Conferințele TNB

Duminică  25 aprilie  2010, de la ora 11:oo, la Sala Atelier, în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional, Domnul academician Mihai Cimpoi, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi Membru de onoare al Academiei Române, prezintă conferinţa cu tema Europa, sarea Terrei - Ideea europeană ca idee românească. Pornind de la constatarea că „Ideea europeană, devenită pentru noi, românii, o himeră, o stea polară, un râvnit vârf  luminiscent al fiinţei (...)  e cuiul psihic bătut în fiinţa noastră, ceea ce ne agită timp de un secol şi jumătate", acad. Mihai Cimpoi face o trecere în revistă a demersurilor prin care s-a manifestat, de-a lungul istoriei româneşti, aspiraţia de integrare în Europa, precum şi a celor mai importante curente de gândire pe această temă. Conferinţa încearcă, totodată, o situare a culturii şi civilizaţiei româneşti în configuraţia europeană, aducând, în acest sens, nenumărate  exemple despre rolul culturii române în modelarea ideii europene. Întreaga expunere a conferenţiarului e  structurată în jurul unei metafore sugestive:  „Ne-am gândit mai demult că Europa poate fi comparată cu o Grădină a Hesperidelor. Ce atrage, metaforic vorbind, în Grădina Hesperidelor? - se întreabă Mihai Cimpoi. Europa ar fi tocmai o astfel de Grădină a Hesperidelor care reprezintă un univers, dacă nu însuşi Universul în sensul, mai realist, al unui domeniu material, intelectual şi moral pus sub semnul unităţii. Oricum, vraja de a găsi mărul de aur, de a asculta sirenele din Grădina Hesperidelor şi de a privi Universul de pe piscurile Europei ţine de voinţa raţional/iraţională şi nu i ne putem opune, chiar dacă ar fi vorba de o frumuseţe negativă." Resuscitarea „ideii europene" în zilele noastre este de domeniul evidenţei, apărând ca rezultatul firesc al vrerii româneşti de deschidere, de participare la istorie şi de încadrare într-un sistem de valori care este al culturii şi civilizaţiei europene, singura care ne poate da blazonul nobleţei şi care ne poate asigura - prin însăşi această  încadrare - universalitatea. Întrebarea, fatală, permanentă, este cum ne integrăm, acest spinos „cum" implicându-l şi pe dramaticul „cu ce". Prin urmare, care ar fi drumurile spre Europa (sau mai sofisticat: prin ea către ea, cea esenţială, adevărată) şi care ar trebui să fie comportamentul nostru „cultural"- iată o întrebare pe care conferenţiarul de la Chişinău o lansează inclusiv publicului care va participa duminică la conferinţa sa.   Despre Mihai Cimpoi: Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942 în localitatea Larga, judetul Hotin, Republica Moldova. A urmat studiile universitare filologice la Chişinău. Personalitate de exceptie, reputat critic literar, eminescolog, eseist şi   istoric literar de marcă, un om de cultură implicat activ în viaţa civică a Basarabiei, totodată profund cunoscător al valorilor literaturii, culturii şi filosofiei române şi universale. Este unul dintre cei mai activi apărători ai limbii române în arealul unde se vorbeşte ea, şi o voce de mare autoritate, care a contribuit enorm la menţinerea unităţii acestei valori naţionale Primul mentor spiritual i-a fost George Călinescu, cu care a şi fost adesea comparat. Ulterior, acestui model i s-au adaugat „modelul fiinţial noicist" şi influenţele lui Heidegger, Kirkegaard, Mircea Eliade, Jung sau Lucian Blaga. A scris şi publicat studii de referinţă aproape despre toţi scriitorii români din Republica Moldova şi România. A lucrat ca redactor la importante reviste si edituri din Republica Moldova (revista "Nistru", editurile "Cartea Moldoveneasca" şi "Literatura Artistică") precum şi ca secretar literar la Teatrul Naţional şi la Teatrul Poetic "Alexei Mateevici". În 1974, este acuzat de „naţionalism" într-un raport al primului secretar al C.C. al P.C.M. Refuzând ideologizarea marxist-leninistă a literaturii, Mihai Cimpoi  pledează constant pentru cauza românismului. Scrie pe această temă  câteva cărţi remarcabile, cum ar fi: Mărul de aur (1999), Cumpăna cu două ciuturi (2000, tradusă şi în limba franceză), Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001) şi multe altele. De menţionat este şi suita de dialoguri cu 74 eminescologi şi traducători ai lui Eminescu din mai multe ţări, publicată în volumele Spre un nou Eminescu (Chişinău, 1998; Bucureşti,1994) şi Mă topesc în flăcări (1999, 2001). În calitate de cercetător pasionat şi avizat al operei şi personalităţii lui Eminescu, i-a consacrat: Narcis si Hyperion (1979 etc.), Căderea în sus a Luceafărului (1996), Plânsul Demiurgului (1998). O altă contribuţie, de referinţă pentru literatura română, rămâne monumentala O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (prima ediţie: 1996, urmată de altele: 1997, 2002) - (monografie continuând demonstraţia lui George Călinescu potrivit căreia "Literatura română este una şi indivizibilă") Este autor şi coordonator al cunoscutului „Dicţionar General al Literaturii Române", editat de Academia Română Dintre responsabilităţile sale amintim: Coordonează directia de Literatură română modernă a Institutului de Literatură şi Folclor din Chişinău. Din septembrie 1991, este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Ulterior devine şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Consiliului Director al acesteia. De asemenea, este membru al Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor (a PEN clubului). Din septembrie 1991 este ales membru de onoare al Academiei Române şi membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Este Doctor în Ştiinte filologice şi Profesor universitar. În 2007 devine Doctor Honoris Cauza al Universităţii „Danubius" din Galaţi, România. Mai multe detalii: aici   Preţul biletelor: 23 şi 10 lei. Pentru mai multe informaţii: 021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete).

Duminică, 11 aprilie 2010, ora 11.oo, la Sala Atelier, celebrul pianist Dan Grigore va vorbi publicului despre A fi sau a nu fi pianist român. „Conferinţa va urmări în paralel devenirea mea ca pianist şi muzician precum şi circumstanţele favorabile sau uneori potrivnice din România. Titlul ei, ca şi o parte din conţinut, se vor un omagiu adus Teatrului către care am fost de la început atras şi care mi-a dăruit foarte mult" mărturiseşte Dan Grigore.   Despre Dan Grigore: Născut la Bucureşti în familia unui ofiţer aviator de elită, Dan Grigore a debutat la 14 ani într-un concert cameral Enescu, alături de solişti consacraţi ai timpului. Principesa Maria Cantacuzino-Enescu i-a acordat o bursă specială: privilegiul de a studia pe pianul lui George Enescu (1961-1965). Bursă acordată de Nadia Boulanger la Conservatorul American de la Fontainebleau (1968), bursă de doi ani la Universitatea Madison - Wisconsin - SUA (1969-1971) şi bursă de un an la cursurile dirijorului Sergiu Celibidache (1979), toate respinse de autorităţile române. Invitaţie din partea guvernul american pentru o călătorie de o lună în Statele Unite în cadrul programului International Visitor, în 1987, refuzată de Elena Ceauşescu. Studii cu  acad. Mihail Jora şi Florica Musicescu, profesorii lui Dinu Lipatti, la recomandarea cărora a obţinut o bursă la Conservatorul Rimski-Korsakov din Sankt-Petersburg, între 1962-1964 (clasa prof. Tatiana Kravcenko) şi bursa Herder pentru un an de studii la Academia de Muzică din Viena în 1969, la clasa renumitului profesor Richard Hauser care i-a prezis o carieră pianistică internaţională de prim rang. Câştigător al Concursului Naţional George Enescu 1960, laureat al Concursurilor Internaţionale George Enescu 1961 şi 1967 şi Montreal 1968. Profesor la Conservatorul din Bucureşti între 1967 - 1979. Revine după 1990, la cererea studenţilor, ca profesor la catedra de pian a Universităţii de Muzică Bucureşti. Cariera sa, atât în ţară cât şi în străinătate, a fost sever afectată în timpul regimului Ceauşescu, care i-a pedepsit consecventul noncolaboraţionism, refuzându-i inclusiv  vizele pentru turnee artistice. Totuşi, reputaţia sa a fost în  continuă creştere şi a primit numeroase invitaţii atât în Europa de Vest cât şi în Est, fiind întâmpinat cu entuziasm de public şi comparat de presa de specialitate cu cei mai mari pianişti ai lumii. După primele alegeri generale din România, în 1990, se implică pentru o vreme în viaţa politică, în zona care promova ideile liberale, responsabilitatea civică şi în care se încerca structurarea unei opoziţii democratice. Dan Grigore a cântat în cele mai importante săli de concerte: Tonhalle - Zurich, Sala Conservatorului Ceaikovski şi Sala de Concerte Ceaikovski din Moscova, Marea Sală a Filarmonicii din Sankt-Petersburg, Palatul Rudolphinum din Praga, Sala Regina Elisabeta - Anvers, Palatul UNESCO - Paris, CBSO - Birmingham, Auditorium Musical din Madrid, Gran Palau de Musica - Barcelona, Mozart Hall - Zaragoza, Centrul Belem - Lisabona, Kimmel Centre - Philadelphia, Gasteig - Munchen, Schauspielhaus - Berlin, Bunka Haikan şi Casals Hall în Tokyo, Chopin Hall în Jerusalim, ca să enumerăm doar câteva. Este binecunoscut interesul său pentru lansarea tinerilor muzicieni. A susţinut masterclass-uri şi conferinţe în Marea Britanie, Japonia, Italia şi este frecvent invitat în jurii şi festivaluri internaţionale de prestigiu. Are totodată o activitate publicistică bogată - articole, cronici, interviuri în jurnale şi publicaţii de cultură, dar şi la radio şi TV. În iunie 1996, împreună cu Sergiu Celibidache şi Orchestra Filarmonică din München, a susţinut 3 concerte în celebra sală Gasteig. Acestea au fost ultimele concerte ale marelui dirijor iar pe Dan Grigore - singurul pianist român printre foarte puţinii solişti cu care acesta a colaborat - l-a apreciat special, spunându-i : „Esti printre cei mai mari din lume!" Are înregistrări atât în ţară cât şi străinătate şi de curând a fost reeditată seria de CD-uri „Arta lui Dan Grigore". În iulie 2000 Dan Grigore a fost numit de Guvernul României, membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului, iar în 2007 a primit un nou mandat de 6 ani. În februarie 1999 Dan Grigore a fost decorat de Guvernul Francez cu Ordinul „Cavaler  al Artelor şi Literelor". Înalt Prea Sfinţitul Daniel i-a oferit in 2005 „Crucea Moldavă", cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Maestrul Dan Grigore este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu" din Iaşi. 2007 a marcat implinirea a 50 de ani de prezenţă pe scenele muzicale ale lumii, prilej cu care Maestrul Dan Grigore a fost decorat de Preşedinte cu cea mai prestigioasă distincţie a ţării, „Steaua României" în grad de Mare Cruce.   Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete).   Vă aşteptăm cu plăcere la conferinţa A fi sau a nu fi pianist român!   Foto: Nicolae Cosniceru

Dumincă, 28 martie, ora 11.oo, la Sala Atelier, profesorul, poetul, criticul şi istoricul literar Ion Pop va susţine conferinţa intitulată Din avangardă în ariergardă. „Din avangardă în ariergardă este traseul „modernismului extremist" românesc, urmărit analitic de conferinţă. Tema ar putea fi formulată şi prin sintagma: „Avangarda literară românească şi politica". Pornind de la exigenţele exprimate programatic de diversele grupări de avangardă,  care vizau ruptura faţă de tradiţii şi convenţii literare şi artistice şi, implicit, inovaţia radicală a limbajului, o totală libertate şi disponiblitate a spiritului creator, se evidenţiază alterarea treptată a acestor programe, pe măsura „angajării" politice   a unor militanţi avangardişti. Este o situaţie ce se agravează odată cu ocupaţia sovietică şi instalarea regimului comunist la noi după 1944.  În contradicţie radicală cu aspiraţiile iniţiale, foştii contestatari ai ordinii burgheze, dar şi ai oricăror subordonări faţă de „oficialitate", încep să-şi renege propriul trecut, aliniindu-se „adevăratei avangarde" a partidului unic şi doctrinei sale „realist-socialiste". Nu se scapă din vedere nici consecinţele acestei demisii în perioada imediat următoare, cu dificilele eforturi de recuperare din anii '60 ai secolului trecut şi cu ecourile acestora asupra generaţiior mai noi." (Ion Pop)   Despre Ion Pop: Ion Pop (n. 1941), Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca. A condus, ca redactor şef, apoi ca director, revista "Echinox", între anii 1969 şi 1983. A fost director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993) şi decan al Facultăţii de Litere a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj (1996-2000). A publicat volumele  de poezie : Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cuminţenie (1969), Gramatică târzieSoarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descoperirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere şi albine (2010). (1977), Este autorul unor studii de critică şi istorie literară : Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţiiNichita Stănescu - spaţiul şi măştile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmentareJocul poeziei (1985), Avangarda în literatura română (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viaţă şi texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007) , "Echinox".Vocile poeziei (2008). (1973), (1983), A realizat două serii de interviuri, publicate în volumele:  Ore franceze, I-II, 1979, 2002). A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1973, 1979, 1985, 2001, 2008.  Premiul Academiei Române (1985). A coordonat Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol. 1998-2003, reeditat în două volume în 2007). A realizat o antologie a avangardei literare româneşti, La réhabilitation du reve, Paris-Bucureşti, 2006. Traduceri din Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricoeur, Benjamin Fondane, Paul Morand.   Pentru mai multe informaţii legate de bilete şi rezervări: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete).   Vă aşteptăm cu plăcere!

Duminică, 14 martie 2010, ora 11.oo, la Sala Atelier, Domnul Bujor Nedelcovici, autor de romane, eseuri, teatru, film, jurnal, fotografie şi publicistică, a ales să ne vorbească despre Scriitorii şi exilul. "Exilul se poate împărţi în mai multe categorii: exilul interior şi exilul exterior, care poate fi şi el de mai multe feluri: exilul voluntar şi involuntar.Exilul voluntar a început în urmă cu 1300 de ani (înainte de Christos), prin fuga din Egipt a poporului evreu, a continuat cu Sf. Paul şi Sf. Augustin şi nu s-a sfârşit nici în secolele XIX şi XX. Exilul involuntar a început cu Ovidiu (43 înainte de Christos), a continuat cu Platon şi apoi s-a prelungit în secolele XVII, XIX şi XX. Scriitorii ruşi au o lungă tradiţie în exil. Scriitorii germani şi austrieci au plecat înainte de Primul război mondial, iar scriitorii francezi au fugit din Franţa după ce a fost ocupată de Germania.Scriitorii români au cunoscut şi ei exilul voluntar sau involuntar. Exilul meu în Franţa a început în 1987" - mărturiseşte Bujor Nedelcovici în preambulul conferinţei pe care o va susţine la Teatrul Naţional din Bucureşti.   Despre Bujor Nedelcovici: Născut la 16 martie 1936 la Bârlad. În 1959 absolvă Facultatea de Drept din Bucureşti. Este avocat la Baroul de Avocaţi din Ploieşti, de unde este radiat din motive politice (tatăl a fost arestat) şi munceşte timp de 12 ani pe diverse şantiere şi uzine din ţară - Bicaz, Braşov, Bucureşti. Debutează în 1970 cu romanul Ultimii, colaborează la mai multe reviste şi ziare şi publică romanele Fără vâsle, Noaptea, Grădina Icoanei, Zile de nisip, Somnul Vameşului, premiate de Uniunea Scriitorilor şi Asociaţiile Scriitorilor din România. În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras de pe ecrane de către Ceauşescu, care îl critică în 1983 la Conferinţa ideologică de la Mangalia. În 1982 devine redactorul-şef al Almanahului literar şi şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Romanul Al doilea mesager şi volumul de nuvele Oratoriu pentru imprudenţă sunt interzise de cenzura din România. Al doilea mesager este trimis pe căi clandestine în Franţa - este publicat de Editura Albin Michel de la Paris şi primeşte Premiul Libertăţii oferit de Pen-Club Français. În 1987 părăseşte România şi cere azil politic în Franţa unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză a romanului Zile de nisip, Le matin d'un miracle (Dimineaţa unui miracol), Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), Le provocateur (Provocatorul). În 1992 primeşte Premiul Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţă pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei. În 1990 este distins cu gradul Chevalier de l'Ordre des Artes et des Lettres şi devine membru al Societăţii Oamenilor de Litere Francezi. Susţine un ciclu de conferinţe în Statele Unite şi publică în Canada eseul Întâlnirea cu secolul XXI-lea. În 2000 i se acordă Ordinul Naţional pentru merit în grad de Comandor, iar în 2007 primeşte Premiul pentru promovarea culturii româneşti în străinătate.

Avem plăcerea să vă anunţăm o nouă întâlnire de referinţă în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional. Duminică, 28 februarie 2010, ora 11.00, la Sala Atelier, Domnul Jonathan Scheele, fost Ambasador al Comisiei Europene la Bucureşti, va prezenta conferinţa cu tema Quo vadis, România? România, încotro?. "Acum mai bine de trei ani România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Ce s-a schimbat în România în tot acest timp? Cât de bine a ştiut România să se folosească de acest nou statut pentru a se dezvolta? Pe plan istoric, România a avut cel mai mult de câştigat atunci când a avut o viziune limpede asupra punctului către care dorea să se îndrepte. Acestă viziune i-a fost înlesnită, în ultimii cincisprezece ani, de hotărârea de a se alătura Alianţei Euro-Atlantice, de aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Acum, că acest scop a fost  îndeplinit, România are nevoie să-şi definească un nou ţel şi o nouă viziune". (Jonathan Scheele)   Despre Jonathan Scheele: După absolvirea studiilor la Universitatea  Cambridge, a lucrat o perioadă în sectorul privat, iar apoi a devenit membru al Comisiei Europene de la Bruxelles, în 1974. Din 1975 până în 1982, a deţinut mai multe funcţii în cadrul Comisiei, ocupându-se de sectorul textilelor şi mai târziu de relaţiile dintre ţările de la Mediterana, înainte de a se transfera la Geneva, la Delegaţia permanentă a Comisiei, unde a fost responsabil cu probleme comerciale, în special GATT. Din 1988 până în 1992, a fost negociator al Comunităţii Europene în cadrul  Uruguay Round on Trade in Services, ca responsabil cu funcţionarea GATS, General Agreement on Trade in Services/ Acordul General privind Comerţul cu Servicii Între 1993 şi 1999  a fost şef al diviziei responsabile cu transportul internaţional, iar între 1999 şi 2001, şef al diviziei pentru relaţiile cu Asia de sud-est. Jonathan Scheele a fost Ambasador şi Şef al Delegaţiei Comisiei Europene în România din octombrie 2001 până în octombrie 2006. După întoarcerea la Bruxelles, a fost numit, în iunie 2007, director în Direcţia Generală pentru Energie şi Transport. Momentan este primul profesor invitat al Uniunii Europene la Centrul de Studii Europene de la Colegiul St. Antony, Oxford, post pe care-l va deţine până în vara lui 2010, când se va reîntoarce la Bruxelles.   Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete). 

Avem plăcerea să vă anunţăm o nouă întâlnire memorabilă în cadrul programului Conferinţele Teatrului Naţional. Duminică, 14 februarie 2010, ora 11.00, la Sala Atelier domnul Cristian Bădiliţă va prezenta conferinţa cu tema De ce avem nevoie de o nouă traducere a Septuagintei şi a Noului Testament? Cele două Testamente care alcătuiesc Biblia creştină reflectă nemijlocit Cuvântul lui Dumnezeu. Un bun creştin, un creştin normal, pur şi simplu, nu se poate dispensa de lectura şi interpretarea Bibliei. Dispune ortodoxia românească, la ora actuală, de traduceri corecte ale Bibliei, care să redea cât mai fidel cu putinţă Cuvântul lui Dumnezeu, apte, în acelaşi timp, să mulţumească un cititor al secolului XXI? Plecând de la aceaste întrebări, conferenţiarul îşi propune să descrie, într-un limbaj accesibil, cele două vaste proiecte de traducere: Septuaginta (în curs de finalizare la editura Polirom) şi Noul Testament (care tocmai a demarat la editura Curtea veche). De ce aceste proiecte sunt deopotrivă necesare şi urgente pentru viaţa culturală şi religioasă din România? De la ora 13.00, in foaierul Salii Atelier, va avea loc un eveniment editorial deosebit: Curtea Veche Publishing anunţă lansarea volumului Evanghelia după Ioan, cu introducere, traducere, comentarii şi note patristice de Cristian Bădiliţă. Vorbitorii la eveniment vor fi: Cristian Bădiliţă, Laurenţiu Constantin Erbiceanu (Preşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu) şi Prof. Doctor Francisca Băltăceanu. Actorul Victor Rebengiuc va lectura un fragment din Evanghelie.   Despre Cristian Bădiliţă: Născut în 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al traducerii Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. Realizează o traducere comentată a Noului Testament în româneşte susţinut de câteva instituţii publice şi fundaţii culturale. Conduce revista de informaţie şi analiză cultural-religioasă Oglindanet (www.oglindanet.ro). Colaborări, cursuri şi conferinţe în România, Franţa, Italia. Publicaţii: Sacru şi melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul şi moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentaţia mizantropiei. Stromate (ediţia a II-a, Curtea veche, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea veche, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a II-a, Curtea veche, 2006); Nodul gordian (ed. a III-a, Curtea veche, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea veche, 2005); Degetul pe rană (Curtea veche, 2006); Poeme pentru păsări şi extratereştri (Curtea veche, 2007); Singurătatea păsării migratoare (Curtea veche, 2007); Ştiinţă, dragoste, credinţă (Curtea veche, 2008); Glafire. Nouă studii biblice şi patristice, Polirom, 2008; Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea veche, 2008); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea veche, 2009); Godul nordian. Însemnări din clandestinitate (Galaxia Gutenberg, 2009); Jean Cassien entre l'Orient et l'Occident (avec Attila Jakab, Beauchesne, 2003; Les Pères de l'Église dans le monde d'aujourd'hui (avec Charles Kannengiesser, Beauchesne, 2006) ş.a. Traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea veche, 2009); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007); Trei romane mistice ale Antichităţii (Curtea veche, 2008); Evanghelia după Matei (Curtea veche, 2009). Informaţii suplimentare pe site-ul www.cristianbadilita.ro.    Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete).  Vă aşteptăm cu plăcere!  

Dumincă, 31 ianuarie, ora 11.oo, la Sala Atelier, istoricul Şerban Papacostea va susţine conferinţa intitulată Lumea prin care am trecut. Conferinţa Lumea prin care am trecut va fi o retrospectivă a transfomărilor suferite de societatea românească de-a lungul vieţii istoricului şi va cuprinde amintiri despre copilăria petrecută în România Mare şi tinereţea în România lovită de acordul Hitler-Stalin, despre perioada comunistă şi post-comunistă, precum şi o evocare a marilor personalităţi pe care Şerban Papacostea le-a cunoscut. Despre Şerban Papacostea: Membru al Academiei Române, cercetător al istoriei medievale, cu preocupări intense privind istoria şi civilizaţia zonei Mării Negre, Şerban Papacostea s-a născut în Bucureşti, la 25 iunie 1928, ca descendent al unei familii învăţători macedo-români, stabiliţi în ţară  înainte de primul război mondial. Bărbaţii din familia sa, Alexandru, Cezar, Petre şi Victor Papacostea, au avut o amplă activitate universitară şi politică înainte de 23 august 1944.   Cercetătorul Şerban Papacostea este absolvent al Facultăţii de Istorie şi Geografie din Bucureşti, fost deţinut politic în timpul regimului comunist. În anul 1968 a obţinut titlul de doctor în istorie, cu o teză premiată, trei ani mai târziu, de Academia Română, intitulată Oltenia sub austrieci (1718-1739). Este  membru al Academiei Ligure de Ştiinţe şi Litere din Genova, codirector al revistei Il Mar Nero din Italia şi coeditor al colecţiei Rumänienstudien (Germania). Între 1990 şi 2001 a fost directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga" din Bucureşti. Din anul 1996 este profesor asociat la Facultatea de istorie şi ştiinţe politice a Universităţii Ovidius din Constanţa. Dintre lucrările publicate, unele de referinţă, traduse în mai multe limbi, se numără Geneza statului în evul mediu românesc (1988, reeditată în 1999), Între cruciadă şi Imperiul Mongol, Ştefan cel Mare domn al Moldovei, Românii în secolul Xlll (1995), La Mer Noire, carrefour des civilisations (2006). Prin direcţiile de cercetare, Şerban Papacostea se apropie de mentorul său, istoricul Gheorghe Brătianu. Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete).  Vă aşteptăm cu plăcere!

Dumincă, 17 ianuarie, ora 11.oo, la Sala Atelier, criticul şi istoricul lliterar Dan C. Mihăilescu va vorbi publicului Despre ruşinea de a fi român.   Dan C. Mihăilescu (n. 1953), critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific la Institutul „G. Călinescu" (1980-2003), a publicat 15 cărţi despre literatura română, a fost aproape zece ani editorul suplimentului Litere, arte, idei al Cotidianului, a tradus, între altele, integral dramaturgia lui Eugène Ionesco, a deţinut rubrici literare în Idei în dialog, Luceafărul, 22, Evenimentul zilei, Jurnalul naţional, Ziarul de duminică, Transilvania, a semnat zeci de prefeţe, a realizat ediţii şi antologii, este prezent în mai multe volume colective, iar din anul 2000 realizează emisiunea „Omul care aduce cartea", la Pro TV (premiul CNA, 2003). Este deţinător al Premiului Uniunii Scriitorilor, premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, premiile revistelor Tribuna, Transilvania, Flacăra, Ateneu ş.a. Conferinţa Despre ruşinea de a fi român are ca motto o frază dintr-un articol publicat de Mircea Eliade în revista Vremea, 18 sept. 1933 : „Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări". Citând sentenţe-ghilotină din Eminescu şi Caragiale şi comentând masochismul etnopsihologiei noastre, autorul compară imprecaţiile împotriva viciilor româneşti (de la Cantemir şi Drăghicescu, la Cioran şi H.-R.Patapievici) cu echivalentele lor din spaţiul german (Nietzsche), rus (Ceadaaev), spaniol (Ortega Y Gasset) şi evreiesc (Otto Weininger) pentru a concluziona - pe de o parte - inadecvarea formulei „ura-de-sine" la cazul românesc, iar de cealaltă parte caracterul paradoxal al marilor noastre partituri aşa-zis antinaţionale. Acestea nu sunt, în esenţă, doar nişte extaze negre, autodisolutive, ci, dimpotrivă, simptomele unui naţionalism ardent, dar paradoxal, cu semnul invers, adică manifestat pedagogic, exemplar, vindecător prin biciuire şi ecorşeu, nu prin alint, minciună vanitoasă şi delir de grandoare. Ruşinea (sau jalea) de a fi român, dispreţul de sine, furia neputincioasă care face îndeobşte temeiul stigmatului naţional, sunt, în cele din urmă, tot atâtea manifestări cu scop cauterizant, vindecător, eliberator de obsesii. În sfârşit, expunerea îşi propune să răspundă unei întrebări în chip acut actuale: mai este justificat (şi coagulant socialmente) naţionalismul în epoca globalizării? Vă aşteptăm cu plăcere la conferinţa Despre ruşinea de a fi român! Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021/314 71 71 (Agenţia de bilete). 

Duminică 13 decembrie, ora 11.oo, la Sala Atelier, domnul Teodor Mărieş va susţine conferinţa cu titlul În căutarea adevărului. După 20 de ani de activitate în rândurile societăţii civile, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989", vorbeşte despre importanţa momentului 7 decembrie 2004 în seria de încercări de a determina autorităţile române să facă public adevărul despre evenimentele şi crimele din decembrie 1989, în ciuda faptului că oficiali din conducerea Justiţiei (Laura Codruţa Kövesi, Procurorul General al României, Codruţ Mihalache, Procuror la Secţia Parchetelor Militare şi Ion Vasilache, Procurorul-şef al Secţiei Parchetelor Militare) se opun. Despre Teodor Mărieş: Născut pe 28 august 1962 în Valea Chioarului, jud. Maramureş, a urmat cursurile a diverse licee, terminând Liceul de Construcţii şi Arhitectură (1981). Începând cu acea perioadă a activat şi ca sportiv de performanţă. Nu a fost niciodată membru PCR si nu a colaborat cu Securitatea. De asemenea, nu a avut niciun fel de legături cu vreun serviciu secret intern ori extern. Participant activ la Revoluţia din decembrie 1989 din Bucureşti, s-a implicat apoi încă de la început în acţiuni civice şi în organizarea a numeroase proteste din 1990 (dedicate aflării adevărului despre ce s-a întâmplat în perioada 14-28.12.1989) ce au culminat cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii. Membru al Asociaţiei „21 Decembrie 1989" din 1992, Preşedinte al aceleiaşi din 13 aprilie 2002. Fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Poporului (8.02.1990). Primul semnatar şi susţinător din „provincie" (11/12.03.1990) al Proclamaţiei de la Timişoara. Arestat după evenimentele din 13-15 iunie 1990, declanşează greva foamei în închisoare, la penitenciarele Rahova şi, apoi, Jilava, timp de 46 zile. Încarcerat timp de 4 luni şi jumătate, până la 30.10.1990. În timpul detenţiei, la 24.09, începe procesul lotului 13-15 iunie, în care e inclus. Acuzat în direct la televiziune de fostul preşedinte Ion Iliescu de 2 tentative de lovitură de stat (18.02 şi 13.06.1990). Termenele de judecată pentru proces erau fixate din 2 în 2 zile; acesta a durat până în 24.02.1992, când Teodor Mărieş a fost achitat de Curtea Supremă de Justiţie. În perioada 1990-1992 a avut interdicţie de a părăsi ţara, anulată după achitare. În perioada 1992-1993 nu uită nici de fraţii de peste Prut, deplasându-se la Chişinău tot în scop civic, pentru o serie de discuţii cu ambasadorul SUA privind acordarea Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizate Republicii Moldova. În 1992 se numără printre fondatorii Partidului Confederaţia Organizaţiilor Revoluţionare din România (CORD), ce fuzionează ulterior prin absorbţie cu Uniunea Democrat-Creştină (UDC), el devenind preşedinte al organizaţiei de tineret a UDC. În 2002, după ani de lupte interne şi după alegerea în funcţia de preşedinte al Asociaţiei, începe munca de repunere a acesteia pe harta societăţii civile româneşti: împacă facţiunile, dând o linie coerentă activităţilor statutare; totodată, reglementează din punct de vedere juridic prin hotărâre definitivă şi irevocabilă situaţia legală a acesteia, după mulţi ani de frământări interne şi procese. La 7 decembrie 2004, când mai era puţin timp până la prescrierea crimelor, obţine, în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989" şi în urma protestelor repetate, oprirea prescrierii şi reluarea cercetărilor, după 9 ani de inactivitate în dosarul 97/P/1990 - dosarul „21 Decembrie-Revoluţie". Prin aceeaşi rezoluţie dată de gen. Dan Voinea în calitate de procuror de caz, se dispunea, pentru prima dată în România, începerea urmăririi penale pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii (fapte imprescriptibile) a fostului preşedinte Ion Iliescu, fostului premier Petre Roman, fostului şef al S.R.I., Virgil Măgureanu, precum şi a unei întregi serii de generali şi ofiţeri ai Armatei, Miliţiei, Securităţii şi gărzilor patriotice. Plângerea penală ce a dus la această soluţie este semnată de Teodor Mărieş, atât în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989", cât şi personal, depusă la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 27.09.2004. În noaptea de 20-21.12.2004 a trimis, împreună cu avocatul Antonie Popescu, prima plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerând condamnarea autorităţilor române pentru tergiversare şi lipsirea părţilor vătămate de un proces echitabil şi imparţial timp de 15 ani în cadrul dosarului Revoluţiei. Din acest moment, activitatea în cadrul Asociaţiei devine prea intensă pentru a o putea detalia, fapt ce i-a exasperat pe mulţi, în special pe fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, făcându-l să se întrebe public „din ce trăieşte Mărieş pentru că nu mai are serviciu după Revoluţie". Şi dl. Mărieş recunoaşte că nu poate să se laude cu studii superioare şi realizări profesionale, admiţând că şi-a creat un mod de viaţă acordând prioritate luptei pentru aflarea adevărului, de cele mai multe ori în detrimentul familiei căreia nu poate să nu-i fie recunoscător pentru răbdare, toleranţă şi sprijin financiar, fapt ce i-a dat posibilitatea să fie independent în toţi aceşti ani. La 3 august 2009 a transmis autorităţilor că, începând din ziua următoare, va apela la forma extremă de protest prin greva foamei, având ca principal obiectiv obţinerea în vederea conservării a probelor din dosarul 97/P/1990, drept câştigat prin dispoziţia dată la 4.11.2008 în dosarul Asociaţiei „21 Decembrie 1989" şi Mărieş, dosar aflat pe rol (cu prioritate) la CEDO. Protestul a durat 74 de zile, încheindu-se o dată cu predarea şi intrarea actelor din dosar în sediul Asociaţiei. Aceasta a fost apreciată de opinia publică drept prima acţiune în acest sens finalizată prin obţinerea dosarului; mai mult decât atât, a creat un precedent juridic în România după 70 de ani de negură în sistemul judiciar.

Duminică 15 noiembrie, ora 11.oo, la Sala Atelier, celebrul politolog britanic şi profesor renumit pentru studiile sale referitoare la regimul comunist, Domnul Denis Deletant, consultant al BBC în timpul evenimentelor  din decembrie 1989, ne va vorbi despre Revoluţia română văzută de BBC. Dennis Deletant, bun cunoscător al realităţilor româneşti de dinainte de 1989, declarat persona non grata de Nicolae Ceauşescu, a participat la revoluţia română din decembrie 1989 în calitate de consultant al BBC.  „Pe 31 decembrie am ajuns la Bucureşti, îşi aminteşte Denis Deletant. Printre actorii principali ai revoluţiei am avut ocazia să-i întâlnesc pe generalul Victor Stănculescu. Dezvăluirile făcute mie de către general în ce priveşte acţiunile sale din 22 decembrie sunt, cred, unele dintre primele relatări făcute de el şi de aceea le prezint în comunicarea mea. Ele scot în evidenţă ambiguitatea situaţiei în care se găseau unele persoane de rang înalt din armată. Evenimentele din decembrie 1989 au arătat că forţele din Securitate, miliţia şi armata erau eficiente numai în măsura în care propriile lor slăbiciuni le-o permiteau. Nu erau pregătite să controleze mulţimile şi acţiunile violente ale armatei au avut drept urmare moartea multora dintre cele 1104 victime ale revoluţiei." Despre acele zile, asupra cărora planează încă misterul, cât şi despre alte aspecte ale vieţii româneşti de după 1989, în conferinţa de duminică, de la Teatrul Naţional Bucureşti. Despre Denis Deletant: Istoricul britanic, specialist în istoria contemporană a României, s-a născut în Norfolk (Anglia) în 1946 şi e profesor la School ol Slavonic and East European Studies(SSEES), de la Universitatea din Londra, precum şi la Universitatea din Amsterdam. A studiat în Romania în cadrul unei burse postuniversitare acordate de British Council, în 1969, şi a vizitat apoi frecvent ţara până în 1988. În 1988, a fost declarat persoana non grata de Nicolae Ceauşescu pentru comentariile acide la adresa regimului comunist, publicate în presa din Marea Britanie. La sfârşitul lui decembrie 1989, a revenit la Bucureşti în calitate de consultant al BBC în perioada revoluţiei române. În 1990 a fost invitat să facă parte din comitetul consultativ al British Government's Know-How Fund, implicându-se activ în aspectele româneşti ale activităţii acestuia. Pentru această contribuţie i s-a decernat Order of the British Empire (OBE) în 1995. În prezent, Dennis Deletant face parte din conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului Autor al mai multor monografii şi studii despre istoria recentă a României, printre care Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989, Bucureşti; Humanitas, 1998, (versiunea în limba română a Ceauşescu and the Securitate. Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, London, New York 1996), Romania under Communist Rule (Bucureşti, 1998), şi Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Iaşi: Polirom, 2001, (versiunea în limba română a Communist Terror in Romania. Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965, London: Hurst, 1999). Ultimul său volum este Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi Regimul său, 1940-1944, Bucureşti: Humanitas, 2008 (versiunea în limba română a Hitler's Forgotten Ally. Ion Antonescu and his Regime, Romania, 1940-1944, London: Palgrave Macmillan, 2006). În colaborare cu Ottmar Traşca a editat volumul German Documents on the Holocaust in Romania (Bucureşti: Institutul Holocaustului "Elie Wiesel" 2007) Pentru mai multe informaţii legate de bilete: 021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete)