noastre, bombardat cu o mare varietate de stimuli din care are de ales continuu, nu poate fi decât fascinantă.”

Luciana Antofi, Blog - Gândurile surorilor Afrim în megafoanele Naționalului sau prima sută de ani cu trei surori  

“Radu Afrim nu pune în scenă texte, situaţii, caractere dramatice. Spectacolele sale sunt în zona „meta”, „dincolo de”. Deci, pentru cei care s-ar putea amăgi, acest „Trei surori” nu e „încă un” Cehov. De fapt, cine ar avea nevoie de „încă un Cehov”? (…)Afrim ne propune să experimentăm altceva: să ascultăm tăcerea dintre replici, să pătrundem în fibra gândurilor, să redesenăm circumvoluţiunile cuvintelor dintr-o altă perspectivă. Altfel spus, să suspendăm pentru moment tot ce ştim (sau credem că ştim), toate certitudinile şi să ne aruncăm în noi înşine. Un salt vital într-un abis mântuitor.”

Răzvana Niță, Blog - Elegie pentru “sudoarea sufletului”  

“Ultima duminică din an, m-am trezit târziu. Am rămas peste noapte în pădurea de mesteceni, cu cele trei surori. Cu Mașa, oftând după dragostea pierdută, cu Irina, o căprioară zbătându-se în flăcări, cu Olga, zicându-mi că viața nu s-a sfârșit încă - trebuie să trăim, să muncim. (...)Radu Afrim scrie și rescrie, adaugă piese importante de puzzle la povestea surorilor, își imaginează și le scrie gândurile, le așază într-o lume modernă, într-un oraș de provincie din România, visând la Moscova lor, și mai îndepărtată astfel.”

Veronica Niculescu, Blog – “Trei surori” și noi, în pădurile noastre mici de mesteceni 

„Dar „Trei surori” a lui Afrim nu e o piesă politică, ci doar contemporană. Învăluită de imaginarea neimaginabilului, realizată de scenografa și arhitecta Irina Moscu. Înnobilată de modul în care regizorul știe să inerveze nervii optici ai publicului cu nuditate, cu imagini din „Odiseea spațială” a domnului nostru Stanley Kubrick, cu secvențe de mișcare descompusă și recompusă într-o succesiune de performanțe scenice amuțitoare (excepționali, Flavia Giurgiu și Istvan Teglas). Și protejată de firele subțiri, însă deloc firave, ale pasiunii lui Radu Afrim de a crea un univers sonor – mișcător, insinuant, țipător, eclectic, împrumutând cadența mișcării scenice ca un dirijor care domină orchestra – la fiecare spectacol.”

Horia Ghibuțiu, Blog de ziarist – “Trei surori” din mirobolantul univers al lui Radu Afrim