Repertoriu curent
Bolta cerească
de Lucy Kirkwood
Bolta cerească
de Lucy Kirkwood
Data premierei: 04.10.2022
Durata: 2 h / Pauză: Nu
50 lei
30 lei
„Bolta cerească” este un spectacol care are energia unui thriller, tensiunea unei drame de tribunal, umorul ireverențios al unei comedii negre deștepte și forța profundă a vulnerabilității. Lucy Kirkwood reușește să transforme o poveste plină de suspans, despre o condamnare la moarte în Marea Britanie a secolului XVIII, într-un comentariu relevant și acut asupra societății de astăzi, asupra prejudecăților,inegalității, discriminării și luptei pentru putere. Piesa ei este o pledoarie pentru cele și cei care sunt, în continuare, nevăzuți și neauziți.
Într-o perioadă în care femeile erau definite doar de rolul lor de mame sau de soții, atunci când Sally Poppy este condamnată la spânzurătoare, într-un mic orășel britanic este întrunit un „juriu de matroane”. Verdictul vinovăției fusese dat, dar de matroane depinde dacă sentința ei va fi moartea sau deportarea, în cazul în care se constată că acuzata este însărcinată. Aceasta era singura instanță în care femeile aveau dreptul de a decide.
Spectacolul propune o dezbatere efervescentă despre vină și responsabilitate morală, despre justiție și decizii de viață și de moarte, despre legi și răsaduri care trebuie plivite, despre drepturi și copii cărora le dau dinții, despre divinitate și alifii vindecătoare.
Într-o dinamică a argumentelor pro și contra, discuția despre graviditatea lui Sally se transformă într-o discuție pasionantă despre rolurile în societate, de-atunci și de-acum, totul sub presiunea unei mulțimi furioase care își strigă dorința de sânge și de spectacol al morții.
Prin poveștile unor femei care-și trăiesc adevărul în deplinătatea lui, între cer și pământul pe care-l lucrează din greu, între absolut și poverile de zi cu zi, sunt aduse pe scena TNB personaje reale, curajoase, imperfecte, îndrăznețe și surprinzătoare care, cu umor, emoție și inteligență, răstoarnă preconcepții, prejudecăți și ne fac să privim mai atent către celălalt.
Foto Florin Ghioca
Sally Poppy: |
Aylin Cadîr Alexandra Sălceanu (joacă în 27 octombrie) |
Elizabeth (Lizzy) Luke: | Tania Popa |
Charlotte Cary: | Ilinca Goia | Emma Jenkins: | Mirela Oprișor |
Sarah Smith: | Erika Băieşu | Sarah Hollis: | Medeea Marinescu |
Judith Brewer: |
Raluca Petra (joacă în 27 octombrie) Magda Catone |
Helen Ludlow: | Ana Ciontea |
Kitty Givens: | Rodica Ionescu | Hannah Rusted: | Carmen Ungureanu |
Peg Carter: | Brânduşa Mircea | Mary Midlleton: |
Raluca Petra Victoria Dicu (joacă în 27 octombrie) |
Ann Lavender: | Lamia Beligan | Domnul Coombes: | Marius Rizea |
Domnul Willis: | Mihai Calotă | Judecătorul: |
Daniel Hara (joacă în 27 octombrie) Mihai Munteniţă |
Lady Wax: | Marcela Mateescu |
“Autoarea este o vedetă a dramaturgiei mondiale, născută în 1983, împodobită de tot felul de premii după debutul său pe scenele londoneze în 2008, aşa cum ne informează pe larg Programul de sală excepţional al teatrului. Numai acest lucru justifică pe deplin includerea piesei în repertoriu şi-l motivează pe marele regizor Gelu Colceag să îşi arate muşchii şi întreaga măiestrie într-o suită de scene care suprasolicită actriţele ‒ 13 la număr. Veritabile momente de performanţă individuală şi colectivă simultan!
Mişcarea scenică (Roxana Colceag) este dirijată cu maximă scrupulozitate, sporind efortul unei distribuţii care se dedică total eternului feminin
Costumele (Liliana Cenean) îmbracă personajele aproape simetric cu moda anilor 1600-1700, diferenţierile fiind numai de clasă socială, iar toate accesoriile tehnice, trucurile apocaliptice (sound design: Călin Grigoriu, lighting design: Bogdan Golumbeanu, Laurenţiu Iordache, regia tehnică: Marcel Bălănescu) şi decorul (Ştefan Caragiu) contribuie la edificarea unui spectacol amplu, construit solid, inventiv, care reţine atenţia publicului în primul rând datorită efortului creativ al interpretelor care deschid şi închid spectacolul, completându-se reciproc timp de două ore fără pauză prin dialoguri aprige şi ample monologuri, la care se adaugă subtile tăceri, dar şi cântece.
Aşadar, cu un dramaturg internaţional important, cu un text incitant, cu o distribuţie de vedete şi cu o regie puternică Teatrul Naţional încheie cu succes acest anul repertorial 2022.”
Dinu Grigorescu, Revista Rinocerul - Bolta cerească, la TNB
“La doi ani după ce a montat la Teatrul Mic „Vinovat. Nevinovat.”, un spectacol având drept punct de plecare lunga dezbatere procesuală din celebrul „12 bărbați furioși” (scenariul semnat de Reginald Rose, dramatizat și jucat de-a lungul anilor pe multe scene ale lumii, scris pentru Sidney Lumet care a turnat în 1957 celebrul film omonim, după care Nikita Mihalkov a semnat, la jumătate de secol distanță, filmul rusesc „12” din 2007), Gelu Colceag vine pe scena Sălii Atelier a Naționalului cu un alt proces dramatic judecat la duzină, din piesa lui Lucy Kirkwood (care a avut premiera în UK în 2020) „The Welkin”, tradusă pentru această montare sub titlul „Bolta cerească”.
Douăsprezece femei care-și măsoară unu la unu forțele și libertățile individuale în încercarea de a stabili un verdict unanim, fiecare străduindu-se să participe decisiv la deliberări, punând pe masa dezbaterii tot ce are mai bun și căutând să-și țină cât mai departe secretele cele mai nebănuite de acest public curios și necruțător (căruia-i vor ceda, firesc, pe rând), cu speranța că se va întoarce cât mai curând la treburile de la care a fost smulsă și care o așteaptă cuminți să fie duse la bun sfârșit, imediat ce va decide soarta lui Sally Poppy.
Un tablou colorat al femeii agățat pe zidul istoriei, fie ea și dramatică, ce va putea fi admirat peste decenii, întru încurajare, de niște femei ce-și vor găsi dreptate numai pentru că alte femei înaintea lor au reușit să schimbe ceva în bine, când s-a ivit ocazia, în propriul lor regat, pictat acum în culorile pline de speranță cu care cometele le traversează, tot mai puțin stingherite, bolta cerească.”
Luciana Antofi, Blog - Uneori e greu să privești Cerul și să nu crezi în el: Dreptate și vulnerabilitate pe „Bolta cerească” la TNB
“Bolta cerească (bine tradusă de Andrei Marinescu) combină deci construcția unei "drame de tribunal" (courtroom drama) cu formula teatrului social, expunând, direct și indirect, costurile nevăzute asupra femeilor a societăți patriarhale (în care încă trăim, mai ales în România unde bărbații sunt net majoritari în politică și în toate posturile de conducere, în toate ministerele, primăriile, instituțiile, în Academia Română, în toate teatrele și consiliile artistice, în UNITER și restul uniunilor artistice, cu femei pe post de executanți care trebuie să le facă deseori treaba).
Revelația spectacolului nu a fost însă performanța acestor veterane ale Teatrului Național din București, pe care le așteptam să joace foarte bine, ci Aylin Cadîr, din rolul condamnatei Sally Poppy, o sălbăticiune de femeie căreia multe dintre jurate îi poartă pică pentru mici furturi și diferite acte imorale. Adică un fel de Eliza Doolittle care s-a întâlnit cu un diavol, nu cu Pygmalion. Am remarcat deseori prezența scenică, originalitatea și carisma Aylinei Cadîr pe scena Naționalului Bucureștean, și m-am gândit mereu că este o actriță care promite.”
Alexandra Ares, Liternet - Witch speech, mătușile feminismului și multe belele feminine - Aylin Cadîr strălucește pe Bolta cerească
“Cel mai adesea, de la teatru se iese pe gânduri, așa se întâmplă și în cazul în care mai zăbovești printre ultimii spectatori care părăsesc sala Atelier a Teatrului Național din București, după reprezentația „Bolta cerească”. Te simți năpădit de întrebări, dar poți fi cuprins și de mirare și de admirație, în același timp. Da, merită să petreci două ceasuri strălucitoare, curajoase, îndrăznețe și inteligente. Spectacolul oferit de trupa preponderent feminină este o izbândă datorată autoarei, dar și directorului de scenă care a exploatat la maximum potențialul artistelor din distribuție.
...Gelu Colceag nu s-a mulțumit să surprindă tonul, aerul british, și să-l acomodeze gusturilor de azi, ci a supralicitat thrillerul și-a valorizat talentul prezențelor de pe scenă.
...Eroinele înfruntă lumina reflectoarelor, prezentându-și singure, în fața publicului, „fișa personală”. Scrisul lui Kirkwood le diferențiază rapid și cu dibăcie, căci distincțiile de clasă, bogăție și fecunditate schimbă puterea în jurul grupului. Cadrul scenografic amintește de estetica unei picturi olandeze din secolul al XVIII-lea, inițial, juratele ies din întuneric și par a coregrafia tablouri fascinante pe mica scenă.
Montarea realizată de Gelu Colceag ilustrează înțelegerea fină a textului, discreția și ponderea mijloacelor regizorale. Nu departe de bula noastră metropolitană, „Bolta cerească” de la Naționalul bucureștean impune în circulație un text căruia întreaga echipă îi va asigura, cu siguranță, o lungă viață (artistică).”
Mădălina Dumitrache, Bel-esprit - Arheologia durerii femeiești – „Bolta cerească”