“Autoarea este o vedetă a dramaturgiei mondiale, născută în 1983, împodobită de tot felul de premii după debutul său pe scenele londoneze în 2008, aşa cum ne informează pe larg Programul de sală excepţional al teatrului. Numai acest lucru justifică pe deplin includerea piesei în repertoriu şi-l motivează pe marele regizor Gelu Colceag să îşi arate muşchii şi întreaga măiestrie într-o suită de scene care suprasolicită actriţele ‒ 13 la număr. Veritabile momente de performanţă individuală şi colectivă simultan!

Mişcarea scenică (Roxana Colceag) este dirijată cu maximă scrupulozitate, sporind efortul unei distribuţii care se dedică total eternului feminin

Costumele (Liliana Cenean) îmbracă personajele aproape simetric cu moda anilor 1600-1700, diferenţierile fiind numai de clasă socială, iar toate accesoriile tehnice, trucurile apocaliptice (sound design: Călin Grigoriu, lighting design: Bogdan Golumbeanu, Laurenţiu Iordache, regia tehnică: Marcel Bălănescu) şi decorul (Ştefan Caragiu) contribuie la edificarea unui spectacol amplu, construit solid, inventiv, care reţine atenţia publicului în primul rând datorită efortului creativ al interpretelor care deschid şi închid spectacolul, completându-se reciproc timp de două ore fără pauză prin dialoguri aprige şi ample monologuri, la care se adaugă subtile tăceri, dar şi cântece.

Aşadar, cu un dramaturg internaţional important, cu un text incitant, cu o distribuţie de vedete şi cu o regie puternică Teatrul Naţional încheie cu succes acest anul repertorial 2022.”

Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul - Bolta cerească, la TNB  

“La doi ani după ce a montat la Teatrul Mic „Vinovat. Nevinovat.”, un spectacol având drept punct de plecare lunga dezbatere procesuală din celebrul „12 bărbați furioși” (scenariul semnat de Reginald Rose, dramatizat și jucat de-a lungul anilor pe multe scene ale lumii, scris pentru Sidney Lumet care a turnat în 1957 celebrul film omonim, după care Nikita Mihalkov a semnat, la jumătate de secol distanță, filmul rusesc „12” din 2007), Gelu Colceag vine pe scena Sălii Atelier a Naționalului cu un alt proces dramatic judecat la duzină, din  piesa lui Lucy Kirkwood (care a avut premiera în UK în 2020) „The Welkin”, tradusă pentru această montare sub titlul „Bolta cerească”.

Douăsprezece femei care-și măsoară unu la unu forțele și libertățile individuale în încercarea de a stabili un verdict unanim, fiecare străduindu-se să participe decisiv la deliberări, punând pe masa dezbaterii tot ce are mai bun și căutând să-și țină cât mai departe secretele cele mai nebănuite de acest public curios și necruțător (căruia-i vor ceda, firesc, pe rând), cu speranța că se va întoarce cât mai curând la treburile de la care a fost smulsă și care o așteaptă cuminți să fie duse la bun sfârșit, imediat ce va decide soarta lui Sally Poppy.

Un tablou colorat al femeii agățat pe zidul istoriei, fie ea și dramatică, ce va putea fi admirat peste decenii, întru încurajare, de niște femei ce-și vor găsi dreptate numai pentru că alte femei înaintea lor au reușit să schimbe ceva în bine, când s-a ivit ocazia, în propriul lor regat, pictat acum în culorile pline de speranță cu care cometele le traversează, tot mai puțin stingherite, bolta cerească.”

Luciana Antofi, Blog - Uneori e greu să privești Cerul și să nu crezi în el: Dreptate și vulnerabilitate pe „Bolta cerească” la TNB  

“Bolta cerească (bine tradusă de Andrei Marinescu) combină deci construcția unei "drame de tribunal" (courtroom drama) cu formula teatrului social, expunând, direct și indirect, costurile nevăzute asupra femeilor a societăți patriarhale (în care încă trăim, mai ales în România unde bărbații sunt net majoritari în politică și în toate posturile de conducere, în toate ministerele, primăriile, instituțiile, în Academia Română, în toate teatrele și consiliile artistice, în UNITER și restul uniunilor artistice, cu femei pe post de executanți care trebuie să le facă deseori treaba).

Revelația spectacolului nu a fost însă performanța acestor veterane ale Teatrului Național din București, pe care le așteptam să joace foarte bine, ci Aylin Cadîr, din rolul condamnatei Sally Poppy, o sălbăticiune de femeie căreia multe dintre jurate îi poartă pică pentru mici furturi și diferite acte imorale. Adică un fel de Eliza Doolittle care s-a întâlnit cu un diavol, nu cu Pygmalion. Am remarcat deseori prezența scenică, originalitatea și carisma Aylinei Cadîr pe scena Naționalului Bucureștean, și m-am gândit mereu că este o actriță care promite.”

Alexandra Ares, Liternet - Witch speech, mătușile feminismului și multe belele feminine - Aylin Cadîr strălucește pe Bolta cerească  

“Cel mai adesea, de la teatru se iese pe gânduri, așa se întâmplă și în cazul în care mai zăbovești printre ultimii spectatori care părăsesc sala Atelier a Teatrului Național din București, după reprezentația „Bolta cerească”. Te simți năpădit de întrebări, dar poți fi cuprins și de mirare și de admirație, în același timp. Da, merită să petreci două ceasuri strălucitoare, curajoase, îndrăznețe și inteligente. Spectacolul oferit de trupa preponderent feminină este o izbândă datorată autoarei, dar și directorului de scenă care a exploatat la maximum potențialul artistelor din distribuție.

...Gelu Colceag nu s-a mulțumit să surprindă tonul, aerul british, și să-l acomodeze gusturilor de azi, ci a supralicitat thrillerul și-a valorizat talentul prezențelor de pe scenă.

...Eroinele înfruntă lumina reflectoarelor, prezentându-și singure, în fața publicului, „fișa personală”. Scrisul lui Kirkwood le diferențiază rapid și cu dibăcie, căci distincțiile de clasă, bogăție și fecunditate schimbă puterea în jurul grupului. Cadrul scenografic amintește de estetica unei picturi olandeze din secolul al XVIII-lea, inițial, juratele ies din întuneric și par a coregrafia tablouri fascinante pe mica scenă.

Montarea realizată de Gelu Colceag ilustrează înțelegerea fină a textului, discreția și ponderea mijloacelor regizorale. Nu departe de bula noastră metropolitană, „Bolta cerească” de la Naționalul bucureștean impune în circulație un text căruia întreaga echipă îi va asigura, cu siguranță, o lungă viață (artistică).”

Mădălina Dumitrache, Bel-esprit - Arheologia durerii femeiești – „Bolta cerească”