Meniu

Stagiuni Anterioare

Avalanşa

de Tuncer Cücenoğlu

Avalanşa

de Tuncer Cücenoğlu

Traducere: Nermin Hogea-Susam
Asistent regie:
Ana Maria Gavrilescu, Vlad Stănescu
Regie:
Radu Afrim
Muzica originală:
Valentin Luca
Scenografie:
Iuliana Vâlsan
Asistent scenografie:
Cosmin Florea

Data premierei: 07.12.2010

Data ultimei reprezentații: 23.05.2012

Durata: 1 h 40 min / Pauză: Nu

Asociat cu underground-ul, catalogat drept avangardist şi iconoclast, controversat dar cu mii de fani în toate oraşele, Radu Afrim montează acum pe scena TNB, un debut care i-ar putea surprinde pe mulţi.

Aflat sub ameninţarea unei avalanşe uriaşe, un sat înconjurat de munţi trăieşte nouă luni pe an, îngheţat într-o tăcere de moarte, pe care reguli aspre o impun pentru supravieţuirea comunităţii. Femeile trebuie să-şi programeze naşterile în celelalte trei luni pentru că strigătele facerii şi cele ale nou-născutului riscă să provoace avalanşa. Încremeniţi de secole sub legea fricii menită să-i reducă la tăcere, sătenii vorbesc în şoaptă şi-şi reprimă orice sentiment. Doar unul singur are curajul să rostească Nu! Nu avalanşei, nu tradiţiilor barbare.

Avalanşa este o metaforă amară a căutării libertăţii, un strigăt de speranţă, o ficţiune unde asemănările cu regimurile totalitare nu sunt câtuşi de puţin întâmplătoare.

Ana Ciontea a luat Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar, rolul Mama tânărului

Bătrânul: Constantin Cojocaru                      Bătrâna: Ilinca Tomoroveanu
Gravida: Rodica Ionescu
Raluca Aprodu
                     Tânărul: Marius Manole
Tatăl tânărului: Vitalie Bichir                      Mama tânărului: Ana Ciontea
Moaşa: Raluca Petra                      Preşedintele Comitetului: Mircea Rusu
Membră a Comitetului: Aristiţa Diamandi
Andreea Pora
                     Gravide: Kiara Anca Firan
Aneea Opriş
Petra Raţiu
Mihaela Velicu

"Radu Afrim a ales nu doar un autor reprezentativ - Tuncer Cücenoğlu - jucat azi în mai toată Europa, dar şi a găsit zona de impact a acestuia cu lumea românească. Privind Avalanşa ca pe o parabolă a fricii, cu consecinţe răvăşitoare pentru mentalitatea şi comportamentul unui popor, s-ar putea spune într-adevăr că tema nu ne e străină şi că acest instrument de manipulare a strivit nu o dată şi pe aceste meleaguri impulsul de reacţie al cetăţeanului, al societăţii civile despre care tot vorbim astăzi.  (...) Nu cred că Afrim a făcut până acum un spectacol cu un mesaj politic mai puternic. Şi, de asemenea, cred că e pentru prima oară când violenţa acestui mesaj se mulează pe un stil poetic cu elemente absurde, într-un contrast halucinant. (...) Avalanşa e, dincolo de noutate, o mostră de teatru de artă, un spectacol care stă bine pe afişul Teatrului Naţional, unde valoarea e la ea acasă, indiferent din ce direcţie a istoriei teatrului vine. Criteriu care guvernează şi alte mari scene ale lumii, de la Comedia Franceză la Teatrul Naţional Regal din Londra, cu viziuni enciclopedice asemănătoare".

Doina Papp, Revista 22, Strategii repertoriale la TNB

„Oamenii trăiesc, iubesc, se înmulţesc şi mor în teroare. Și asta este bine pentru făcătorii de lege. (...) Casele au devenit puşcării antifonate şi nimeni nu îndrăzneşte să se opună pentru că nesupunerea înseamnă moarte. (...)În acestă lume în care nimic nu pare să se întâmple sunt ţinute sub capac, ca într-o oală sub presiune, drame îngrozitoare care sunt mereu la un pas să răbufnescă. (...)  Folosirea satului ca spaţiu ancestral în care legea teribilă a pământului stăpâneşte implacabil destinele omenilor aminteşte cumva de filmele lui Lars von Trier, „Dogville" şi „Breaking the Waves", iar spectacolul lui Afrim creează aceeaşi atmosferă apăsătoare, de claustrare şi de lipsă definitivă de orizont ca în peliculele amintite. "

Gabi Lupu, ArtAct Magazine: Avalanşa sau insinuantele jocuri ale dictaturii  

„La noi, povestea capătă dimensiuni simbolice şi vorbeşte mai mult decât orice despre FRICĂ. Frica de a fi altfel, fiindcă ştii că vei fi pedepsit pentru asta. Frica de a nu-ţi dezamăgi părinţii, chiar dacă ştii că pretenţiile pe care le au de la tine sunt absurde. Frica de a-ţi fi invadată intimitatea, de a fi obligat să-ţi expui cele mai intime trăiri. Frica de a te opune injustiţiei şi de a vorbi despre actele de injustiţie comise şi la care ai fost martor. Frica de a nu rămâne singur în faţa unui sistem incorect/absurd pe care ceilalţi nu sunt în stare să-l conteste, să încerce să-l schimbe, preferând să-i suporte consecinţele. Frica de schimbare, până la urmă. (...) În piesă e vorba despre o familie în care laşitatea s-a întins ca o plagă. Această familie este simbolul oricărei societăţi care alege calea fricii. E uşor să recunoaştem în ea şi societatea românească, capabilă să "acopere" răul trecutului recent şi să convieţuiască liniştită cu călăii. O societate în care încercările de căutare a drumului drept sunt văzute ca o rătăcire inutilă, şi în care strigătele de avertizare asupra ilegalităţilor sunt înăbuşite de indiferenţa generală.

(...) Regizorul Radu Afrim şi scenografa Iuliana Vâlsan accentuează caracterul simbolic al piesei prin strategii scenice inspirate: decorul e o cameră cu tavanul foarte jos, pereţii ca nişte acvarii de sticlă, podeaua şi mobilele acoperite cu un material pufos, un fel de blană albă, care atenuează orice zgomot. Vă amintiţi sentimentul încercat când toate faptele sau vorbele curajoase cad "în vată" şi nu au nici un efect, fiindcă celorlalţi le este frică să admită că le-au văzut/auzit şi să le comenteze, dându-le amploare şi drept de existenţă?  "  

Cristina Modreanu, ArtAct Magazine: Zăpada ca un alibi

„Spectacolul regizat de Radu Afrim are originalitate şi este convingător, emoţionant, provocator pentru spectator în a percepe pericolul ce poate fi generat de frica cultivată de către cei ce o manipulează pentru a le servi interesele de forţă totalitară. (...) Regizorul se dovedeşte a fi acum, o personalitate a regiei noastre, şi-a construit un stil prin fantezia sa debordantă, folosind deocamdată doar posibilităţile dramaturgiei contemporane. „Avalanşa" rămâne un spectacol al regiei şi scenografiei, cu virtuţi plastice care îi dau un veşmânt vizual spectaculos, servit cu credinţă de actorii care se plasează însă, în planul doi al captării importanţei lor de către spectatori şi nu compun o echipă omogenă ca stil de interpretare".

Ileana Lucaciu, Spectator: Între râs şi plâns în faţa ... fricii 

„Teatrul Naţional din Bucureşti se dezgheaţă cu „Avalanşa", un spectacol despre cea mai rece frică. Radu Afrim a debutat la Naţionalul bucureştean într-o sală care n-a mai văzut „de secole" o scenografie atât de fantezistă şi un spectacol tehnic atât de bun. Dar montarea lui Afrim de la minuscula sală Atelier nu este lovitura de tun pe care am fi aşteptat-o cu toţii. Revoluţia lui se desfăşoară în linişte. Regizorul practică un ludic rezervat şi pare puţin stânjenit că montează într-o sală a Teatrului Naţional. "

Dan Boicea, Adevărul literar şi artistic: Durere mută

„Radu Afrim a dat frâu imaginaţiei sale pe marginea ideilor textului şi împreună cu Iuliana Vîlsan, o scenografă profundă, ambiţioasă, care îşi respectă munca şi principiile, ca şi Afrim, au creat un frumos tablou în care îşi duc viaţa oameni uniţi de o frică perpetuă, obsedantă şi care îţi dă chiar de la început o stare de nelinişte adâncă. (...) Actorii aleşi de Radu Afrim vin să spună această poveste cu o convingere ce ţi se lipeşte de creier. Şi sufletul ţi-l pot încrâncena. Sub bagheta lui regizorală te încântă Marius Manole şi Rodica Ionescu, Constantin Cojocaru şi Ana Ciontea, Vitalie Bichir şi Ilinca Tomoroveanu, Mircea Rusu şi Raluca Petra. Desigur, fiecare în raport cu personajul încredinţat, fiecare ţinând cont de condiţiile în care se permite imaginaţia, de relaţiile cu cei de alături şi cu obiectele înconjurătoare."

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional: Frica obsedantă, ca o avalanşă amânată

„Spectacolul cu care Radu Afrim debutează pe scena Naţionalului bucureştean are o plastică foarte bogată, o atmosferă tensionată, un catharsis special. Din capul locului trebuie să admit că Radu Afrim dă bine şi la Naţional. E la fel de viu, de incitant şi de personal. Fiecare actor din distribuţie reuşeşte o mică bijuterie. (...)

Principala temă pentru regizorul Afrim a fost construirea sindromului fricii, un univers terorizant în care şoapta poate avea tăişul unui cuţit dar şi accente de erotism inhibat, de romantism refuzat. Alături de un scenograf cu o sensibilitate şi inteligenţă acute, asemenea Iulianei Vîlsan, Afrim a dat o dimensiune artistică Purgatoriului. Mileuri, zeci de metri de mileuri ce înlănţuie scaune şi ferestre, mileuri tricotate în lungile ore de teamă hibernală. Teama - un drum fără sfârşit pitit în florile de gheaţă înodate în mileuri. "

Răzvana Niţă, Port.ro: Înainte de tăcere 

„Actorii spun povestea cu naturaleţe, jocul este însă neomogen, Afrim lăsând interpretarea în plan secund în favoarea vizualului. Am remarcat din nou expresivitatea şi mobilitatea lui Marius Manole - tânărul disperat de situaţia soţiei gravide -, dar şi stranietatea şi, în acelaşi timp, forţa personajului Anei Ciontea - în rolul mamei tânărului. Excelentă interpretarea lui Constantin Cojocaru, bătrânul aflat deja într-o lume a lui, a rătăcirilor şi amintirilor.

Un spectacol original pe al cărui subtext, legat de pericolul manipulării, Afrim plusează argumentând vizual şi se pare că reuşeşte. "

Andra Dumitrescu, Săptămâna financiară: Teama de alb 

"Montarea lui Radu Afrim păstrează tonul de parabolă al piesei. Nu lipsesc momentele, să le spunem „metaforice", dar, din fericire, mesajul nu este înecat într-o inutilă poezie lăcrimoasă. Avalanşa vorbeşte clar şi răspicat despre frică. Se zice că tonul face muzica, şi asta e valabil şi pentru acest spectacol, care se sprijină ferm şi bine gîndit pe poveste, scenografie şi personaje. (...) 

Moartea albă şi pufoasă s-a aşezat peste ei, şi nu e zăpada. E frica. Frica le-a decorat casele, îi face să le fie teamă de ceea ce ar trebui, în mod normal, să aştepte cu bucurie sau le facă plăcere. Frica îi face să se pîndească reciproc, să se urască. Frica le-a schimbat felul în care iubesc, felul în care îşi tratează rudele, prietenii... Sună cunoscut?"

Ionela Liţă, Observator Cultural, Moartea albă şi pufoasă 

Browser-ul dumneavoastra nu este de actualitate

Va rugam sa faceti update la unul dintre browserele de mai jos pentru a vizualiza site-ul TNB

Va multumi pentru intelegere! Google ChromeVersiunea 7+ FirefoxVersiunea 4+ Internet ExplorerVersiunea 8+ OperaVersiunea 4+ SafariVersiunea 5+